Un zâmbet îi luminează faţa. “L-am cunoscut pe Petre în aer. Întâmplarea a făcut să avem locuri în acelaşi avion. Era o cursă Milano- Bucureşti. Petre, care avea locul de lângă el liber, m-a rugat să stau acolo şi astfel am făcut cunoştinţă. Ţin minte că am vrut să mă reîntorc la locul meu la un moment dat, dar el tot spunea «Hai, mai stai, mai stai, mai spune-mi!». Şi am tot stat de vorbă până la aterizare. Apoi, am menţinut legătura şi, după o vreme, a venit şi ziua când el a decis să închidă uşa trecutului şi să deschidă, alături de mine, uşa unui viitor nou, împreună. Dar când a făcut-o, m-a avertizat: «Să ştii că nu va fi uşor! Se vor spune multe răutăţi despre tine, dar să nu uiţi niciodată că, orice s-ar spune, ceea ce contează este ceea ce cred eu despre tine». La început, poate că nu mi-am dat seama cât de amplu poate fi răul acela, dar acum ştiu”.
Cuprins:
Cum nu a vorbit niciodată despre asta în public, glasul îi zvâcneşte de dorinţa de a pr i n d e t o a t e cuvintele în c a r e poate să o f a c ă . “Acum duc o viaţă aşa cum mi-am dorit să fie. M-am împlinit ca femeie şi ca mamă, am găsit liniştea de care aveam nevoie. Iar relaţia noastră e plină de frumuseţea, de tandreţea şi de iubirea care au fost şi la început. Ne reîndrăgostim permanent unul de celălalt de parcă ar fi mereu prima zi. Şi sunt fericită şi pentru că am o relaţie specială cu rudele lui Petre, cu sora lui, Carmen, că ne simţim cu adevărat ca într-o familie, împreună”, ne mărturiseşte Silvia, care şi-a unit oficial destinul de cel al lui Petre Roman, la 6 iunie 2009.
Când vine vorba de Petrus, băieţelul lor de doi ani şi trei luni, deja cuvintele par puţine în raport cu ceea ce simte. “Eu i-am ales numele. Voiam să fie ceva legat de Petre. Şi l-am găsit în Biblie, în varianta latină. M-am îndrăgostit pe loc de nume. E superb. Mai ales că începe cu iniţiala tatălui şi se termină cu iniţiala prenumelui meu. Sigur, ne gândim că am mai putea avea un copil, dar va fi cum va hotărî Dumnezeu. De fapt, Petrus are deja o soră, pe Oana (n.r. - Oana Roman, fiica fostului prim-ministru din căsătoria anterioară). Dar va fi cum va hotărî Dumnezeu. Pentru că eu cred că Dumnezeu a vrut ca noi doi să ne întâlnim, pentru ca Petrus să apară pe lume”.
Mă priveşte direct, fix, de data aceasta. “Să ştii că eu chiar nu am făcut rău nimănui, pentru că nu-s capabilă să fac rău. Dar alţii nu-s la fel. Nu am de gând să comentez toate răutăţile spuse ori scrise despre mine în toată perioada asta, dar eu citesc adesea din Biblie şi spune Sf. Petru ceva tulburător, la un moment dat: «Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept văl care să vă acopere răutatea »”. Soarbe puţin din paharul cu apă, ca un călător neobişnuit cu drumul lung al cuvintelor. Mă priveşte din nou în ochi. “Niciodată n-am plecat de acasă, niciodată nu a existat vreo cumpănă în căsnicia noastră, niciodată nu m-am folosit de oameni ca să-mi ating vreun interes, niciodată nu mi-aş pune copilul în vreo situaţie primejdioasă, cu atât mai mult cu cât Petrus este darul cel mai dorit al unei iubiri adevărate!”. S-a înserat, cafeaua şi apa s-au terminat. Ne ridicăm, ne luăm “La revedere” şi plecăm fiecare către casă. Dar în urmă, în cafeneaua aceea, aerul încă va păstra, măcar o vreme, parfum de amintire dulce şi un surâs de mare iubire a prezentului.
Sunt 9 ani de tăcere muzicală, de la ultimul album, din 2003, al Silviei Chifiriuc. Acum a decis: “Vreau să revin în muzică şi lucrez la un CD cu 10 piese noi, romantice”.
“De fapt, Petre a insistat să-mi reiau cariera. «Dacă vrei să faci ceva, fă ce ştii mai bine: cântă!», mi-a spus. Aşa că, în colaborare cu un compozitor basarabean, lucrez la un album nou, ce va avea zece piese noi, romantice, pentru că eu cred că lumea are nevoie de romantism, orice s-ar întâmpla în jurul nostru”, spune Silvia Chifiriuc.
Printre ele va fi chiar şi un tangou, dar modalitatea în care va fi scos albumul e unul original, după cum mărturiseşte chiar ea: “Vreau să pregătesc, de fapt, trei variante de CD, cu trei variante ale melodiilor: una a compozitorului, mai în genul muzicii uşoare de altădată, pentru publicul de o anumită vârstă, alta a mea, cu o orchestraţie mai modernă, mai ritmată. Acestea două vor fi în limba română. Dar va mai exista şi o a treia variantă, cu aceleaşi melodii cântate în diverse limbi: italiană, spaniolă, rusă, poate chiar franceză. Sper să fie gata până la începutul acestei veri, lucrez mult la asta, nu e uşor, dar îmi doresc ca lansarea să aibă loc până atunci. Chiar vreau să revin în muzică, acolo unde am fost, ba chiar mai bine decât înainte”, adaugă Silvia Chifiriuc.