De ce să pui orez în recipientul cu sare
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sarea se poate păstra mult timp, dar nu rămâne mereu în cea mai bună stare, ușor de folosit. Într-o bucătărie unde umiditatea este ridicată, granulele încep să se lipească, se formează cocoloașe, iar solnița se înfundă exact când ai nevoie de ea. Unul dintre cele mai cunoscute trucuri este să pui câteva boabe de orez. Iată de ce.
Cuprins:
- De ce se întărește sarea în recipient
- Cum ajută boabele de orez în recipientul cu sare
- Cum se pune orezul în sare
- Ce fel de orez se folosește
- Când trebuie schimbat orezul din recipientul cu sare
- În ce recipiente funcționează cel mai bine
- Ce poți face dacă sarea s-a întărit deja
- Alte metode prin care păstrezi sarea uscată
- Sare iodată sau neiodată, care este diferența
- Principalele tipuri de sare și la ce se folosesc
De ce se întărește sarea în recipient
Sarea se poate umezi și întări chiar dacă nu intră în contact direct cu apa. Este suficient ca solnița să nu se închidă bine sau să fie ținută aproape de aragaz, chiuvetă ori într-o zonă unde aerul este mai umed. Sarea atrage vaporii de apă din aer, iar aceștia dizolvă ușor suprafața cristalelor. Când apa se evaporă, cristalele rămân lipite unele de altele și se formează cocoloașe tari, care pot bloca găurile solniței.
Sarea fină se aglomerează mai ușor, deoarece granulele mici se lipesc repede unele de altele. În plus, chiar și cocoloașele de dimensiuni reduse pot înfunda găurile înguste ale solniței.
Cum ajută boabele de orez în recipientul cu sare
Orezul uscat poate prelua o parte din umezeala din aerul aflat în recipient. Cantitatea absorbită nu este mare, dar poate fi suficientă pentru a preveni lipirea cristalelor de sare atunci când umiditatea este moderată.
Boabele mai au și un rol practic. Atunci când solnița este mișcată, ele se lovesc de sare și pot desface aglomerările mici înainte ca acestea să se întărească. Orezul funcționează astfel atât ca un ajutor împotriva umezelii, cât și ca un mic element care pune granulele de sare în mișcare.
Efectul se observă cel mai bine într-o solniță folosită frecvent. De fiecare dată când recipientul este agitat, boabele de orez se deplasează prin sare și împiedică așezarea ei într-o grămadă compactă.
Orezul nu schimbă gustul sării și, dacă găurile solniței sunt suficient de mici, rămâne în interiorul recipientului.
Cum se pune orezul în sare
Pentru o solniță obișnuită sunt suficiente aproximativ 10-20 de boabe de orez. Nu este nevoie să umpli recipientul cu orez și nici să folosești aceeași cantitate de orez și sare.
Recipientul trebuie să fie complet curat și uscat. Dacă tocmai a fost spălat, este important să fie lăsat să se usuce foarte bine, inclusiv în jurul găurilor și în interiorul capacului. Chiar și câteva picături rămase în solniță pot face sarea să se întărească imediat.
Se pun boabele de orez pe fundul recipientului, apoi se adaugă sarea. Orezul se va amesteca treptat cu aceasta atunci când solnița este folosită.
Dacă este vorba despre un borcan mai mare, din care sarea se ia cu lingurița, pot fi adăugate câteva zeci de boabe. Totuși, în acest caz este mai important ca borcanul să aibă un capac care se închide bine. Într-un recipient larg și deschis des, orezul nu poate compensa cantitatea de umezeală care pătrunde de fiecare dată.
Ce fel de orez se folosește
Cel mai potrivit este orezul alb, crud și complet uscat. Poate fi cu bob lung sau rotund, e mai puțin important. Condiția este ca boabele să fie mai mari decât găurile solniței.
Orezul nu se spală înainte de folosire. Dacă este spălat, trebuie uscat complet, ceea ce complică inutil lucrurile. Se folosesc direct boabe curate dintr-un pachet păstrat în condiții bune.
Orezul alb este preferat celui brun. De asemenea, orezul foarte mărunt sau spart nu este potrivit pentru o solniță cu găuri largi, deoarece poate cădea peste mâncare. În acest caz, se aleg boabe mai mari.
Când trebuie schimbat orezul din recipientul cu sare
Nu există un interval clar recomandat. Dacă solnița este păstrată într-un loc uscat, boabele pot rămâne în interior câteva luni sau până când solnița se golește. Într-o bucătărie umedă, pot avea nevoie să fie schimbate mai des.
Orezul se înlocuiește atunci când nu mai ajută, când sarea începe din nou să formeze cocoloașe sau când boabele și-au schimbat aspectul. Dacă devin moi, umflate, sfărâmicioase ori capătă un miros neobișnuit, trebuie aruncate.
La fiecare golire completă a solniței, recipientul se spală, se usucă foarte bine și se umple cu sare și orez proaspete. Nu este indicat să se adauge în mod repetat sare nouă peste resturile vechi, fără ca recipientul să fie curățat din când în când.
În ce recipiente funcționează cel mai bine
Trucul este util mai ales în solnițele care nu sunt complet etanșe. Găurile din capac permit aerului să intre, iar orezul poate prelua o parte din umezeala care ajunge în interior.
Într-un borcan cu capac etanș, diferența va fi mai puțin vizibilă, deoarece aerul umed nu ar trebui să pătrundă în cantitate mare. Dacă sarea este pusă uscată într-un asemenea recipient și se folosește întotdeauna o linguriță curată, orezul nici nu este necesar.
În recipientele deschise, așa cum sunt solnițele fără capac sau vasele de sare ținute lângă aragaz, efectul este limitat. Acolo intră permanent aer umed, abur, stropi și particule de mâncare.
Ce poți face dacă sarea s-a întărit deja
Orezul ajută mai ales la prevenirea problemei. Nu va desface prea repede un bulgăre mare de sare care a absorbit deja multă umezeală.
Dacă sarea este curată și doar s-a aglomerat, cocoloașele pot fi sfărâmate cu o lingură, după care se mută într-un recipient curat și perfect uscat.
În cazul în care sarea a intrat în contact cu lichide, resturi de mâncare sau o linguriță murdară, este mai bine să fie înlocuită.
Alte metode prin care păstrezi sarea uscată
Orezul este un ajutor, însă locul și recipientul în care ții sarea contează mai mult. Păstrează sarea într-un borcan cu capac care se închide bine, departe de chiuvetă, aragaz, fierbător și mașina de spălat vase.
Folosește întotdeauna o linguriță uscată. O linguriță cu urme de apă, sos sau mâncare poate umezi rapid o parte din conținut.
Nu păstra o rezervă foarte mare de sare într-un recipient deschis zilnic. Este mai practic să ai un borcan bine închis pentru cantitatea mai mare și să umpli solnița puțin câte puțin.
Există și pliculețe care absorb umezeala, dar trebuie folosite numai produse destinate în mod clar contactului cu alimentele. Pliculețele recuperate din cutii de încălțăminte, electronice sau alte ambalaje nu se introduc în recipientele cu alimente.
Unele sortimente de sare conțin deja agenți antiaglomeranți. Aceștia sunt adăugați în cantități mici pentru a împiedica granulele să se lipească, fie prin limitarea contactului dintre ele, fie prin preluarea umezelii.
Sare iodată sau neiodată, care este diferența
Sarea iodată este sare obișnuită în care a fost adăugată o cantitate mică de iod, de regulă sub formă de iodat sau iodură de potasiu. Iodul este necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni, implicați în reglarea metabolismului, dar și în creșterea și dezvoltarea normală a organismului.
Iodarea sării a fost introdusă pentru prevenirea deficitului de iod, care poate duce la mărirea tiroidei și la alte probleme de sănătate. Organizația Mondială a Sănătății consideră iodarea sării o metodă eficientă de creștere a aportului de iod la nivelul populației. Recomandarea actuală este să folosim mai puțină sare, dar să o alegem iodată.
Sarea neiodată nu conține iod adăugat. Poate avea în mod natural cantități foarte mici, însă acestea diferă de la un produs la altul și, în general, nu reprezintă o sursă sigură. Sarea de mare, sarea roz de Himalaya, sarea kosher și fleur de sel nu sunt, de obicei, iodate, dacă acest lucru nu este menționat clar pe ambalaj.
Alegerea unui sortiment neiodat nu este neapărat o problemă pentru persoanele care obțin suficient iod din pește, fructe de mare, lactate, ouă sau alte alimente.
Descoperă și câtă sare este recomandat să consumi pe zi
Principalele tipuri de sare și la ce se folosesc
Sarea de masă
Este sarea fină folosită în mod obișnuit pentru gătit și asezonare. Se dizolvă repede și poate fi măsurată ușor. De cele mai multe ori este iodată și conține agenți antiaglomeranți, dar compoziția trebuie verificată pe etichetă.
Fiind foarte fină, se distribuie uniform în mâncare, însă se poate pune ușor o cantitate prea mare. O linguriță de sare fină conține mai multă sare decât o linguriță umplută cu cristale mari, pentru că granulele mici se așază mai compact.
Sarea de mare
Sarea de mare se obține prin evaporarea apei sărate. Poate fi fină, grunjoasă sau sub formă de fulgi, iar gustul și culoarea diferă în funcție de locul din care provine și de modul în care este prelucrată.
Conține urme de diferite minerale, dar cantitățile sunt prea mici pentru ca sarea de mare să devină o sursă importantă de calciu, magneziu sau fier. Din punct de vedere al sodiului, nu este foarte diferită de sarea obișnuită atunci când comparăm aceeași greutate.
Unele sortimente de sare de mare nu conțin agenți antiaglomeranți și pot forma cocoloașe mai ușor. De asemenea, nu sunt neapărat iodate, dacă nu e precizat acest lucru.
Sarea grunjoasă
Are cristale mai mari și este folosită la gătit, la saramuri, la unele conserve sau pentru crusta anumitor preparate. Cristalele mari sunt ușor de luat între degete, dar se dizolvă mai lent decât sarea fină.
Sarea grunjoasă poate fi iodată sau neiodată. Mărimea granulelor nu spune nimic despre conținutul de iod, așa că este necesară citirea etichetei.
În rețetele în care cantitatea trebuie respectată cu precizie, sarea este mai bine să fie cântărită. O lingură de sare grunjoasă nu are aceeași greutate cu o lingură de sare fină.
Sarea roz de Himalaya
Este o sare gemă extrasă din zăcăminte și recunoscută după culoarea roz, dată de cantitățile mici de minerale, inclusiv compuși ai fierului. Deși este adesea prezentată ca o alternativă mult mai sănătoasă, ea este alcătuită în cea mai mare parte din clorură de sodiu.
Mineralele care îi dau culoarea sunt prezente în cantități reduse și nu înlocuiesc alimentele bogate în fier, magneziu sau calciu. În plus, sarea roz nu este, de obicei, iodată, dacă producătorul nu precizează acest lucru.
Fleur de sel și sarea sub formă de fulgi
Fleur de sel este o sare mai specială, formată la suprafața bazinelor de evaporare și recoltată manual. Are cristale fine, neregulate, ușor crocante și este folosită mai ales la final, peste mâncarea deja preparată.
Sarea sub formă de fulgi are o textură ușoară și se sfărâmă repede între degete. Este potrivită pentru salate, legume, pește, carne și deserturi, atunci când se dorește ca sarea să se simtă în anumite îmbucături.
Aceste sortimente sunt folosite mai mult pentru textură și gust decât pentru gătitul de zi cu zi. De regulă, nu sunt iodate și trebuie protejate bine de umezeală.
Sarea kosher
Numele nu descrie neapărat originea sării, ci este legat de folosirea ei tradițională în pregătirea mâncărurilor după regulile alimentare evreiești.
Află mai multe despre ce este mâncarea kosher
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
