Adela vă sfătuiește în sex și iubire. „Se simţea foarte bine cu bona filipneză. Ea îl pupa pe obraz, el o ciupea de fund”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De când lumea si pământul, sexul şi, mai ales, iubirea generează bătăi de cap şi încurcături, căci mintea nu se pune cu inima sau cu instinctele primare. În cea mai mare parte a situaţiilor create, un sfat sau simpla rostire a problemei pot aduce rezolvări. Pentru asta există Adela, gata să te asculte şi să te ajute să vezi lucrurile mai clar.
Cuprins:
Adela, specialista noastră în probleme de cuplu, îți stă la dispoziție.
Scrie-i Adelei pe adresa scrieadelei@libertatea.ro şi citește în Libertatea sfaturile ei.
Bună Adela, Pentru că tot văd în ultima perioadă în ziare şi pe la televizor necazurile pe care le au unii cu bonele filipineze, m-am gândit să-ţi spun şi eu povestea mea şi, dacă poţi, să mă ajuţi cu un sfat. Eu şi soţul meu suntem căsătoriţi de 6 ani şi avem un copil de 3 ani. După ce am născut, am intrat în concediu de maternitate, timp de 2 ani, dar în urmă cu un an m-am întors la serviciu. Şi eu şi soţul meu lucrăm de dimineaţă până după-amiază. Nu avea cine să ne ajute cu copilul (părinţii nostri locuiesc toţi la ţară, la distanţe destul de mari de noi) şi nici la creşă nu am vrut să-l ducem, de frică să nu se îmbolnăvească pe-acolo. Aşa că, sfătuiţi de nişte prieteni care şi-au angajat o bonă filipineză şi erau foarte mulţumiţi de ea, am apelat şi noi la o firmă care se ocupă de plasarea lor în casele oamenilor. Am nimerit o tânără de 27 de ani, foarte drăguţă şi care se purta frumos cu copilul. După câteva luni, însă, au început problemele. Din fata foarte drăguţă, amabilă şi timidă care era, domnişoara a devenit foarte tupeistă şi foarte obraznică. Dimineaţa, când ne beam cafeaua, umbla prin bucătărie în nişte pijamale transparente, prin care i se vedea lenjeria intima, se uita lung la bărbată-miu, care de altfel nici nu-i reproşa nimic. Am făcut-o eu, în schimb, după o săptămână. I-am zis că renunţăm la ea şi că o să contactez firma care a plasat-o la noi, să încheiem contractual şi să plece. De copil se ocupa, nu asta era problema, dar mă scotea din sărite comportamentul ei obraznic. Soţul a zis că sunt prea strictă şi că fata a greşit, poate n-a înţeles cum suntem noi şi că să o mai las să rămână. Pentru binele copilului, zicea el. Iar eu, naivă, l-am crezut. Am decis să-i mai acord o şansă, ultima, dar să o ţin sub atentă supraveghere. Părea să fi înţeles unde a greşit. Adică nu se mai fâţâia mai mult dezbrăcată prin faţa noastră şi se ocupa de copil. După ceva timp, bărbată-miu şi-a luat concediu două săptămâni şi a stat mai mult pe acasă. Eu, după ce am decis să nu o dau afară, la câteva zile am montat nişte camere de supraveghere în camera copilului, în bucătărie şi în sufragerie. Cu acceptul soţului, ca să ne asigurăm că nu sunt probleme cât suntem plecaţi, dar pe care le-am dezactivat, la sugestia lui, când ne-am dat seama că bona s-a schimbat şi nu se mai comportă ca înainte. Nu ştiu de ce, poate din intuiţie sau pur şi simplu din paranoia, când a intrat soţul în concediu, l-am reactivat, fără să-i spun. Mă îngrijorase puţin atitudinea lui de atunci, când a sărit să-i ia apărarea tipei, să nu o dăm afară, dar am zis atunci că poate era el mai lucid decât mine în momentul ăla, iar eu prea impulsivă. Dar acum, nu ştiu, parcă am simţit ceva. Într-o seară, după ce bona a pus copilul la culcare şi a mers şi ea la culcare şi după ce a adormit şi bărbată-miu, m-am pus la calculator şi m-am uitat la înregistrările din ultimele zile, să văd ce s-a întâmplat prin casă de când şi-a început el concediul. Şi ce să vezi? Am descoperit că se simţea foarte bine domnul în concediu, cu ea în casă. Gesturi tandre prin bucătărie, ea îl pupa pe obraz, el o lua în braţe, o ciupea de fund… Mi s-a făcut rău instantaneu. Am simţit că leşin. Voiam să-l trezesc atunci să-i fac scandal, dar nu am vrut să trezesc copilul. Aşa că am aşteptat până a doua zi dimineaţă şi i-am confruntat pe amândoi. Evident, au recunoscut, că doar nu ar fi negat cu imaginile în faţă, nu? De individă am scăpat în aceeaşi zi, am dat telefon la firmă, am explicat situaţia şi am încheiat contractul pe loc. Cu el, în schimb, nu ştiu ce să fac. Aş vrea să ne separăm, dar mă imploră să-i mai dau o şansă, că ştie că a greşit şi nu o să mai repete greşeala. Dar mi-e greu să trec peste acel episod. Au trecut câteva săptămâni de când am dat-o afară, eu mi-am luat concediu medical şi am plecat cu copilul la părinţi, iar pe el l-am lăsat în casa noastră. Dar mai departe îţi jur că nu ştiu ce să fac… Cum mă sfătuieşti să procedez mai departe?
Adela răspunde:
Draga mea, Nimeni nu poate să simtă în locul tău, așa că nu-ți pot da un sfat despre cum să faci să-l ierți. Dacă reușești să găsești în sufletul tău resurse pentru asta, îl vei ierta, dacă nu, nu. Nu există o rețetă. Dar este nevoie de timp. Îmi imaginez că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să te întorci la serviciu, și să găsești o soluție și pentru cel mic. Așa cum ai procedat tu, i-ai dat lui o vacanță de care probabil că profită din plin. Te sfătuiesc să-i pui în vedere să-și caute o altă locuință pentru când te vei întoarce împreună cu cel mic, până când vei fi în stare să-ți dai seama ce simți. Așa, el nu a suportat nicio consecință în urma comportamentului lui sub orice critică. Mai mult, pretinde și să-i mai dai o șansă! Ești prea bună deja, după ce a dovedit că nu merită. Prin urmare, ia-ți inima-n dinți și înfruntă-l. Nu e cazul să te lași călcată-n picioare într-un asemenea hal, doar tu nu ai greșit cu nimic. Dacă îl vei ierta fără să se simtă cu adevărat responsabil pentru că te-a înșelat, chiar dacă aparent se căiește, el va trăi cu impresia că tu o să-l ierți de fiecare dată. Măcar pentru o vreme, fă să-l ”usture” ce a făcut.
