Costel Constantin a ajuns la Poliție dintr-o confuzie. Ce a pățit actorul pe când era patron de magazine: "Am fost întrebat dacă Sexy Bar e al meu"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Costel Constantin este una dintre figurile reprezentative ale Teatrului Național București. Actorul avea doar 27 de ani când a fost descoperit, la Iași, de Radu Beligan, și chemat în Capitală. De atunci, a avut numeroase roluri și "a deschis toate sălile TNB", după cum el însuși mărturisește.Libertatea: Sărbătoriți 50 de ani de când ați venit în București…
Costel Constantin: Am fost adus de la Iași de Radu Beligan, pe 15 septembrie 1969, când a fost numit directorul Teatrului Național. Până atunci, tot el făcuse minunatul Teatru de Comedie, condus acum de George Mihăiță. Venind director la TNB, unde avea o mulțime de colegi actori foarte buni, a avut o idee minunată: să aibă lângă el niște tineri care să-i fie trup și suflet. Și a fost la mai multe teatre din țară. Pe mine și pe Rodica Mandache ne-a adus de la Iași. Eu îmi luasem diploma împreună cu Caramitru, cu care am fost coleg de clasă, pe un rol din "Hamlet".
Ați venit la TNB și nu ați mai plecat...
Așa e. Am deschis toate sălile Teatrului Național. Acum joc în opt spectacole, dintre care trei la TNB, trei la George Ivașcu. Pot spune că, la 76 de ani, am o activitate intense. Aceasta este meseria pe care o iubesc. Numai asta mi-am dorit să fac. Lucrurile cele mai importante în viață, pentru mine, sunt meseria asta și familia. Pentru că e bine să ai un loc fix și o familie pe care să te sprijini.
Unul dintre fiii lui a fost căpitanul echipei naționale de rugby
Ce înseamnă familia pentru dumneavostră?
Dacă nu ai o mână forte care să te susțină, nu reușești. Eu și soția mea, Mihaela, ne completăm. Cu timpul, ajungi să simți la fel, să reacționezi la fel la o bucurie sau la o durere. Dacă nu ai pe cineva care să te domolească în momentele grele, nu reziști. Am doi băieți, unul care e profesor la Medicină și unul dintre chirugii importanți, care profesează de mai bine de 23 de ani. Celălalt a fost căpitanul echipei naționale de rugby și a jucat timp de 10 ani în Franța. Acum se ocupă de vânzări de mobile, pentru că meseria de sportiv o faci cam până la 32 de ani. Nepotul meu de 20 de ani face și el rugby, la Steaua, iar nepoata mea, care are 22 de ani, face Dreptul.
Ați avut un moment, după Revoluție, când v-ați încercat norocul și-n afaceri.
Teatrul nu mergea, era brambureală mare. Așa că am încercat și altceva. Am avut niște magazine. Soția s-a ocupat de partea administrativă. Eu am ca pasiune bucătăria. Prin anii ʼ90 mă duceam la Buftea și cumpăram marfă pentru magazinul de pe Batiștei. Am vândut însă toate firmele. La un moment dat, vine o perioadă în care... nu mai are rost. Am zis că după 70 de ani să-i lăsăm pe alții, mai tineri, să facă afaceri. De multe ori, eram confundat cu un alt patron care avea același nume. Am fost chemat la o circă de poliție unde am fost întrebat dacă Sexy Bar e al meu. Era vorba însă de un alt Constantin, care nu are nici o legătură cu mine… Eu nu am avut baruri, nici restaurant.
Colecționer de... plante
În afară de actorie și bucătărie, ce alte pasiuni mai aveți?
Plantele și pomii sunt o mare pasiune de-a mea. Am la Breaza o casă, unde pe 1.000 de metri am 80 de pomi fructiferi și toate plantele din lume… Am tot felul de răsaduri și de copăcei minunați, încă de pe vremea când aveam emisiunea “Viața satului”. Mi-am cumpărat și am studiat cărți, iar dacă ar fi să dau acum examen de admitere la horticultură, aș intra 100%.
Ați fost coleg de clasă cu Ion Caramitru. Cine era premiantul?
El a fost premiantul, eu mai puțin. Am fost din primul an colegi, într-o clasă foarte bună, cu actori buni. Am făcut împreună duelul din “Hamlet”, apoi toată piesa și ne-am dat examenul. Am rămas prieteni foarte buni. Și amândoi încă suntem în activitate.
CITEȘTE ȘI:
