Toamna, când prunele sunt bine coapte, dulci și aromate, începe și perioada în care sunt pregătite conservele pentru iarnă. Dulceața de prune este una dintre cele mai apreciate, atât pentru gustul său, cât și pentru numeroasele feluri în care poate fi servită. Descoperă, așadar, cum se face și cât se fierbe dulceața de prune ca să aibă consistența perfectă.
Cuprins:
Pentru dulceață sunt potrivite prunele coapte, aromate și sănătoase, dar încă ferme. Fructele foarte moi se vor desface repede și vor transforma preparatul într-un gem. În schimb, prunele insuficient coapte pot rămâne tari și pot avea un gust acrișor sau ușor astringent.
Prunele trebuie spălate, bine scurse, desfăcute și curățate de sâmburi. Părțile lovite, fermentate sau mucegăite nu trebuie folosite. Chiar dacă zona afectată pare mică, un fruct alterat poate schimba gustul întregii cantități de dulceață.
Timpul de fierbere influențează direct consistența, culoarea și aroma dulceții. Dacă este luată prea devreme de pe foc, siropul rămâne apos, iar dulceața poate fermenta mai ușor după deschiderea borcanului. Dacă este fiartă excesiv, fructele își pierd forma, culoarea devine prea închisă, aroma proaspătă se estompează, iar zahărul se poate carameliza.
Dulceața prea mult fiartă pare uneori potrivită la consistență cât este fierbinte, însă după răcire se poate întări excesiv. Aceasta este una dintre cele mai frecvente greșeli, preparatul este ținut pe foc până când ajunge, fierbinte, la consistența dorită pentru produsul rece. În realitate, siropul se îngroașă considerabil pe măsură ce se răcește.
Durata depinde de cantitatea pregătită, de cât de zemoase sunt prunele, de proporția de zahăr, de lățimea vasului și de intensitatea focului. În general, pentru o cantitate obișnuită, de aproximativ un kilogram de prune curățate, dulceața poate avea nevoie de aproximativ 40-50 de minute.
Totuși, durata nu ar trebui stabilită numai după ceas. Două loturi făcute după aceeași rețetă pot avea nevoie de timpi diferiți, deoarece prunele nu conțin întotdeauna aceeași cantitate de apă.
În unele rețete, prunele sunt acoperite cu zahăr și lăsate câteva ore sau peste noapte, pentru a-și elibera sucul. În altele, se pregătește mai întâi un sirop din zahăr și puțină apă, după care se adaugă fructele. Indiferent de metodă, dulceața se fierbe la foc moderat. Fierberea la foc mare poate sfărâma fructele și poate face ca siropul să stropească sau să se prindă de fundul vasului.
Spuma care apare la suprafață poate fi îndepărtată periodic cu o lingură sau o spumieră. Amestecarea trebuie făcută cu grijă, mai ales dacă se dorește păstrarea jumătăților de prune. Vasul poate fi mișcat ușor, iar atunci când este necesar să se amestece se folosește o lingură de lemn sau o spatulă rezistentă la temperatură, cu mișcări lente.
Aspectul preparatului din vas poate fi înșelător, deoarece dulceața fierbinte este întotdeauna mai fluidă. Din acest motiv, cel mai sigur este să fie folosite una sau mai multe trucuri simple.
Proba farfuriei reci
Înainte de începerea fierberii se pune o farfurioară în frigider. Când dulceața pare aproape gata, se așază pe farfuria rece o linguriță de sirop și se lasă aproximativ un minut. Dacă picătura se răcește, se îngroașă și curge lent atunci când farfuria este înclinată, siropul este suficient de legat.
Se poate trece degetul sau coada unei lingurițe prin mijlocul picăturii. Dacă urma rămâne vizibilă câteva secunde și cele două părți nu se unesc imediat, dulceața este aproape gata. Dacă siropul curge repede și acoperă din nou urma, mai are nevoie de puțină fierbere.
Proba lingurii
Se ia puțin sirop cu o lingură și se lasă să curgă. La început, acesta cade în picături subțiri și rapide. Când dulceața este legată, siropul curge mai greu, iar ultimele picături tind să se unească într-o picătură mai mare.
Siropul nu trebuie să se comporte ca un caramel gros. Dacă devine foarte lipicios și formează fire tari, dulceața a fost, cel mai probabil, fiartă prea mult.
Aspectul din vas
Pe măsură ce apa se evaporă, bulele de la fiert devin mai mari și se sparg mai lent. Siropul capătă luciu, iar fructele sunt bine pătrunse și ușor translucide. Atunci când se trece spatula pe fundul vasului, urma poate rămâne vizibilă pentru o clipă înainte ca lichidul să o acopere.
Pentru ca prunele să nu se transforme într-o pastă, este bine să fie alese fructe ferme și să nu fie tăiate prea mărunt. Lăsarea lor în zahăr înainte de fierbere ajută la extragerea treptată a sucului și poate contribui la păstrarea formei.
În timpul fierberii, dulceața nu trebuie amestecată excesiv. Este de preferat să fie pregătită într-un vas larg, în strat nu foarte gros. În acest fel, lichidul se evaporă mai repede, iar fructele nu trebuie ținute pe foc mai mult decât este necesar.
Puțin suc de lămâie poate echilibra gustul dulce și poate ajuta la păstrarea unei culori plăcute. Cantitatea trebuie să fie moderată, astfel încât aroma prunelor să rămână dominantă.
Dulceața fierbinte trebuie lăsată să se răcească înainte de a se aprecia consistența finală. Dacă, după răcire, siropul este încă prea fluid, preparatul poate fi pus din nou la fiert pentru câteva minute. Este recomandat să fie verificat des, la intervale de două-trei minute, deoarece spre final se poate îngroșa repede.
O dulceață ușor fluidă nu este neapărat nereușită. Poate fi foarte potrivită pentru clătite, iaurt, budinci sau deserturi. Problema apare atunci când siropul este atât de apos încât fructele plutesc într-un lichid care nu se leagă nici după răcire.
Dacă dulceața devine foarte groasă după răcire, se poate încălzi din nou la foc mic, adăugând treptat puțină apă fierbinte. Se amestecă atent și se lasă să dea câteva clocote, până când ajunge la o consistență mai potrivită. Apa nu trebuie turnată în cantitate mare de la început, deoarece preparatul se poate dilua prea mult.
Dacă zahărul s-a caramelizat puternic sau are gust ars, problema nu mai poate fi corectată complet. De aceea, în ultima parte a fierberii, dulceața trebuie supravegheată permanent.
Mod de preparare
Prunele se aleg, să nu fie lovite sau să aibă viermi, se spală bine sub un jet de apă rece și se lasă la scurs.
Se scot sâmburii și se pun jumătățile de prune într-un bol mare de sticlă, un strat de prune, unul de zahăr și se repetă procedeul până se termină ingredientele.
Se lasă astfel până a doua zi, pentru a se scurge sucul din prune și a se combina cu zahărul. Se amestecă ușor de câteva ori pe parcursul procesului.
A doua zi se pun prunele împreună cu sucul și zahărul într-o cratiță, la foc mic. Se amestecă în mod constant cu ajutorul unei linguri sau spatule.
Este nevoie de atenție, deoarece se poate lipi foarte ușor de vasul în care gătiți. Spre sfârșitul procesului se adaugă și zeama de la o lămâie.
Pentru a ști când siropul este suficient de legat, luați cu o lingură sirop și puneți-l pe o farfuriuță la frigider câteva minute. Dacă după ce s-a răcit are consistența dorită, puteți opri focul.
Când este gata, se închide focul și se pune dulceața fierbinte în borcane sterilizate. Apoi, acestea se învelesc cu un prosop și se lasă să se răcească.
O dulceață de prune bine făcută păstrează aroma fructelor coapte, are o culoare frumoasă, de la roșu-rubiniu la vișiniu închis, și o consistență plăcută. Siropul trebuie să fie legat, fără să devină tare sau lipicios, iar bucățile de fruct ar trebui să rămână, pe cât posibil, întregi.
Dulceața, gemul și magiunul sunt obținute din aceleași fructe, însă nu sunt preparate identice. Diferențele țin de felul în care sunt pregătite prunele, de cantitatea de zahăr, de durata fierberii și de consistența produsului final.
În dulceața de prune, fructele sau bucățile de fruct trebuie să rămână vizibile și să fie înconjurate de un sirop bine legat. Prunele pot fi lăsate jumătăți, dacă sunt mici și ferme, sau pot fi tăiate în sferturi. De regulă, dulceața conține o cantitate mai mare de zahăr decât gemul ori magiunul. Zahărul contribuie la gust, la formarea siropului și la conservare.
Gemul de prune are o textură mai omogenă. Fructele sunt zdrobite, tocate sau se desfac în timpul fierberii, iar rezultatul este o pastă densă, ușor de întins. Gemul nu trebuie să conțină neapărat bucăți întregi de fruct și, în funcție de rețetă, poate fi pregătit cu mai puțin zahăr decât dulceața. Consistența sa apare prin evaporarea apei și prin acțiunea pectinei din fructe, ajutată de zahăr și de aciditate.
Magiunul este cel mai concentrat dintre cele trei preparate. În varianta tradițională, se face din prune foarte bine coapte, fără adaos de zahăr sau cu o cantitate foarte mică. Prunele sunt fierte lent și îndelung, până când apa se evaporă, zaharurile naturale se concentrează, iar pulpa capătă o consistență groasă și o culoare brun-roșiatică. Magiunul este dens, mai puțin dulce decât dulceața și nu conține sirop separat.
Descoperă și alte rețete de dulceață de prune.