A fost violent, a ucis și nu a purtat kilt: povestea reală a lui William Wallace, personajul istoric mitizat de Mel Gibson în „Braveheart”

Cuprins:

Discrepanțe între film și realitatea istorică

Născut în 1270 în Renfrewshire, Scoția, Wallace era fiul unui proprietar de pământ modest. Până la revolta din 1297 împotriva englezilor, viața sa este puțin cunoscută istoricilor.

Filmul portretizează invazia regelui Edward I al Angliei ca fiind o agresiune unilaterală. În realitate, aceasta a fost o reacție la raidurile brutale ale scoțienilor în nordul Angliei.

Scenaristul Randall Wallace a recunoscut că a abordat povestea mai mult din perspectiva unui poet decât a unui istoric.

„Istoricii sunt de acord asupra doar câtorva fapte din viața lui Wallace, dar nimeni nu poate nega că viața lui a avut un caracter epic. Am încercat să fiu un istoric onest, dar viața nu este doar despre echilibru. Viața este despre pasiune, iar această poveste a trezit-o în mine. A trebuit să o privesc prin ochii unui poet”, a explicat Randall Wallace.

Caracterul lui William Wallace în „Braveheart: Inima neînfricată”

În timp ce filmul îl prezintă pe Wallace ca pe un erou nobil și onorabil, sursele istorice sugerează o realitate mai brutală.

„Au adunat bătrânii, preoții și femeile de naționalitate engleză lângă râu, unde le-au legat mâinile și picioarele pentru a nu putea înota, apoi i-au aruncat sau împins în apă, râzând și batjocorindu-i, în timp ce aceștia se zbăteau și se înecau”, a explicat cronicarul Walter de Guisborough.

Aceste acte de cruzime nu sunt prezentate în film, care se concentrează pe imaginea eroică a lui Wallace.

Tratamentul prizonierilor și al inamicilor

În drumul său spre Aberdeen, Wallace a atacat și cucerit castelul Dunnotar, unde a ordonat executarea întregii garnizoane engleze. Trupele sale au ucis englezi și scoțieni loiali regelui Edward I pe tot parcursul campaniei.

Un episod notoriu implică moartea lui Hugh de Cressingham, trezorierul administrației engleze în Scoția. În film, acesta apare sub numele schimbat de Cheltham și este decapitat de Wallace. Însă, conform surselor istorice, tratamentul post-mortem a fost mult mai brutal.

Wallace ar fi ordonat jupuirea cadavrului lui Cressingham, iar pielea sa a fost împărțită între scoțieni ca trofeu.

Inexactități vizuale și culturale din film

Filmul prezintă scoțienii purtând kilturi și folosind instrumente muzicale specifice, precum cimpoiul. Însă aceste elemente culturale nu erau încă răspândite în epoca lui Wallace. Kilturile, în forma lor cunoscută astăzi, au devenit comune abia în secolul al XVI-lea.

Interdicția asupra tartanului și a cimpoiului, menționată în film, a fost de fapt implementată cu aproximativ 450 de ani mai târziu, după revolta iacobită din 1745.

Bătălia de la Stirling

Reprezentarea bătăliei de la Stirling în film este în mare parte o creație artistică. În realitate, victoria scoțiană s-a bazat pe o strategie diferită.

Wallace a surprins armata engleză în timp ce traversa un pod, atacând-o din direcția dealurilor, în timp ce Andrew de Moray a flancat-o. Podul a fost apoi blocat, împiedicând restul forțelor engleze să intervină.

Relațiile personale ale lui Wallace

Filmul prezintă o poveste de dragoste între Wallace și Marion Braidfute, care ar fi fost ucisă de șeriful englez William Heselrig. Deși legenda susține această narațiune, existența istorică a lui Marion Braidfute este contestată din cauza lipsei de dovezi concrete.

O altă inexactitate majoră este relația romantică sugerată între Wallace și Isabella a Franței. În realitate, Isabella a sosit în Anglia la doi ani după moartea lui Wallace și avea doar 10 ani în 1305, când acesta a fost executat.

Sfârșitul lui William Wallace

În 1305, Wallace a fost capturat, dus la Londra și acuzat de trădare și alte crime. A fost condamnat la moarte prin spânzurare, eviscerare și sfârtecarea corpului.