Nadine, despre viața la orfelinat. Era marginalizată la școală: „Aveam râie, păduchi, miroseam urât”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După moartea mamei sale, Nadine a crescut o perioadă la orfelinat. Vedeta își amintește cu groază de perioada aceea și mărturisește că era marginalizată la școală din cauză că venea de la casa de copii.
Cuprins:
În vârstă de 44 de ani, Nadine a făcut dezvăluiri dureroase în cadrul unui interviu pentru emisiunea „La Măruță”. A cunoscut celebritatea destul de repede, după ce a participat la emisiunea „Școala vedetelor”. Viața ei nu a fost de la început una roz, ci a trecut prin multe greutăți încă de la o vârstă fragedă.
La vârsta de doi ani, ea a fost părăsită de tatăl ei, iar când avea doar șase ani, mama sa a murit. După decesul mamei sale, Nadine a ajuns la orfelinat, unde a avut parte de multe traume. De asemenea, vedeta mărturisește că a fost marginalizată la școală din cauza faptului că venea de la o casă de copii.
„Îmi amintesc că aveam 6 ani și atunci am intrat la orfelinat și am stat acolo câțiva ani. M-am simțit abandonată și am simțit un gol imens care nu se va umple. Simțeam că e o chestiune de timp, asta îmi dădea un confort în toată mizeria aia. Ne băteam foarte mult, pe săpun, pe lenjerii, pe mâncare. Am devenit o bătăușă, am prins gustul, dar ăsta e nivelul la care ajungi acolo. Dacă nu vedeam sânge, nu mă opream. La școală eram izolați pentru că eram ăia de la casa de copii: aveam râie, păduchi, miroseam urât”, a declarat Nadine, relatează elle.ro.
Bunica a dus-o la orfelinat
Vedeta mărturisește că după ce a rămas fără părinți, bunica ei a luat decizia de a o duce la orfelinat. Nadine a dezvăluit că mama ei a murit în urma unui chiuretaj.
„Tatăl meu era african şi mama româncă. Pe vremea lui Ceauşescu nu se puteau căsători, era un fel de concubinaj al comunismului. El a plecat în ţara lui, iar ea a rămas cu noi, doi copii negri şi fratele meu alb. Mama a murit tot din cauza sistemului, la un chiuretaj.
Bunica a luat decizia de a ne duce la casa de copii. Pe fiecare ne-a dus în altă casă de copii din cauza vârstei. Cel mai traumatizant a fost în prima zi, când mi-au luat hainele de pe mine şi mi-au dat hainele căminului. Am simţit o cumplită umilinţă, furie, nesiguranţă”, povestea Nadine acum ceva timp.
