„Eu m-am orientat spre Actorie, mama a zis că trebuie să am o meserie din care să și câștig niște bani. Și speriată că voi fi un muritor de foame, în ciuda faptului că nu voi fi muritor de rând, a dorit să devin un muritor de rând, dar să nu fiu muritor de foame… Eu nu voiam să fiu un muritor de rând, voiam să mă urc mai sus cu un metru jumătate decât ceilalți, și cum spunea profesoara mea de actorie, Sanda Manu, să îi învăț pe oameni viață. Întreba: „Ce vă dă vouă dreptul să vă urcați mai sus cu un metru jumătate decât ceilalți și să îi învățați pe oameni viață? Sunteți mai buni decât ei? Când veți fi mai buni, atunci să îndrăzniți să urcați treptele acelea până pe scenă!”. Am făcut Dreptul de gura mamei”, ne-a mărturisit Andreas Petrescu.
După absolvirea celor două facultăți, drumul lui profesional începuse chiar bine: „Imediat după terminarea facultății, am dat examen la Teatrul din Ploiești, am luat examenul, am fost angajat 5 luni. Apoi, domnul director de la acea vreme a considerat că nu are nevoie de mine și m-a dat afară pur și simplu, că așa avea el chef, așa se întâmpla pe vremea aceea. După care am venit în București, la „Nottara” și apoi la „Bulandra”. Apoi, pauză”.
Forțat de împrejurări, tânărul actor a trebuit să își folosească asul din mânecă. Adică a doua diplomă. Așa a ajuns să profeseze în domeniul juridic, cealaltă meserie a lui, pentru care a studiat 5 ani la fără frecvență.
„Dacă peste un an mai ești angajat aici, te dau afară!”
“În pauza asta am fost jurist la Casa Națională de Pensii timp de 5 ani. Și în paralel, eram voice over la Realitatea. Într-o zi, șeful meu de la Casa Națională de Pensii m-a sunat pe interior și mi-a zis: «Dacă peste un an mai ești angajat aici, te dau afară!». L-am întrebat de ce. «Pentru că trebuie să fii actor! Trebuie să îți faci meseria!»”, ne-a mai spus el.
La acea vreme, Andreas nu renunțase la visul lui, doar că trebuia să se și întrețină. “Mai jucam în paralel, mai aveam spectacole și îmi dădeau voie să repet, să joc, dar nu puteam să trăiesc din actorie. Jucam la Teatrul Foarte Mic un spectacol despre cum se face un spectacol de teatru, aveam rolul principal, dar jucam fără bani. Toți jucam fără bani. Alesesem să jucăm acest spectacol în București și nu erau bani să fim plătiți, dar nu a contat. Trebuia să trăiesc din ceva și atunci eram jurist 8 ore pe zi. Chiar îmi făceam treaba, ajutam oameni și asta conta. Veneau oameni cu probleme, oameni bătrâni, făceam tot ce puteam să-i ajut. Am lucrat ca jurist până la 28 de ani”, ne-a povestit el. O perioadă a fost și consilierul unui deputat, căruia îi explica în detaliu legile.
Avea salariul minim pe economie
Destinul a făcut ca, într-un final, Andreas să intre în televiune. Iar de 15 ani face teatru și televiziune. “La Casa Națională de Pensii aveam salariul minim pe economie, aveam 4.125.000, așa era atunci, cu milioane. Când m-am angajat la TVR, am pornit de la 12 milioane și mi s-a părut că l-am apucat pe Dumnezeu de un picior! Din ăștia, 10 milioane erau rata la bancă pentru o mașină pe care mi-o luasem, o Dacie Super Nova, second-hand, era o amărăciune de mașină, aveam bani puțini”, a adăugat soțul Augustei Lazarov.
Cum i s-a schimbat viața de când s-a făcut remarcat în lumea teatrului? “Meseria de actor mi-a adus satisfacții de toate felurile. Financiare uneori, dar cele mai multe în aplauze, care valorează mult mai mult. Nici nu știi ce bucurie mare e! Mă gândeam zilele astea că sunt foarte fericit. Eu am scris nouă piese, dintre care șapte s-au jucat sau se joacă, una dintre ele va fi pusă în scenă, a opta, cât de curând și mai am una pe care nu a văzut-o nimeni. Practic, tot ce am scris s-a și jucat, ceea ce pentru mine este fabulos. Iar toate au avut succes”, a conchis Andreas Petrescu.
Foto: Dumitru Angelescu
Citește și: Recomandările culturale ale săptămânii. Descoperim cum se simte Pescărușul pe acoperișul TNB-ului