Ce a învățat George Ivașcu de la personajul din „Betoane”? „Păi ce, pensia e bani?”|VIDEO EXCLUSIV

În „Betoane”, marele actor dă viață unui pensionar poreclit astfel, cu o situație financiară precară, care vrea să vândă aparamentul pentru a reuși să își plătească toate datoriile, cu riscul de a rămâne pe drumuri, la propriu. Chiar dacă este un serial de comedie, din păcate, ilustrează realitatea multora dintre români. Pentru George Ivașcu, acest rol a fost și ca un semnal de alarmă, pentru a nu ajunge vreodată într-o astfel de situație. „Facem diverse transformări ca să suprindem publicul și iată, într-adevăr, în Betoane a fost o provocare să fiu cu 10 ani mai bătrân. Acum permiteți-mi să fiu un pic mai tânăr. Ideea a fost o provocare actoricească de care m-am bucurat foarte tare, să anticipez cum va fi când voi fi pensionar. Rolul m-a învățat să-mi plătesc datoriile până ies la pensie, că după aceea nu mai am cu ce. Păi ce, pensia e bani? Cum zice Betoane”, a povestit George Ivașcu pentru Libertatea.

George Ivașcu a crescut în cartierul Militari

I-a fost destul de simplu să intre în pielea personajului, căci, la rândul lui, a crescut într-un cartier populat din București, unde toată lumea se știa cu toată lumea, iar relațiile erau mult mai apropiate ca acum. Astfel că, atunci când scenariul a impus o partidă de table, George Ivașcu nu a mai avut nevoie de nicio pregătire în prealabil. „Sunt un băiat din cartierul Militari. Automat acolo, tabelele erau mult mai jucate decât șahul. Plus că eu am prins vremurile când timpul fiind foarte liber, pentru că nu existau jocuri pe calculator, jucam table între colegi, făceam campionate. Dar, repet, fiind copil din cartierul Militari jucam table”, ne-a mai spus marele actor.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Cu atât mai mult cu cât, pentru el, tablele reprezintă mai mult decât un sport, sunt parte din copilăria lui. „Bunicul meu era pasionat, era rupere. Mai avea un prieten care din când în când venea la el și amândoi jucau. Ambii erau surzi și țin minte că veneam de la școală, eram clasa a patra, a cincea, ei erau la etajul trei și s-au vizitat la o partidă de table. De la parter îi auzeam cum țipau unul la altul. Mă și gândeam că ce e cu scandalul ăla la noi, iar când am intrat la ei, bunicul meu îmi zice că prietenul lui a surzit, iar de cealaltă parte îmi zicea că bunicul meu nu mai înțelege nimic. Era distractiv, așa că, cu nostalgie o spun, îmi amintesc de copilăria mea în sensul că se juca table și îmi amintesc în primul rând de bunicul meu”.

George Ivașcu nu se declară o persoană ofticoasă

Din fericire nu a fost un împătimit al acestui joc și asta nu pentru că este o persoană extrem de competitivă, căreia nu îi place să piardă niciodată, ci pentru că activitățile lui zilnice nu i-au permis să aibă prea mult timp liber. „La toate jocurile, inclusiv în profesia pe care o fac, spun că jocul trebuie să fie o plăcere. E adevărat că îți dorești să câștigi, e adevărat că îți dorești să placă, dar până la urmă, totul face parte din joc și fairplayul trebuie pus în aplicare. Sunt competitiv, dar în același timp sunt și generos. Adică recunosc când sunt învins, dar cer revanșa. E cavalerește așa”, a mai completat marele actor în exclusivitate pentru Libertatea.

Video: Robert Nițoi

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE