Laura Boghiu de la “Visuri la cheie” a rămas atașată de un bătrân căruia i-a renovat casa. “De fiecare dată când trec pe lângă casa lor, încetinesc și mă uit cu drag, în speranța că poate îi văd prin curte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Emisiunea “Visuri la cheie” nu este doar despre renovarea unei case, ci despre oameni și problemele lor reale, astfel că implicarea echipei de arhitecți și designeri este și de natură emoțională. Fără să vrea, unii ajung să se simtă parte din familiile cărora le-au trecut pragul. Printre aceștia se numără și Laura Boghiu, care a rămas profund impresionată de povestea bătrânului care își creștea singur nepoțica.
- Ești cea mai mică din echipă sau cel puțin așa pari, iar asta te face răsfățata găștii sau când e vorba de muncă nu se mai ține cont nici de “bătrânețe”, nici de alte detalii?
- Chiar sunt cea mai mică din echipă, cu o diferență de un an față Omid și Valentin. Aș fi vrut eu să fiu cea mai răsfățată, dar, din fericire, nu se ține cont de vârstă când e vorba de treabă. Aici fiecare se ocupă de proiecte și când e mai greu, și când e mai ușor. Eu doar îi mai distrez din când în când cu... muzica.
- Puțini știu că ai o soră geamănă, care lucrează în același domeniu. Nu s-a întâmplat până acum să o trimiți la filmări în locul tău? Măcar de amuzament, să vezi reacția colegilor, nu neapărat ca să-ți iei o zi liberă!
- Râdeam la început că aș putea face schimb cu ea, dar când a participat, sezonul trecut, alături de mine la filmări, echipa și-a dat seama că suntem diferite. Ea e mai serioasă, pe când eu sunt cu zâmbetul după mine mai tot timpul (râde). A fost în locul meu la o renovare, pentru că eu aveam alt moment de filmat și copiii din satul respectiv și-au dat seama instant că e Oana, după lungimea părului :). Atunci ea avea părul mai scurt și eu, lung. Așa am realizat că nu putem “minți” pe nimeni făcând schimb de roluri.
- Pe post nu se pot difuza toate imaginile, însă îmi imaginez că sunt multe lacrimi, mai ales că toți sunteți firi foarte emotive. Care a fost povestea care te-a emoționat cel mai tare și pentru care ai vrut să faci mai mult decât ai reușit cu “Visuri la cheie”?
- Mi-ar plăcea să se facă un mic rezumat “behind the scenes” , să înțeleagă publicul mai bine cum evoluează lucrările. Multe lacrimi, mulți nervi, dar și multe momente de fericire și satisfacție. Cazul cu bunicul și al nepoatei, din sezonul 6, m-a emoționat cel mai tare. Am plâns la asalt, am plâns la testimonial și m-am gândit la ei mult timp după. De fiecare dată când trec pe lângă casa lor, încetinesc și mă uit cu drag, în speranța că poate îi văd prin curte.
- Cum a fost prima ta locuință în care ai stat singură? Îți mai aduci aminte cum ai amenajat-o sau pentru că era cu chirie nu ai putut să faci prea multe modificări?
- M-am mutat singură acum 12 ani și încă locuiesc în același apartament. A fost făcut pe gustul meu din momentul respectiv și încă îmi place. Bineînțeles că aș face modificări o dată la 2-3 ani, dar mi-ar plăcea să sar peste partea de șantier și să modific totul la fel de ușor cum o fac și în programele 3D.
-Ce ai redescoperit la tine în perioada de autoizolare? Ți-ai dat seama că poate îți lipsește un copil sau un soț?
- În perioada de carantină am reușit să am mai mult timp cu mine. Am petrecut mai mult timp cu surorile mele și fetițele lor și asta mi-a plăcut foarte mult. Atunci am realizat cât de puțin stăm cu familia.
