Într-un interviu acodrat acum mai bine de cinci ani în Jurnalul Naţional, Margareta Pogonat a recunoscut faptul că i-ar fi plăcut să devină chirurg. Însă faptul că a crescut într-o familie de actori i-a influenţat viaţa, făcând-o să renunţe la visul ei şi să se dedice trup şi suflet meseriei de actor.
A intrat în pielea atâtor personaje şi a fost cucerită de lumea acestei arte, încât a uitat de patima cu care se vedea un medic strălucit. Însă toate acestea au venit cu un mare sacrificiu: familia.
„Mama mea a fost actriţă. M-am născut şi am crescut în teatru. Mi se părea un lucru foarte simplu. De fapt, visam să fiu medic şi nu orice fel de medic, ci chirurg că aşa era pe vremea aceea. Copil fiind, nu-ţi dădeai seama cât e de greu. Eram născută între actori şi mi-era foarte la îndemână. S-a întâmplat să fiu nevoită să dau la facultate şi să aflu astăzi că poimâine este examenul la facultatea de teatru. Am învăţat două poezii, am luat şi aşa am rămas în teatru. Dacă te apuci de o facultate vocaţională, de artă, de teatru, de pictură, de canto trebuie să ştii că nu este mai uşoară decât medicina sau orice altceva. Munca în artă nu se măsoară cu nimic. Te consumi din tine şi, deci, nu te economisi dacă vrei să o faci bine. Pe studenţii mei îi învăţ ceea ce am învăţat şi eu… teatru. Adevărul, realitatea, sinceritatea, inventivitatea, îi învăţ să se culturalizeze, pentru că eu consider că un actor prost şi incult nu îşi mai are locul. Nu întotdeauna reuşesc, dar măcar ştiu că am încercat.
Toată viaţa am făcut sacrificii pentru teatru, în ceea ce mă priveşte, în ceea ce priveşte familia mea. Am o fiică şi o nepoată cărora le-am alocat mai puţin timp decât ar fi meritat.
Niciodată nu am fost tentată să renunţ la cariera mea. Dacă nu eram conştientă că am îmbătrânit, nu coboram de pe scenă. Am coborât şi mi-am prelungit cariera în studenţime…
Mi-a fost foarte dragă şi îmi este foarte dragă meseria de actor de teatru şi de cinema. M-am simţit bine atât pe scena de teatru cât şi în film. Sigur că un mic avantaj a avut filmul, pentru că exprimarea este mai cu economie de mijloace, mai interiorizată, cu mai puţină expansivitate decât în scenă”, mărturisea Margareta Pogonat acum cinci ani într-un interviu pentru „Jurnalul Naţional”.
 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.