O elevă care dă Bacalaureatul, admisă deja la facultate, dezvăluie că are emoții uriașe la română: „E copleșitor!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Bianca Rece are 18 ani și este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „George Coșbuc” din București”. Tânăra se pregătește pentru Bacalaureat, iar aceste zile sunt dedicate ultimelor recapitulări. Emoțiile sunt însă foarte mari, iar presiunea examenului cântărește enorm pe umerii ei. „Miza este uriașă pentru mine, căci am fost admisă deja la o facultate din Olanda și trebuie să am note foarte bune. De examenul acesta depinde totul”, ne-a mărturisit eleva.
Cuprins:
„Simt că de acest examen depinde întregul meu viitor”
Deși Bacalaureatul a devenit, de la un la la altul, din ce în ce mai ușor, emoțiile elevilor au rămas aceleași. Examenul maturității vine la pachet cu nopți nedormite, gânduri și temeri care-ți fac sufletul ghem. „De această evaluare depinde întregul meu viitor. Bacalaureatul îți permite să dai admitere la facultate, să-ți continui studiile în țară sau în afară. Îți deschide ușa către o viață mai frumoasă și mai bună, către o carieră. E primul pas pe care îl faci în drumul spre succes. Și este copleșitor dacă privești lucrurile așa”, ne-a mărturisit Bianca.
Elevă la Filologie, tânăra va da examen la Limba română, Istorie și Logică. „La română am cele mai mari emoții pentru că este foarte multă materie de asimilat. Sunt multe opere de învățat și mulți autori grei. La stilul epic și cel dramatic trebuie să atingi multe aspecte: particularitățile textului, elemente de structură, caracterizarea unui personaj, relațiile dintre personaje trăsături, conflict, statul social, moral și psihologic. Și multe altele. E mult, foarte mult”.
Bianca se meditează câte două ore pe săptămână la toate materiile pentru Bacalaureat. „La școală învăț de dimineață, iar programul se încheie la ora 13.00. Apoi, mă duc direct la meditații. Ajung acasă pe seară când, după o pauză scurtă, mă închid în camera mea și continui să lucrez”.
„Visez că sunt în examen și nu știu să rezolv subiectele”
După luni de zile de program spartan, cu școală dimineața, meditații după-amiaza și lucru individual seara până noaptea târziu, Bianca simte, uneori, că cedează. „Mai este foarte puțin timp. Număr zilele din calendar și, cu cât se apropie data examenului, cu atât mi se face mai frică”. Bianca ne-a povestit că în ultima perioadă nu mai mănâncă și nici nu mai doarme așa cum o făcea odată. „Nu mai am poftă de mâncare și pentru că nu mai resimt foame, uit să mănânc. Am și slăbit puțin”.
Nopțile sunt însă cele mai grele. „Sunt momente când, efectiv, nu pot să adorm. Mă întind în pat și, fără să vreau, încep să mă gândesc la examen, la cum va fi, ce va fi, ce va pica la Limba română. Mi-e teamă să nu mă blochez, să nu clachez. Și mă prinde așa dimineața”.
Iar când reușește să adoarmă, într-un sfârșit, tânără se trezește de multe ori peste noapte. „Visez că sunt în examen, că mi-a picat un subiect pe care nu știu să-l rezolv. Mă sperii, mă panichez în vis și mă trezesc cu o stare de anxietate teribilă. Nu mai pot adormi, evident. Știu că voi avea din nou o noapte albă”.
Copila ne-a mărturisit că, cu cât se pregătește mai intens, cu cât se concentrează mai mult pe ceea ce are de făcut, cu atât emoțiile sunt mai mari. „La Istorie și Logică sunt stăpână pe mine, știu că mă voi descurca. La Limba română însă, când mă gândesc, mi se strânge sufletul. Mi-e teamă nu încurc operele, să nu le uit, mi-e teamă că nu voi avea inspirație, că nu voi formula cum trebuie, că nu voi atinge toate aspectele. Dacă uit citatele? Dacă îmi pică o poezie și nu am nici o idee? Sunt stresată constant. Orice fac, eu sunt cu gândul la examen”.
Emoții toxice, riscuri mari
Noaptea poate fi un sfetnic bun dar și momentul gândurilor negre, când lucrurile parcă scapă de sub control, o iau razna și devin mult mai sumbre decât sunt în realitate. „Am pretenții foarte mari de la mine, părinții mei la fel și nu vreau să dezamăgesc pe nimeni. Și ei au emoții mari, chiar dacă nu-mi spun, eu îi văd, sunt ai mei, îi cunosc. Trăim intens cu toții această perioadă”.
Emoțiile sunt bune, este bine să le simți, să ți le asumi și să le trăiești. Însă pot deveni toxice, cu o mare încărcătură negativă. „Și atunci resimt anxietate și oboseală. Sunt momente trecătoare însă căci, imediat după, mă încarc cu energie și o iau de la capăt”.
În iureșul ăsta nebun de frici care o încearcă, tânăra, încurajată și susținută de familie, încearcă pe cât poate să se și relaxeze. „Într-adevăr, am nevoie și de momente de relaxare, de liniște, de pace cu mine”.
Iar atunci se urcă în mașină, la volan, și pleacă hai hui. Nu este însă o fugă, ci o reîncărcare sufletească. „Ador să conduc. Mă liniștește, mă relaxează. Când sunt la volan, doar eu cu mine, parcă îmi aud și-mi deslușesc mai bine gândurile. Merg aiurea prin oraș, uneori nici nu contează unde. Îmi face bine orice plimbare, mă deconectează, mintea mea e concentrată în acele momente în altă direcție, e focusată pe altceva. Iar asta mă ajută”.
„La noi în casă toată familia dă examen”
Părinții tinerei fac tot ce pot pentru copilul lor trăind cel puțin la fel de intens această perioadă. „Mami mă ascultă la comentariile de la Română, la lecțiile de la Istorie, are grijă să mă culc seara devreme, deși eu nu prea pot să dorm, mă încurajează, îmi spune că va fi bine. Ce teste ai mai făcut? Ce eseuri ai mai scris azi? Hai să-mi arăți. Hai să te ascult. Cu ce pot să te ajut? Mă întreabă mereu și asta mă face să mă simt protejată. Nu sunt singură”.
Pe de altă parte, tânăra ne-a spus că lucrează foarte bine sub presiune, iar emoțiile, stresul și anxietatea nici ea nu și le înțelege pe deplin. Începutul e mai greu, momentele de dinainte de examen sunt dificile. Însă, odată ce se află în fața foii de examen și după ce vede subiectele, gândurile i se limpezesc. „Sunt cumva pusă în fața faptului împlinit și încep să mă concentrez pe ce am de făcut. Sub presiunea timpului îmi vin în minte cuvinte și exprimări frumoase, am inspirație, logică în gândire, mă organize bine, reușesc să sintetizez lucrurile, văd dintr-o dată totul foarte limpede și dau tot ce-i mai frumos din mine. Îmi gestionez emoțiile foarte bine în timpul examenului. Înainte însă..nu prea-mi reușește”, ne-a spus tânăra zâmbind.
Bianca și-ar dori „Baltagul” sau „O scrisoare pierdută”
Bianca a luat note foarte mari la simulare, însă speră ca la examen să ia și mai mult. „La Istorie am luat 9.70, la Logică 9.50, iar la Limba română 8.80. Dar, de atunci și până acum, am evoluat. Prin urmare, cu siguranță, notele vor și mai mari”.
Eleva se gândește la o notă de 10 la Logică și la o notă peste 9,50 la Limba română. „Fac teste, lucrez după modele, învăț caracterizări, comentarii, scriu eseuri..asta când nu repet la istorie și la logică”.
Tânăra ne-a mărturisit că poezia este subiectul de care se feresc mai toți elevii. „Dacă pică Blaga sau Barbu va fi foarte dificil. Sunt autori foarte grei. Aș prefera un Eminescu sau un Bacovia”.
Dacă ar fi să-i pice un roman, Bianca speră să fie „Baltagul”. „Mi-ar plăcea mult caracterizarea Vitoriei Lipan. Sau mi-ar plăcea să-mi pice „Harap Alb”. Dar nu am eu norocul ăsta! Fiind la filologie, vom avea subiecte mai grele. Poate, cine știe, „O scrisoare pierdută”. Am așa un sentiment că asta va pica. Și mi-ar plăcea mult. Ar fi un subiect ofertant”.
Am întrebat-o pe Bianca ce ar schimba la acest examen de Bacalaureat dacă ar putea, iar răspunsul a venit promt: și-ar dori o materie mai puțin stufoasă și eliminarea comentariilor „tocite” la Limba română. „Aș scoate din opere la Limba română. Este un volum mult prea mare de informație. Și am observat că în continuare se apreciează partea asta de toceală la română. Și, sincer, aș scoate chestia asta. Aș face cumva să nu mai există așa ceva”, ne-a mai mărturisit eleva.
