Dragă Adela,
“Mă numesc Adrian, am 18 ani şi până acum nu am făcut sex. Am avut o relaţie de şase luni (cea mai lungă), dar nu am reuşit să ajungem la sex. Merg pe la diverse chefuri, unde se lasă cu sex, dar eu nu mă pot lipi la aşa ceva, probabil de teama de a nu fi respins sau… nu ştiu. Dă-mi un sfat cum aş putea “aduce” o fată în pat fără să risc să fiu respins sau să par penibil… Mulţumesc.”
Dragă Adrian,
Ai dreptul de a-ţi începe viaţa sexuală exact aşa cum îţi doreşti. Faptul că în momentul acesta pare cool să te duci la o petrecere şi să “se lase cu sex” e departe de a fi o regulă. Chiar vrei să faci la fel ca şi ceilalţi numai ca să te accepte în grupul lor? Te interesează mai mult ce cred ei despre tine sau ce vrei tu să faci cu viaţa ta? Sunt întrebări la care merită să te gândeşti, înainte de a fi luat de valul majorităţii care nu gândeşte. Ca să nu pari penibil, cel mai sigur este să nu te pui în situaţia de a fi penibil. Adică, decât să te arunci aiurea în cine ştie ce întâlnire conjuncturală mai bine îţi cauţi cinstit o fată de care îţi place, o scoţi în oraş, îi cumperi flori şi bomboane… Un gentleman de pe vremea bunicii este şi mai cool, mai ales din punctul de vedere al fetelor. Cea mai mare satisfacţie de pe urma unui act sexual să ştii că vine dacă amândoi sunt îndrăgostiţi pe bune.
Dragă Adela
“Mă numesc Victoria şi am 18 ani. Îmi place de un băiat cu 10 ani mai mare. Pot să spun că la început ne vorbeam, dar acum ne ocolim mai mult şi mai mult pe stradă. Acest lucru mă deranjează. Vreau să încerc să-l cuceresc, dar vreau să fac asta în aşa fel încât să‑i par indiferentă… Ce pot să fac?”
Dragă Victoria,
Poţi să fii sigură că un băiat cu zece ani mai mare decât tine are mai multă experienţă. El a mai văzut jocuri de seducţie la viaţa lui şi îşi va da seama destul de repede ce vrei să faci. Cel mai sigur este ca tu chiar să faci toate eforturile să te concentrezi asupra altor lucruri şi să nu-i mai acorzi cea mai mare importanţă, altfel o să i se urce la cap. Şi de ce înainte vorbeaţi, iar acum nu mai vorbiţi? Eu zic să vorbeşti cu el, dar foarte puţin şi fără să ai impresia că e conversaţia vieţii tale. Nu fi atât de sigură că el este aşa cum îţi imaginezi tu, ai răbdare să-l cunoşti un pic, şi abia apoi îţi faci o părere. Îţi recomand să te uiţi la filmul “Adevărul gol goluţ”, cu Katherine Heigl şi Gerard Butler. O să înveţi de acolo multe lucruri despre cum se cucereşte un bărbat. Şi, te rog, ai mai multă încredere în tine. Chiar meriţi să alerge băieţii după tine, nu tu după ei!
Dragă Adela,
“Mă numesc Iustin, sunt într- o relaţie de aproape trei ani, iar ceea ce mă deranjează este că iubita mea, de fiecare dată când este la mine acasă şi suntem împreună, dacă o sună părinţii ei sau fratele ei, în 9 din 10 cazuri, le spune acestora că este prin oraş (câteodată aşa, mamei ei îi mai spune: “Sunt cu Iustin”, dar foarte rar), însă de fiecare dată spune doar: “Sunt în oraş…” şi dacă o întreb de ce nu spune că este cu mine… se enervează şi zice: “Hai lasă-mă că se subînţelege…” (de unde se subînţelege, nu ştiu, în special când spune că este în oraş). Întrebarea mea este: de ce spune aşa? Îi este ruşine că este la mine? Îi este ruşine cu mine? Care este opinia dvs. şi ce-i de făcut în situaţia cu care mă confrunt?”
Dragă Iustin,
Prima întrebare: ai fost vreodată în vizită la părinţii ei? După atât timp, ar fi trebuit să vă cunoaşteţi bine. Este posibil ca familia ei să nu fie de acord cu relaţia voastră şi ea să evite să le spună că e cu tine ca să nu creeze tensiuni dureroase. Pe de altă parte, voi cum vă înţelegeţi după aceşti trei ani? De câte ori pe săptămână vă întâlniţi? Alte cupluri iau hotărârea să se mute împreună sau să aibă copii şi mai devreme de trei ani. Tu ce gânduri ai? Poate iubita ta îşi doreşte o relaţie serioasă, iar tu întârzii să-i ceri mâna. Chiar dacă te iubeşte şi acceptă să staţi la distanţă, e posibil să spere în taină că va apărea cineva care o va lua de soţie. Şi atunci n-are rost să se complice de faţă cu familia cum că ar fi ceva serios cu tine. Dacă însă tu ai cerut-o şi ea te duce cu vorba, e timpul să pui piciorul în prag. Dacă nu te iubeşte, să aibă curajul să recunoască.