Când nu cântă, stă-n bucătărie și face preparate din Maramureș! Gheorghe Turda: „Am învățat să gătesc de la mama mea”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O fi muzica viața lui, dar mai are un hobby căruia îi dedică mult timp! Gheorghe Turda, 71 de ani, ne-a mărturisit că a învățat să gătească de la mama lui și adesea e-n bucătărie, făcând bunătăți din Maramureș. E dependent de balmoș, de tocana cu jumări, dar și de băutura care merge cel mai bine cu ele, pălinca din Săpânța.
Maestrul Gheorghe Turda spune că dacă nu ar fi luat la Conservator din prima, acum ar fi fost preot, precum bunicul și unchiul său. Și, în același timp, ne vorbește despre relația specială pe care o are cu sora sa, dar și despre trofeele cu care se mândrește.
- Ați început să cântați încă de când bunicul vă lua cu el, în biserica de la Săpânța…
- Nu numai bunicul, ci și unchiul din partea tatălui meu, care a fost cantorul bisericii din Săpânța nu mai puțin de 55 de ani. În prezent, interpretez cam toate genurile: și muzică de petrecere, și muzică de pahar, de veselie, cum se spune la noi în Maramureș. Vin cu cântecul de la Săpânța… Acum, la Săpânța e liniște și pace. Doar că ar trebui să mai pună mâna la lucru oamenii de acolo, că nu prea se vede ce fac.
- Ați vrut, la un moment dat, să fiți preot…
- Eu m-am pregătit pentru Teologie, iar dacă nu intram din prima la Conservator, îmi luam dosarul și-l duceam acolo. M-am rugat la bunul Dumnezeu să intru din prima, așa că m-a ajutat.
- Deși locuiți în Capitală, spuneați că vă simțiți și acum legat de zona Ardealului. Cât de des mai ajungeți acasă?
- De la 1 iulie voi fi acasă, în Ardeal. Până atunci am spectacole și nunți, e vremea lor. Trebuie să le onorez, pentru că deja sunt angajat și am contracte. Mi se face dor, normal... Va veni sora mea la mine, iar după Rusalii, mergem la Săpânța.
- De la o vârstă și mai ales când apar și probleme de sănătate, doctorii încep cu restricțiile... Sigur v-au spus și dv. să renunțați la una, la alta. La ce nu ați putea renunța vreodată?
- La meniurile tradiționale din Maramureș, la balmoș, mămăliga cu brânză, tocana cu jumări, brânza de oaie, cașul de la stână, ce se poate cumpăra din Țara Maramureșului. Sunt foarte bine pregătit în acest domeniu, culinar. Am gătit și am vreo patru trofee, mă mândresc cu ele. Nu mă întrebați câte meniuri am făcut, unele chiar pentru prima oară și mereu am luat locul 1!
- La pălinca de acasă ați renunțat?
- Nu, și acum mă laud cu pălinca mea de la Săpânța! Sora mea îmi mai aduce câte o gură de pălincă… De fapt, 10-15 litri de palincă. E incomparabilă. Adevărata pălincă e de la cei care o fac acolo, nu de la cei care o importă și apoi o vând.
- Vorbiți mult și frumos despre sora dv. Ați avut mereu o relație specială?
- Cu toți frații mei am avut o astfel de relație. Ea fiind singura fată la părinți, am ocrotit-o. Ea a avut grijă de ai noștri cât au fost în viață. Din păcate, s-au prăpădit. Inclusiv fratele meu, care a fost primarul Săpânței, a murit… Asta-i viața.
- Revenind la ce spuneați mai devreme, cu gătitul: de unde vi se trage această pasiune?
- De la mama. Apoi, după ce m-am căsătorit, găteam cu soția, care era o gospodină desăvârșită, Dumnezeu să o ierte...
