Teodor Corban joacă alături de fiica lui în “Mangalița”: “În serial o cheamă Ioana, ca în viață!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După roluri memorabile în filme precum “A fost sau n-a fost?” și “Poziția copilului” și câștigarea premiului Gopo în 2016 pentru rolul din filmul “Aferim”, actorul ieșean Teodor Corban a acceptat un rol pe micul ecran, în serialul “Mangalița”, de la Antena 1.
Cuprins:
Corban e Stelian Manole, un primar corupt, imaginea din oglindă a primarului Vasile interpretat de Gheorghe Ifrim în “Las Fierbinți”. Iar asta nu e singura legătură a lui Corban cu serialul concurent de la PRO TV: a avut chiar un rol episodic, de politician... tot corupt, Dragu, care i-a dat replica chiar lui Ifrim!
Totuși, actorul de 62 de ani spune că “Mangalița” nu e o copie a “Las Fierbinți”, iar personajul lui ar fi diferit de Vasile...
Libertatea: Cum ați ajuns în “Mangalița” și ce v-a atras la rolul primarului Stelian Manole?
Teodor Corban: Producătorii m-au dorit în acest rol, în urma colaborării la un alt serial. Până la rol, m-a atras ideea, povestea serialului, care are multă ironie, sarcasm, satiră la adresa societății în care trăim. În plus, ideea de comedie îmi surâde foarte tare. Din punctul meu de vedere, râsul e unul dintre puținele lucruri stabile și valabile la poporul român. Iar eu mai ușor mă aplec spre comedie, ca accesibilitate a publicului, decât spre dramă, deși e mai greu să faci comedie.
La rol m-a atras faptul că e prototipul politrucului, al șnapanului ajuns la putere, un clișeu pe care tot românul îl știe. Să îi luăm la mișto pe ăștia de sus devine o datorie.
- Dați-ne trei motive să ne uităm la “Mangalița”...
- E o satiră a moravurilor de astăzi, are un scenariu foarte bine scris, distribuția este foarte bună și aduce niște actori tineri foarte talentați. Regizorul este, de asemenea, foarte talentat, am mare încredere în el.
- Spectatorii pe care-i vizați din rolul lui Stelian Manole sunt obișnuiți cu primarul Vasile din “Las Fierbinți”. Cum vedeți această concurență?
- Nu cred că primarul pe care-l joc concurează cu vreun alt primar. Propunerea noastră nu e să concurăm direct cu altcineva. E o altă poveste. Prima concurență e cu noi înșine, să ne depășim pe noi.
- Fiica v-a călcat pe urme, e tot actriță. V-ați întâlnit pe scenă până acum?- Da, acum patru ani, regizorul Claudiu Goga a pus în scenă “Acasă în miezul verii” și căuta o puștoaică. Fata mea avea deja 27 de ani, dar e minionă și are o față de copilă. A văzut-o, a plăcut-o și a luat-o fără să-i pun nicio pilă. Apoi, a mai jucat în regia mea în spectacolul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. Fac rar regie, dar mă mai joc și cu latura asta.
Și ne-am întâlnit și pe platou la “Mangalița”. Va fi fiica mea. Și în serial o cheamă Ioana, ca în viață.
Am avut foarte mari emoții de fiecare dată când am jucat cu ea, pentru că i-am fost și profesor puțin, atunci când a zis că dă la Actorie.
Inițial, s-a pregătit pentru Medicină, dar cu două luni înainte de examen, a cotit-o. Eu nu am vrut să urmeze calea asta artistică, dar dacă nu am putut să-i schimb ideile, am ajutat-o să-și facă un repertoriu și a fost foarte bine, a prins imediat, a intrat și a fost și lăudată pentru prestația ei la examen.
- Actoria a fost prima dv. opțiune sau, la fel ca Ioana, v-ați pregătit pentru altceva și v-ați răzgândit pe drum?
Eu visam să fiu pictor. Profesorul de desen mă încuraja spre asta, dar ai mei s-au opus, pe motiv că nu e o meserie de viitor.
Apoi, mi s-a propus să cânt operă. Aveam o voce bună de tenor, dar nu m-a tentat.
De actorie m-am îndrăgostit pe parcurs. Tot lucrând pe la Școala de Artă, pe la cercul de amatori, mi s-au depistat calități pentru arta dramatică. Eu habar n-aveam ce e arta dramatică... Apoi, am fost încurajat pe drumul ăsta de câțiva mari actori, unul dintre ei fiind Ion Lascăr, artist emerit la Iași, unul dintre stâlpii Teatrul Național, și un altul, Petrică Gheorghiu, mare pregătitor de actori. El, practic, m-a desăvârșit.
Celebru datorită unei reclame
- Ați devenit mai cunoscut de când cu serialul, probabil... Vă recunoaște lumea pe stradă, vrea să faceți poze împreună?
- Mai nou, vor câte un selfie cu mine! Foarte mulți se miră că măd văd în Iași, deși eu sunt aici dintotdeauna, dovadă că nu prea merg la teatru. Și îi invit să mă vadă. Încă o dovadă că televiziunea te face cunoscut. Am avut acum niște ani o reclamă la o bere. Toată cariera mea era varză în comparație cu reclama aia la bere! Toate rolurile mari pe care le jucasem, cu partituri importante, erau zero. Reclama aceea la bere a fost primul meu pas spre celebritate.
Joacă într-o piesă de Mimi Brănescu
- Ce proiecte de teatru și film aveți în derulare?
- La noi, la Teatrul Național din Iași, tocmai am început repetițiile pentru “Acasă la tata”, de Mimi Brănescu (scenaristul Las Fierbinți” - n.r.), în regia lui Claudiu Goga. Chiar în această toamnă, am două premiere de lungmetraj, “Cărturan”, în regia lui Liviu Săndulescu, film care a fost selectat deja la Festivalul de film de la Varșovia și la un altul din Coreea de Sud, și “Urma”, în regia lui Dorian Boguță. În ambele am roluri principale.
- Aveți vreun ritual înainte de a intra pe scenă la teatru sau înainte de filmări?
- Consider că unui actor îi trebuie energie. De aceea, tot ce fac înainte de a juca este să-mi dozez efortul din viața personală, ca să-l pot canaliza când am de jucat. Așadar, îmi place să mă relaxez înainte de a urca pe scenă sau înainte de filmări, pentru că dacă nu ai energie, chiar dacă joci bine, nu transmiți. E foarte importantă energia. Cum mă relaxez? Șofez, merg în natură ori pur și simplu stau tolănit și ascult muzică.
Viața la țară, cu câini, pisici și poneiul Corbu
- De ceva vreme v-ați mutat la țară. Ce îndeletniciri aveți acolo? Creșteți animale, munciți în grădină?
- Am încercat să cresc niște găini, dar au murit. Am trei câini de pripas, două pisici și un ponei, Corbu, care e alintat ca o pisică. În rest, mai sparg lemne, mai fac prin curte ce e de făcut. Grădinăresc mai puțin, pentru că mă dor șalele. Însă cosesc la greu, pun flori și copaci. Fac cât mă pricep și eu ca orășean.
