Într-un mesaj lung postat pe Facebook, Dana Rogoz s-a arătat deranjată că Eva Măruță, a cărei nume nu l-a menționat, a fost criticată în spațiul public pentru apariția în producția „Tati part-time”, film care rulează la cinema.
„Să te apuci să înjuri un copil pe internet, în timp ce fluturi steagul „libertății de exprimare”, este pur și simplu grețos”, a răbufnit actrița, care apoi și-a spus povestea. Ea a debutat de mică ca actriță, Dana Rogoz fiind cunoscută publicului larg drept Abramburica.
„Am urcat pe scenă de la vârstă de 3 ani. Am devenit Abramburica la vârstă de 9 ani, adică exact vârstă pe care o are acum unul dintre copiii mei. De foarte multe ori în copilăria mea am fost întrebata „ce sunt părinții?”, de către alți adulți, probabil părinți la rândul lor, care porneau de la premiza că sigur vreunul dintre părinții mei e cel puțin actor, regizor sau mare producător de televiziune.
„Unii oameni triști, nemulțumiți de vieților lor, te vor judeca oricum, indiferent de cât de performant ajungi să fii într-un domeniu”
Ei bine, dezamăgirea se așternea imediat pe față lor când le răspundeam că „nu, părinții mei sunt ingineri chimiști.” Ba unii chiar insistau cu „nu se poate, atunci altcineva în familie…?”, „Nu, absolut nimeni din familia mea nu a mai avut vreodată legătură cu domeniul artistic…”.
Dar în același timp, de-a lungul celor 35 de ani de când sunt în fața publicului, am lucrat cu actori extraordinari, ai căror părinți erau artiști extraordinari. Sunt convinsă că și ei au avut de suferit pe subiectul asta și au învățat, de nevoie, să treacă peste bârfele din culise. Concluzia e că unii oameni triști, nemulțumiți de vieților lor, te vor judeca oricum, indiferent de cât de performant ajungi să fii într-un domeniu și indiferent de istoricul pe care îl ai”, a transmis actrița.
Dana Rogoz, care are doi copii, se gândește acum cum ar proceda dacă Vlad sau Lia și-ar dori să o urmeze, să devină actori. „E prima oară când mă gândesc mai serios ce aș face dacă vreunul dintre copiii mei ar vrea să aleagă drumul pe care am mers eu.
Ce ar trebui să fac dacă aș vedea că unul dintre copiii mei are o înclinație către domeniul asta? E normal că tocmai eu să le ofer mai puține șanse copiilor mei, decât mi-au oferit mie părinții, care nici măcar nu aveau legătură cu lumea asta? Tocmai eu care știu acum cât de important a fost să am susținerea părinților pe acest drum, încă de când eram foarte mică?
E firesc să fiu mentor pentru alți adolescenți care visează să devină actori, să lucrez cu atât de mulți alți copii, ajutându-i de fiecare dată cu sfaturi, în baza experienței personale, dar cu ai mei nu?
Ar trebui să îi opresc, să îi întorc din drum, să îi sperii vorbindu-le despre cât de rea poate fi lumea și cât de nedrept ar putea fi judecați? Să nu ii las să încerce profesia pe care eu o iubesc și despre care le vorbesc cu pasiune mereu, doar din dorința de a-i proteja? Adevărul e că ei vor crește cu eticheta „băiatu’ lui..” și „față lui…” indiferent de domeniul în care vor profesa”, a mai adăugat ea.
„Am avut o viață atât de complicată, încât prietenii se întreabă cum de mai sunt totuși sănătoasă la cap”
Totodată, Dana Rogoz a mai precizat că și acum, după atâția ani de carieră, e etichetată în diferite moduri. „Vă spune cineva care trăiește și acum cu toate etichetele posibile și imposibile: eticheta de „sigur fiica cuiva din industrie”, eticheta de „soție de regizor” – chiar dacă aveam deja 15 ani de muncă în față publicului, înainte să îl cunosc, eticheta de „femeie întreținută” – chiar dacă mi-am câștigat independența financiară de mică, având salariu de la vârstă de 8 ani, eticheta „actrița de seriale TV” – pusă de oameni care nu au avut niciodată curiozitatea să mă vadă la teatru sau în alt gen de producții sau eticheta „vedetă cu viață glamour, care habar n-are de greutăți” – chiar dacă am avut o viață atât de complicată, încât prietenii se întreabă cum de mai sunt totuși sănătoasă la cap.
De absolut toate aceste etichete mă lovesc aproape zilnic, chiar și după 35 de ani de carieră. Poate tocmai de aceea mă bucur atât de mult de un casting luat pentru o producție internațională, de o selecție sau un premiu la un festival internațional.
Pentru că de fiecare dată acolo am șansă să fiu privită de la zero, fără așteptări, fără etichete. Dar să înjuri un copil pe contul administrat de părinții lui, fără nicio jenă, ba chiar considerându-te îndreptățit, mi se pare că e exemplul cel mai clar că mai rău de atât nu se poate ajunge în „dialogul” din social media.
P.S. E 3:27 dimineața și mă gândesc cum copiilor mei poate le-ar fi mai bine afară, pe viitor, unde ar avea luxul de a fi priviți fără prejudecăți”, a încheiat actrița.