„Am avut o viaţă grea… Am crescut cu mamă vitregă de când aveam şase ani, dar am avut noroc, pentru că era o femeie extraordinară. Am fost căsătorită de două ori. Primul meu soţ a fost învăţător. Statul ne-a dat teren de casă undeva la marginea satului, dar eu am vrut să fim aproape de şcoală şi am vândut salba cu şase galbeni primită ca dar de nuntă de la părinţii mei şi am cumpărat pământul pe care am acum casa.

El a murit după şapte ani de căsnicie. M-am recăsătorit cu Vasile Dolănescu, tatăl lui Ion. Şi el a plecat în armată, apoi a început al Doilea Război Mondial şi a fost luat pe front. După ce s-a terminat războiul şi s-a întors acasă n-a mai trăit mult… De aceea am stat mai mult singură şi mi-am crescut copiii. Am fost timp de 40 de ani croitoreasă în sat şi m-am ocupat de costumele lui Ion, pe care le am la Perşinari. Ultimii 10 ani din viaţă au fost cei mai grei… Cea mai mare dorinţă a mea la 100 de ani e să se organizeze un Festival «Ion Dolănescu» la Perşinari”, a spus Gherghina Iordănescu pentru ziarulring.ro.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.