Regizat de Jon Watts, „Spider-Man: Departe de casă” continuă aventurile titularului Om-Păianjen, după ce acesta e readus la viață în filmul „Avengers: Endgame”. E cel de-al 23-lea capitol al Universului Cinematografic Marvel (MCU).
Rămas fără mentorul Tony Stark (Robert Downey Jr.), liceanul Peter Parker (Tom Holland) se simte îndatorat să-i onoreze amintirea, să valideze încrederea pe care „bătrânul” i-a acordat-o necondiționat. Lumea are nevoie de un nou Iron Man, dar Peter încă nu se simte pregătit pentru o asemenea responsabilitate.
Presiunea e atât de apăsătoare, încât tânărul își lasă acasă costumul de erou înainte de a pleca într-o excursie cu clasa prin Europa. Nu vrea decât o pauză de la vitejie, o vacanță de vară normală, ca orice puști.
Din păcate pentru el, forțele răului nu se odihnesc niciodată, iar voiajul lui Peter e sabotat de apariția unor monștri gigantici care amenință să ne distrugă continentul. Planul elevului de-a o cuceri pe colega MJ (Zendaya), fata visurilor lui, va trebui să mai aștepte…
Totuși, Spider-Man primește un ajutor nesperat: Mysterio (Jake Gyllenhaal), un războinic sosit dintr-un univers paralel, intră-n scenă pentru a înfrunta creaturile. Se pare că acestea i-au distrus propriul Pământ, așa că bărbatul face tot posibilul să le oprească din a repeta carnajul în această lume.
Vorbim despre monștri alcătuiți din apă, vânt sau foc, literalmente forțe ale naturii, oponenți de un calibru care-l descumpănește pe Omul-Păianjen. Rămâne de văzut dacă eroul nostru va găsi resursele pentru a învinge din nou.
Soarta lumii zace în mâinile unui copil
După cum ți-ai dat seama, acțiunea e la un cu totul alt nivel față de „Spider-Man: Întoarcerea acasă”, primul film din serie. Acolo aveam de-a face cu o poveste intimă, restrânsă, cu mize modeste și simpli tâlhari în rolurile negative. Acum, totul e pe steroizi, motiv pentru care o parte din farmec se pierde pe drum.
Vestea bună e că scenariștii mențin un echilibru între bătăliile epice și preocupările adolescentine care-l macină pe Peter. Viața de licean a protagonistului și relațiile lui cu ceilalți colegi sunt elementele centrale, în vreme ce luptele duse în costumul roș-albastru sunt o unealtă pentru dezvoltarea lui, un prilej de maturizare.
Ne axăm pe latura umană a „cățărătorului pe pereți” și îi disecăm viața privată, urmărind cum aceasta e dată peste cap de sarcina salvării lumii.
Misterul din jurul lui Mysterio
Pe Mysterio, maestrul iluziilor optice, ni-l amintim ca pe un antagonist de temut al desenelor animate din anii 90, un oponent inventiv cu mânecile pline de ași. Totuși, acum ne este prezentat ca un aliat al lui Spider-Man, un salvator, poate chiar un viitor membru al echipei Avengers.
Cei de la Marvel și-au mai permis cândva libertatea de a întoarce la 180 de grade un personaj clasic, când Mandarinul din „Iron Man 3” s-a dovedit a fi o simplă marionetă. Având în minte acest antecedent, nu știam dacă Mysterio va rămâne într-adevăr un tip bun până la final sau dacă își va da arama pe față, de dragul unei răsturnări de situație.
Te sfătuiesc să pășești în sala de cinema la fel de nedumerit, pentru că scenariștii i-au creionat o poveste captivantă și mereu surprinzătoare.
Jake Gyllenhaal e cireașa de pe tort, interpretând rolul cum nu se putea mai bine. Zâmbetul melancolic, glasul blând și atitudinea paternă te vrăjesc pur și simplu, clădind un personaj seducător și justificând simpatia pe care Peter i-o poartă.
O iubire stânjenitoare
Mai puțin reușite mi s-au părut interacțiunile dintre Peter și MJ, care se plac reciproc, dar sunt prea neexperimentați în plan amoros pentru a ști cum să acționeze.
Lăsând deoparte faptul că atracția asta vine de nicăieri, cei doi fiind total indiferenți unul față de celălalt în primul film, stângăcia cu care conversează pare forțată. Pricep ce încercau să facă, dar nu m-au convins.
Puțină subtilitate nu strică
Sunt momente în care scenariștii își dau de gol lipsa de inspirație, neștiind cum anume să ne transmită anumite informații. Așa ajunge răufăcătorul să-și recapituleze întregul plan malefic în fața subalternilor, care deja îl știu pe de rost, doar ca să-l aflăm și noi.
Mai lipsea doar să privească înspre cameră și să ne spună direct: „Hei! Voi, cei din public, ascultați aici cum am devenit un nelegiuit și care mi-e motivația!”.
Efecte care-ți debusolează creierul
Efectele speciale sunt excelente, dar țin să laud în mod special un anumit montaj de iluzii optice. E o secvență psihedelică extrasă parcă dintr-un coșmar, în care creierul efectiv ți-o ia razna și nu mai poate distinge între real și fictiv. Cine a urmărit desenele „Spider-Man” de pe Fox Kids va avea un déjà vu delicios.
E unul dintre acele momente în care te bucuri că ți-ai luat bilet la IMAX 3D, ca să te cufunzi total în experiența senzorială. Ah, magia cinematografiei moderne și a bugetelor de sute de milioane de dolari…
Un film pentru toată familia? Nu tocmai…
Dacă încă nu ai văzut „Avengers: Endgame”, te sfătuiesc să stai departe de filmul ăsta. E o continuare a acelei aventuri, deci dezvăluie elemente-cheie din ultima confruntare a Răzbunătorilor și se bazează masiv pe scenariul respectiv.
Nici cei care urmăresc doar ocazional, pe sărite, filme din universul Marvel nu se vor bucura maxim de acest Spider-Man. Multe aluzii la evenimente anterioare îi vor ocoli complet și e posibil chiar să-i lase debusolați, pe alocuri. E un film pentru fanii fideli ai francizei MCU, care au temele făcute.
Lor le spun că „Spider-Man: Departe de casă” merită văzut, indiscutabil. E o poveste alertă și imprevizibilă, plină de surprize și de momente memorabile, dar în același timp o aprofundare a vieții personale ale lui Peter Parker, care a rămas marcat de pierderea mentorului său. Luptele spectaculoase nu sunt acolo doar ca să ne distreze, ci îl forțează pe erou să se maturizeze și să-și accepte destinul.
„Omul-Păianjen: Departe de casă” / „Spider-Man: Far from Home” ajunge în cinematografele din România pe 5 iulie.
Nota: 8/10