Frații Iancu, Ștefan și Bogdan, și-au făcut deja un nume în filme și seriale, iar de pe 5 octombrie 2026 ei vor apărea împreună în filmul „Teambuilding 2”.
Cuprins:
Ștefan Iancu și Bogdan Iancu joacă împreună și în serialul „Ana! Mi-ai fost scrisă în ADN”, de la Antena 1, însă „Teambuilding 2” este primul film în care apar amândoi. Și, mai mult decât atât, nu sunt frați în producția care se vede în cinematografe!
Înainte ca filmul să ajungă la publicul larg, Libertatea a stat de vorbă cu frații Iancu despre viața și cariera lor.
Libertatea: Bogdan, tu ți-ai început cariera în filme puțin mai târziu, iar Ștefan la patru ani. Ți-ai dorit singur să mergi la casting-uri sau ai fost „împins” de familie în această direcție?
Bogdan Iancu: Și eu am început devreme, tot la 4-5 ani, în reclame. Iar primul lungmetraj („HoHoHo”) a fost la vârsta de opt ani. Cumva amândurora ne-a surâs ideea de când eram mici, o vedeam mai mult ca pe o joacă.
Credeți că, dacă unul dintre voi nu s-ar fi apucat de actorie, celălalt ar fi ajuns tot aici?
Bogdan Iancu: Sunt convins că Ștefan ar fi continuat să fie actor, indiferent de ce aș fi făcut eu.
Ștefan Iancu: Având în vedere că eram foarte tineri când ne-am apucat de treaba asta, cred că oricare dintre noi ar fi început primul ar fi deschis, inevitabil, o lume, pentru celălalt. E greu să îl vizitezi pe fratele tău pe un set de filmare cu vampiri și cavaleri și să nu vrei să faci și tu același lucru.
V-ați comparat vreodată carierele? De exemplu, cine a primit primul rol important, cine a avut primul premiu, cine a avut primul rol principal...?
Bogdan Iancu: Mereu vorbim despre ce face celălalt, dar niciodată cu răutate. Ne criticăm constructiv, sigur, dar de cele mai multe ori râdem.
Ștefan Iancu: Nu! Dar vorbim despre ce facem. Am încredere în părerile lui Bogdan când vine vorba despre rolurile pe care le fac. Și de multe ori are lucruri foarte bune să-mi zică.
Cum este să jucați împreună? Vă ajută faptul că vă cunoașteți atât de bine sau, dimpotrivă, vă este mai greu să vă concentrați?
Bogdan Iancu: Eu simt că îmi este cel mai ușor să joc alături de Ștefan. Suntem confortabili unul cu celălalt. Ne cunoaștem de ceva timp (n.r. - râde). Și nu ne e frică să ne criticăm sau să ne ajutăm unul pe celălalt.
Ștefan Iancu: E foarte simplu! În general, cu cât mă cunosc cu cineva mai bine, cu atât mă simt mai în confort când vine vorba de jucat împreună. Iar cu Bogdan... vorba aia, mă știu de-o viață! (n.r. - râde) E cel mai bun partener de scenă, pentru că știe exact la ce mă gândesc și mergem în aceeași direcție.
Vă mai dați unul altuia sfaturi legate de actorie sau ați ajuns la regula: fiecare cu treaba lui?
Bogdan Iancu: Ne sfătuim, clar! Iar Ștefan este singura persoană în care am încredere, în afară de regizor, să-mi dea sfaturi.
Ștefan Iancu: Da, cum am zis și mai sus, îi cer des părerea lui Bogdan. Am nevoie de cineva care mă și cunoaște și poate să vină cu sfaturi.
Știu că vreți să vă duceți și spre regie, producție... Dacă unul dintre voi ar trebui să-l regizeze pe celălalt, cine ar fi mai exigent?
Bogdan Iancu: Hmmm, depinde... Eu am jucat într-o producție de teatru audio în care textul era scris de Ștefan. Acesta e cel mai aproape lucru de o relație regizor-actor pe care am avut-o. Atunci nu mă lăsa să schimb niciun cuvânt. (n.r. - râde) Deci îmi imaginez că așa ar fi și ca regizor. Ajută, totuși, faptul că scrie foarte bine.
Ștefan Iancu: În relația regizor-actor mi se pare că e vorba foarte mult despre încredere. Câtă încredere ai tu ca actor în ceea ce îți propune regizorul și cât de mult ești dispus să te lași pe mâna lui sau a ei. De multe ori poate vine cu ceva ce te scoate din zona de confort, cu ceva la care tu nu te-ai gândit. Cu timpul mi-am dat seama că tocmai genul ăsta de situații ajung să te pună cel mai mult în valoare. Pentru că, până la urmă, niciun regizor nu vrea să te pună într-o lumină proastă.
Cât despre mine și Bogdan, nu-mi dau seama... Dar cred că oricare dintre noi ar regiza, celălalt ar avea suficientă încredere încât să meargă în plin în propunerile celuilalt.
Care dintre voi este mai competitiv atunci când sunteți pe platoul de filmare?
Bogdan Iancu: Niciunul! Din punctul meu de vedere, competiția nu ajută pe set.
Ștefan Iancu: Pe set, niciunul! Cu cât ajungi la concluzia că toată lumea e acolo cu un scop comun, și anume să iasă filmul bine, competiția cred că se transformă într-un soi de colegialitate. Degeaba ești tu bine, dacă colegul tău nu e! Și atunci îl ajuți sau viceversa. Eu așa văd lucrurile! În afara platourilor de filmare, cred că eu sunt mai competitiv din fire. Pentru că văd actoria ca pe un sport profesionist.
Dacă nu ați fi fost frați, credeți că v-ați fi împrietenit?
Bogdan Iancu: Clar ne-am împrieteni pentru simplul fapt că 100% ar veni la un moment dat cineva la mine să-mi zică: „Băi, Bogdane, îl știi pe băiatul ăla care seamănă foarte tare cu tine?”.
Ștefan Iancu: Absolut! Bogdan e singura persoana din lumea asta care are fix același tip de umor ca mine. Și, credeți-mă, e foarte particular.
Cum ați ajuns amândoi în „Teambuilding 2” și cum a fost momentul în care ați aflat că veți juca împreună? Ați mers împreună la casting sau ați fost „ceruți” amândoi?
Bogdan Iancu: Din câte țin minte, amândoi am fost chemați de Domnica Cîrciumaru la casting și chiar am dat pe același rol. Nu l-a luat niciunul, dar Matei a știut ce să facă cu noi.
Ștefan Iancu: Am fost chemați amândoi la casting pentru un rol pe care până la urmă l-a luat Dan Pughineanu. Ulterior am fost distribuiți în două tabere diferite: Bogdan la Gen Z, eu la trupa din Ardeal. Și așa, drumurile noastre, s-au despărțit...
E primul vostru film împreună, însă ați jucat împreună într-un serial, unde erați frați, ca în viața reală. În film, cum sunt rolurile voastre și cât de mult interacționați?
Bogdan Iancu: Spre deosebire de serial, în „Teambuilding 2” avem doar o foarte scurtă interacțiune, la un moment dat, care e mai mult un „easter egg” pentru cine ne cunoaște. Totuși, departamentele de costum și make-up au făcut o treabă foarte bună și ne-au diferențiat foarte tare. Pe ecran nu pare că suntem frați.
Ștefan Iancu: Nu interacționăm mai deloc! Suntem împreună în mai multe secvențe, dar n-avem treabă unul cu celălalt. Și chiar arătăm diferit. Nu știu câți dintre cei care nu ne știu ne-ar vedea în filmul ăsta și ar zice: „Băi, dar ăștia cam seamănă”! Suntem foarte diferiți.
Dar v-ați văzut des la filmări?
Bogdan Iancu: Cam tot timpul! Cât timp am filmat în Moldova, am stat toată distribuția împreună mult timp.
Ștefan Iancu: Aproape în fiecare zi! Dar ne prefăceam că nu ne știm... Glumesc! (n.r. - râde)
Filmul vorbește despre diferențele dintre generații și despre felul în care AI-ul schimbă lumea... Voi unde vă poziționați în această „luptă între generații”?
Bogdan Iancu: Lupta între generații este un lucru care nu se va schimba niciodată, este aproape natural. Fiecare crede că știe cel mai bine! Cât despre AI, eu mă poziționez ferm împotriva sa în momentul în care înlocuiește munca și input-ul uman. Acesta trebuie să fie doar o unealtă!
Ștefan Iancu: Mă simt mult mai bătrân decât sunt și de multe ori sunt depășit de viteza cu care se schimbă trendurile, apar altele... De la muzică, la haine și la felul de a vorbi. Mă bucur că am prins o perioadă bună din adolescență fără telefoane și social media și că maximul pe care puteam să îl fac în liceu la ore era să mă joc „Temple Run” pe telefonul colegului de bancă. De multe ori mă gândesc că mi-ar fi plăcut să cresc în altă perioadă, când trebuia să depui ceva mai mult efort ca să ai acces la informații!
Cât despre AI... mă bucură faptul că practic o meserie care nu va putea fi înlocuită niciodată nici de cel mai performant AI. Și poate dacă la film o să fie mai complicat, sigur la teatru nu va fi cazul, pentru că acolo e totul live, în fața ta.
Care dintre voi credeți că ar supraviețui mai bine unui teambuilding adevărat, cu colegi corporatiști și toate situațiile din film?
Bogdan Iancu: Eu! Dacă Ștefan zice că el, minte. (n.r. - râde)
Ștefan Iancu: Bogdan! Are mai multă răbdare.
Ce nu vă place, unul la celălalt, din punct de vedere profesional?
Bogdan Iancu: Dacă ar fi ceva ce nu mi-ar plăcea, i-aș spune direct lui Ștefan. Preferăm să discutăm deschis, față în față, atunci când apare vreo problemă.
Ștefan Iancu: M-am chinuit să găsesc ceva, dar n-am reușit...
Ce spune familia când vă vede în filme sau seriale? Pot fi subiectivi sau vă critică pentru cum se comportă personajul vostru?
Bogdan Iancu: Familia este mereu foarte fericită ori de câte ori ne vede pe ecran. Mama plânge de mândrie la orice film în care jucăm, chiar și la comedii.
Ștefan Iancu: Ai noștri sunt cei mai fericiți și se bucură de toate reușitele noastre. Au fost tot timpul lângă noi și ne-au susținut întotdeauna! Ne mai zic pe ici, pe colo, așa, mai voalat, dacă ceva nu prea le-a plăcut, dar în general sunt laudativi. Abia aștept să vadă filmul!