Laura Boghiu de la “Visuri la cheie” a rămas atașată de un bătrân căruia i-a renovat casa. “De fiecare dată când trec pe lângă casa lor, încetinesc și mă uit cu drag, în speranța că poate îi văd prin curte”

– Ești cea mai mică din echipă sau cel puțin așa pari, iar asta te face răsfățata găștii sau când e vorba de muncă nu se mai ține cont nici de “bătrânețe”, nici de alte detalii?

– Chiar sunt cea mai mică din echipă, cu o diferență de un an față Omid și Valentin. Aș fi vrut eu să fiu cea mai răsfățată, dar, din fericire, nu se ține cont de vârstă când e vorba de treabă. Aici fiecare se ocupă de proiecte și când e mai greu, și când e mai ușor. Eu doar îi mai distrez din când în când cu… muzica.

– Puțini știu că ai o soră geamănă, care lucrează în același domeniu. Nu s-a întâmplat până acum să o trimiți la filmări în locul tău? Măcar de amuzament, să vezi reacția colegilor, nu neapărat ca să-ți iei o zi liberă!

– Râdeam la început că aș putea face schimb cu ea, dar când a participat, sezonul trecut, alături de mine la filmări, echipa și-a dat seama că suntem diferite. Ea e mai serioasă, pe când eu sunt cu zâmbetul după mine mai tot timpul (râde). A fost în locul meu la o renovare, pentru că eu aveam alt moment de filmat și copiii din satul respectiv și-au dat seama instant că e Oana, după lungimea părului :). Atunci ea avea părul mai scurt și eu, lung. Așa am realizat că nu putem “minți” pe nimeni făcând schimb de roluri.

– Pe post nu se pot difuza toate imaginile, însă îmi imaginez că sunt multe lacrimi, mai ales că toți sunteți firi foarte emotive. Care a fost povestea care te-a emoționat cel mai tare și pentru care ai vrut să faci mai mult decât ai reușit cu “Visuri la cheie”?

– Mi-ar plăcea să se facă un mic rezumat “behind the scenes” , să înțeleagă publicul mai bine cum evoluează lucrările. Multe lacrimi, mulți nervi, dar și multe momente de fericire și satisfacție. Cazul cu bunicul și al nepoatei, din sezonul 6, m-a emoționat cel mai tare. Am plâns la asalt, am plâns la testimonial și m-am gândit la ei mult timp după. De fiecare dată când trec pe lângă casa lor, încetinesc și mă uit cu drag, în speranța că poate îi văd prin curte.

– Cum a fost prima ta locuință în care ai stat singură? Îți mai aduci aminte cum ai amenajat-o sau pentru că era cu chirie nu ai putut să faci prea multe modificări?

– M-am mutat singură acum 12 ani și încă locuiesc în același apartament. A fost făcut pe gustul meu din momentul respectiv și încă îmi place. Bineînțeles că aș face modificări o dată la 2-3 ani, dar mi-ar plăcea să sar peste partea de șantier și să modific totul la fel de ușor cum o fac și în programele 3D.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7

–Ce ai redescoperit la tine în perioada de autoizolare? Ți-ai dat seama că poate îți lipsește un copil sau un soț?

– În perioada de carantină am reușit să am mai mult timp cu mine. Am petrecut mai mult timp cu surorile mele și fetițele lor și asta mi-a plăcut foarte mult. Atunci am realizat cât de puțin stăm cu familia.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE