Jamie Shea, fost înalt oficial NATO: „Răspunsul la atentatele din 11 septembrie a făcut din lume un loc mai puțin sigur și mai periculos decât impactul inițial al atacurilor”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 25 de ani de la teribilele atentate de la 11 septembrie 2001, Jamie Shea, unul dintre cei mai apreciați experți în diplomație publică și totodată unul dintre cei mai longevivi înalți oficiali NATO, a vorbit, în cadrul unui amplu interviu acordat pentru Libertatea, despre cum a fost posibil un asemenea atentat, despre cum s-a schimbat de atunci natura amenințărilor teroriste, dar și care este cea mai importantă lecție de învățat din teribilele atentate.
Cuprins:
- 2.977 de morți și 6.000 de răniți
- „Serviciile de informații americane nu au avut imaginația necesară pentru a-și da seama că bin Laden ar fi capabil să planifice și să execute ceva cu totul diferit”
- „Terorismul nu mai este prioritatea numărul unu pentru strategiile de securitate națională”
- „Unilateralismul SUA în Irak și în războiul global împotriva terorismului a deschis ușa pentru politicile expansioniste ale lui Putin”
- „America e mai slabă față de 2001”
2.977 de morți și 6.000 de răniți
Mâine se împlinesc 25 de ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, o dată care a marcat profund cursul istoriei moderne și a schimbat ireversibil perspectivele globale asupra securității. Atentatele teroriste orchestrate de rețeaua Al-Qaeda asupra complexului World Trade Center din New York au reprezentat, prin proporțiile lor, cele mai devastatoare atacuri din istorie, lăsând în urmă un bilanț cutremurător: 2.977 de persoane și-au pierdut viața, iar alte 6.000 au fost rănite.
Întreaga planetă a asistat în direct la desfășurarea unei drame care părea desprinsă dintr-un scenariu de ficțiune, dar care a fost, în realitate, o catastrofă fără precedent. Totul a început când primul avion deturnat a lovit turnul nordic al World Trade Center, urmat, la scurt timp, de impactul celui de-al doilea aparat de zbor cu turnul sudic. Atentatele nu s-au limitat însă la New York; în aceeași dimineață, teroriștii au mai prăbușit alte două avioane, unul lovind clădirea Pentagonului, iar celălalt prăbușindu-se în apropierea orașului Pittsburgh.
Deși New Yorkul a fost lovit direct în inima sa, iar impactul emoțional și uman a fost imens, reacția autorităților americane și a aliaților din NATO a fost rapidă. În același timp, sistemele de securitate au evoluat la o anvergură fără precedent de atunci.
După atentate, Statele Unite au declarat război total terorismului, iar în octombrie 2001 au declanșat în Afganistan operațiunea „Enduring Freedom” pentru a îi alunga de la putere pe talibani, cei care îi protejau pe coordonatorii atacurilor sinucigașe. Inițial, liderul Al-Qaeda, Osama bin Laden, a negat vreo implicare în atentatele de la 11 septembrie 2001. Însă în 2004, acesta a revendicat în mod oficial responsabilitatea atacurilor teroriste. De-abia după aproape 10 ani de la atentate, pe 2 mai 2011, bin Laden a fost localizat într-o ascunzătoare din localitatea pakistaneză Abbottabad și ucis de un comando al trupelor de elită Navy SEALS.
Profesor la Colegiul Europei din Natolin, Polonia, și membru asociat al Programului de Securitate Internațională de la Chatham House, Jamie Shea are o vastă experiență de înalt oficial NATO, for în care a lucrat nu mai puțin de 38 de ani, în perioada 1980-2018. De-a lungul anilor, a fost, printre altele, asistent adjunct al secretarului general NATO pentru provocări emergente de securitate, purtător de cuvânt NATO (1993-2000), director al Departamentului de Presă şi Informaţii din cadrul Secretariatului NATO şi director pentru Planificare Politică. Între 2018 și 2022, Jamie Shea a fost profesor de strategie și securitate la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. Timp de 20 de ani, a fost profesor la Colegiul Europei din Bruges.
Jamie Shea a primit două doctorate honoris causa: unul de la Universitatea din Surrey și celălalt de la Școala Națională de Administrație Publică din București, România. Decorat în 2020 de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Jamie Shea a primit și Medalia NATO pentru servicii meritorii.
„Serviciile de informații americane nu au avut imaginația necesară pentru a-și da seama că bin Laden ar fi capabil să planifice și să execute ceva cu totul diferit”
Libertatea: De ce a fost posibil, în opinia dumneavoastră, un astfel de atac terorist devastator în urmă cu 25 de ani?
Jamie Shea: Terorismul nu era, desigur, o noutate, iar Statele Unite, precum și mulți aliați ai NATO se confruntau de mult timp cu atacuri teroriste din partea unei multitudini de grupuri, unele naționale, altele internaționale. Unele grupuri doreau să atace direct țările (considerându-le inamici). Altele doreau pur și simplu să folosească teritoriul național pentru a lansa atacuri asupra altor ținte (așa cum s-a întâmplat în 1972, când extremiștii palestinieni au ocupat Satul Olimpic din München pentru a ucide sportivi israelieni). Astfel, serviciile naționale de informații erau obișnuite să dedice o mare parte din timpul, energia și resursele lor monitorizării organizațiilor teroriste prioritare de pe lista lor. Însă, procedând astfel, au dezvoltat și „puncte oarbe”, concentrându-se exclusiv sau în principal asupra anumitor grupuri sau regiuni și anticipând pentru viitor doar tipurile de atacuri cu care se confruntaseră în trecut.
Astfel, pentru Statele Unite, paradigma a devenit aceea că teroriștii ar ataca ținte vulnerabile ale SUA în afara teritoriului american propriu-zis, de exemplu ambasadele SUA din Africa sau Orientul Mijlociu sau soldații americani aflați în afara serviciului care vizitau un club de noapte din Berlin, sau că grupurile teroriste ar încerca să exploateze securitatea slabă a aeroporturilor din Europa, Asia sau Africa pentru a plasa bombe în avioane cu destinația Statele Unite (cum a fost cazul exploziei de pe zborul PanAm deasupra orașului Lockerbie în 1988). Ca urmare, serviciile de informații americane s-au concentrat asupra amenințărilor provenite din afara SUA și nu suficient asupra celor provenite din interiorul țării, cum ar fi deturnările de avioane pe teritoriul național sau securitatea aeroporturilor pentru zborurile interne.
-De ce s-a întâmplat asta?
-Serviciile de informații americane nu au analizat ceea ce se întâmpla la școlile de pilotaj din SUA și au avut tendința să se concentreze asupra persoanelor provenite din țări cu legături dovedite cu terorismul, precum Libia sau Iranul, și nu asupra activităților persoanelor din țări prietene. 11 dintre cei 13 autori ai atacurilor din 11 septembrie proveneau din Arabia Saudită, un aliat apropiat al SUA. Deoarece CIA se concentra pe amenințările teroriste străine și pe cele îndreptate împotriva intereselor SUA în străinătate, aceasta nu a cooperat și nu a făcut schimb de informații cu FBI-ul, care se ocupa de amenințările interne. Al-Qaeda era, evident, cunoscută de SUA, dar înainte de 11 septembrie, Osama bin Laden atacase ținte diplomatice și militare americane în afara SUA (în special în Kenya și Arabia Saudită), iar serviciile de informații americane se așteptau ca acest tipar să continue – de aici și accentul pus pe îmbunătățirea securității la ambasadele și bazele militare americane din Orientul Mijlociu și Africa.
Deoarece se presupunea că lucrurile vor decurge „ca de obicei”, serviciile de informații americane pur și simplu nu au avut imaginația necesară pentru a-și da seama că bin Laden ar fi capabil să planifice și să execute ceva cu totul diferit. Tocmai aceste puncte slabe și lacune ale sistemului au fost exploatate cu măiestrie de Al-Qaeda în 11 septembrie.
„Terorismul nu mai este prioritatea numărul unu pentru strategiile de securitate națională”
-Comemorăm 25 de ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, perioada în care înțelegerea noastră asupra terorismului s-a schimbat semnificativ. Cum a evoluat, în opinia dumneavoastră, natura fundamentală a „amenințării teroriste” – în special trecerea de la actorii substatali (precum Al-Qaeda și ISIS), care au dominat perioada de după 2001, la provocarea tot mai mare reprezentată de terorismul sponsorizat de stat, pe care l-ați analizat?
-Nu este o întrebare la care să se poată răspunde ușor, mai ales pe scurt. Cu siguranță, Al-Qaeda nu a reușit să repete „spectacolul terorist” din 11 septembrie, deși știm din informațiile dezvăluite de serviciile de informații că a încercat să o facă, planificând multiple deturnări de avioane și încercând să dezvolte „bombe murdare” și alte arme de distrugere în masă. 11 septembrie 2001 a fost un semnal de alarmă pentru agențiile de informații occidentale, care au învățat să coopereze mai bine și să-și intensifice eforturile în ceea ce privește urmărirea grupurilor teroriste și zădărnicirea comploturilor și activităților acestora. Acest lucru a forțat grupurile jihadiste să-și redirecționeze activitățile departe de SUA și Europa, către locuri unde se pot ascunde și opera mai ușor. Locuri precum Sahelul din Africa de Vest sau Somalia, Yemenul și Sudanul, unde statele slabe și conflictele interne existente le oferă jihadiștilor numeroase nemulțumiri pe care să le exploateze și oportunități pentru activități criminale prin care să cumpere arme și să strângă fonduri. Aceasta înseamnă că astăzi, marea majoritate a victimelor terorismului sunt civili musulmani nevinovați din Africa și Orientul Mijlociu, inclusiv femei și copii. Capacitatea jihadiștilor de a-și extinde atacurile asupra Statelor Unite și Europei a suferit două eșecuri majore.
-Care sunt aceste două eșecuri?
-Unul este prăbușirea califatului ISIS în Siria și nordul Irakului în 2018, care i-a privat pe teroriști de un instrument important de propagandă, recrutare și activitate economică. Celălalt este schimbarea de regim din Siria, Irak și Afganistan, care a dus la apariția unor guverne nu întotdeauna prietenoase față de Occident, dar cu siguranță mai puțin interesate să susțină grupurile jihadiste și terorismul internațional, ceea ce nu ar face decât să atragă asupra lor o reacție militară devastatoare din partea Occidentului – așa cum s-a întâmplat în cazul reacției israeliene împotriva Hamas după incursiunea acestuia din 7 octombrie 2023 în Israel sau împotriva regimului taliban din Afganistan după 11 septembrie.
Slăbiciunea Al-Qaeda și a ISIS în ceea ce privește țintirea Europei și a Statelor Unite a determinat o schimbare de strategie, întrucât aceste organizații se bazează acum mai mult pe „lupi singuratici”, adică indivizi autoradicalizați care, de obicei, sunt necunoscuți poliției și serviciilor de informații înainte de a comite un atac și, astfel, pot acționa în mare parte în umbră. Întărirea atitudinilor față de Israel, ca urmare a acțiunilor sale din Gaza, a făcut ca, în special, comunitățile evreiești să se simtă vulnerabile și să aibă nevoie de o protecție polițienească sporită a sinagogilor, a proprietăților evreiești și a centrelor comunitare. Atacurile frecvente ale „lupilor singuratici” din întreaga Europă țin agențiile de informații ocupate și demonstrează că jihadiștii mai au încă o anumită putere și influență, dar terorismul (deși încă important și provenind acum, potențial, și din partea grupurilor extremiste de extremă dreaptă – îndreptat în special împotriva imigranților) nu mai este prioritatea numărul unu pentru strategiile de securitate națională, așa cum a fost în anii imediat următori evenimentelor din 11 septembrie.
Acesta a fost înlocuit de o altă formă de terorism: utilizarea de către statele care practică „războiul hibrid” sau forme de intimidare și coerciție împotriva Occidentului a anumitor tactici împrumutate direct din manualul teroriștilor.
-Ne puteți exemplifica astfel de tactici împrumutate de la teroriști?
-De exemplu, operațiuni de sabotaj și incendiere împotriva infrastructurii critice sau asasinate țintite, chiar și prin utilizarea agenților nervoși (așa cum a făcut Rusia în Regatul Unit împotriva oponenților politici ai lui Putin). Rusia a încercat, de asemenea, să exploateze diviziunile din Occident prin utilizarea intensă a propagandei și a dezinformării, în special prin intermediul internetului și al rețelelor sociale, mai mult sau mai puțin în același mod în care ISIS sau Al-Qaeda a încercat să o facă în trecut.
Desigur, nu ar trebui să exagerăm asemănările, întrucât există încă diferențe importante între terorism și activitățile organizate de stat. Până în prezent, Rusia a avut grijă să evite victimele în masă în operațiunile sale împotriva țărilor NATO, iar cei care luptă sau lucrează pentru ea o fac mai degrabă din motive financiare decât din convingeri religioase sau ideologice. De asemenea, Rusia dispune de capacități militare, precum rachete, drone și avioane de vânătoare, de care organizațiile teroriste substatale nu dispun – cel puțin pentru moment. Însă „băieții răi” au obiceiul de a învăța unii de la alții și, la fel cum statele învață din tacticile teroriștilor, s-ar putea foarte bine ca în viitor să se întâmple și invers, grupurile jihadiste și alte grupuri extremiste învățând din activitatea de război a statelor cum să folosească drone, inteligența artificială, robotica și atacurile cibernetice pentru a provoca și mai multă suferință, dezorganizare și distrugere în societățile occidentale.
„Unilateralismul SUA în Irak și în războiul global împotriva terorismului a deschis ușa pentru politicile expansioniste ale lui Putin”
-Imediat după 11 septembrie, lumea a trăit un moment unic de unitate, inclusiv invocarea istorică a articolului 5 din Tratatul NATO. În ce măsură peisajul actual de securitate, definit de competiția cu actorii statali și de amenințările hibride, pune la încercare acel model tradițional de cooperare în cadrul alianței și sunt oare structurile actuale suficient de reziliente pentru a face față acestor provocări multifațetate?
-Perioada de după 11 septembrie a fost într-adevăr martora unui moment rar de unitate internațională și chiar (cel puțin pentru o vreme) de solidaritate. Ziarul francez „Le Monde” a publicat un titlu în care proclama că „Acum suntem cu toții americani”, iar Putin l-a sunat pe președintele SUA, George W. Bush, pentru a-și oferi sprijinul. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rapid, în unanimitate, rezoluții care să permită Statelor Unite și aliaților săi să acționeze împotriva talibanilor din Afganistan și a Al-Qaeda. NATO a invocat clauza de apărare colectivă prevăzută la articolul 5 pentru prima și, până în prezent, singura dată în istoria sa.
Dar spiritul de unitate nu a durat. Unii ar putea considera acest lucru inevitabil. La urma urmei, istoria se bazează pe conflicte, competiție și națiuni care caută să-și extindă influența în detrimentul altora. Așadar, destul de curând, ne-am fi întors cu toții la ciclul obișnuit și familiar al diviziunii și al turbulențelor. Prin urmare, unitatea și simpatia față de SUA în urma evenimentelor din 11 septembrie au fost doar un interludiu sau chiar o iluzie.
Alții însă vor da vina pe Statele Unite și pe administrația lui George W. Bush pentru că au irosit o oportunitate istorică de a construi o nouă ordine mondială. Bush a refuzat inițial ajutorul NATO în Afganistan, a declarat un război global împotriva terorismului și a definit o „Axă a Răului”, care depășea cu mult provocarea mai limitată reprezentată de grupuri precum Al-Qaeda și care a părut multora ca o încercare a Statelor Unite de a regla conturile cu toți vechii săi adversari, indiferent dacă aceștia erau legați de atacurile din 11 septembrie (oricât de vag) sau nu. În loc să unească, Bush a creat noi diviziuni, precum atunci când a proclamat că „ori sunteți cu noi, ori împotriva noastră”, forțând alte țări să se retragă într-un colț ideologic. Cel mai semnificativ este faptul că SUA și-au îndreptat rapid atenția de la Afganistan către Irak și către obiectivul de a răsturna regimul lui Saddam Hussein, deși în acest caz se aflau pe un teren mult mai puțin solid, neavând niciun mandat al ONU și nicio dovadă că Saddam deținea arme de distrugere în masă și că fusese implicat în atacurile din 11 septembrie. Unilateralismul SUA în Irak și în războiul global împotriva terorismului a slăbit ONU și autoritatea dreptului internațional și a deschis ușa pentru Putin, Xi și alți lideri autoritari să urmeze principiul „dreptul celui mai puternic” și politici expansioniste în propriile sfere de influență regionale.
Mai mult, angajamentele îndelungate ale SUA în Afganistan și Irak (care au costat în final peste 1 trilion de dolari) au deturnat atenția și resursele americane de la intensificarea competiției între marile puteri și de la problema modului de a contracara ambițiile Rusiei și Chinei. S-a irosit cel puțin un deceniu, ani care, priviți retrospectiv, ar fi putut fi folosiți mai bine pentru consolidarea NATO și asigurarea securității în regiunea Indo-Pacific, precum și pentru elaborarea de strategii menite să descurajeze Rusia să-și amenințe vecinii, în special cele două invazii ale Ucrainei de către Putin, în 2014 și 2022.
-În anii ce au urmat atacurilor din 11 septembrie 2001, opinia publică a subliniat adesea că SUA ar trebui să abordeze „sursele ostilității” care duc la terorism, mai degrabă decât să se limiteze la distrugerea teroriștilor înșiși. Privind harta globală de astăzi, credeți că am înregistrat vreun progres tangibil în neutralizarea acestor cauze profunde sau ne-am resemnat, în mare măsură, să gestionăm simptomele extremismului și ale fragilității statale?
-„Oamenii nu se nasc teroriști. Ei devin teroriști” este o zicală binecunoscută. Așadar, circumstanțele socio-economice joacă într-adevăr un rol în apariția grupurilor extremiste și în radicalizarea indivizilor. În consecință, multora li se pare logic că, pentru a elimina terorismul, trebuie abordate nedreptățile și inegalitățile care alimentează resentimentul și dorința de răzbunare. De asemenea, ideologia credințelor pe care teroriștii le invocă adesea pentru a-și justifica acțiunile violente trebuie demontată în mod eficient. Așa cum a afirmat în mod memorabil fostul director al CIA, James Woolsey: „Nu te limitezi doar la a omorî țânțarii. Trebuie să asanezi mlaștina”. Dar, personal, sunt sceptic în privința acestei teze. Este complet nerealist să ne așteptăm la crearea unor societăți perfecte și fericite pentru a pune capăt comportamentului violent. Un astfel de obiectiv ar justifica, de asemenea, terorismul atâta timp cât lumea este imperfectă, ceea ce reprezintă o propunere absurdă și contraproductivă.
De asemenea, teroriștii sunt motivați de obiective politice, nu de obiective socio-economice. Când Hamas a atacat Israelul în octombrie 2023, nu a făcut-o pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale palestinienilor din Gaza. De fapt, Hamas a fost în mare măsură responsabil, prin politicile sale represive și deturnarea resurselor către scopuri militare, pentru mizeria în care trăia populația din Gaza. În schimb, Hamas a acționat pentru a readuce obiectivul său politic – crearea unui stat palestinian – în fruntea agendei politice internaționale. Dacă țările care alcătuiesc comunitatea internațională consideră că crearea unui stat palestinian este un obiectiv necesar și demn de urmărit, atunci este de datoria lor să găsească modalități de a-l realiza pe cale pașnică, astfel încât violența teroristă să fie atât inutilă, cât și inacceptabilă din punct de vedere moral. Dar dacă ele consideră că obiectivul politic al teroriștilor (de exemplu, crearea unui califat în stilul secolului al VII-lea pe teritoriul altcuiva) nu este acceptabil, atunci trebuie să discrediteze această idee și să-i învingă pe teroriștii care o urmăresc. Ideea de aici este că teroriștii urmăresc întotdeauna, în primul rând, obiective politice în care cred cu sinceritate, chiar dacă restul umanității nu le împărtășește.
Nici alte tipuri de terorism nu au legătură cu origini sau contexte socio-economice. Extremiștii de stânga din grupul Bader-Meinhoff și din Brigăzile Roșii din Germania de Vest și Italia anilor 1970 proveneau din medii confortabile ale clasei de mijloc. Ei considerau că societățile lor erau prea confortabile și complacente și doreau să atace simbolurile capitalismului, precum bancherii, industriașii și politicienii. Iar autorii atacurilor din 11 septembrie 2001 proveneau din familii saudite de clasă mijlocie. Erau educați și locuiau în Europa. Chiar și bin Laden era fiul unui om de afaceri saudit proeminent și, la rândul său, un multimilionar. Așa au fost finanțate atacurile din 11 septembrie. Așadar, intensitatea convingerilor politice sau religioase este un factor mult mai puternic al terorismului decât frustrarea provocată de condițiile precare de viață. În mod ironic, califatul ISIS a căutat să recreeze comunitatea islamică rurală aspră din secolele trecute, cu condiții de viață extrem de rudimentare, și cu siguranță nu a avut intenția de a-și conduce adepții către un secol XXI modern și de înaltă tehnologie. În concluzie, problemele de identitate și expunerea la propagandă și ideologie sunt instrumente de recrutare mai importante pentru teroriști decât sărăcia sau condițiile inadecvate de locuire, sănătate și educație.
-Care este cea mai importantă lecție de învățat din atacurile din 11 septembrie?
-Aceea de a reacționa, dar fără a exagera. Atacurile din 11 septembrie împotriva Statelor Unite au constituit un eveniment îngrozitor care a provocat moartea a aproape 3.000 de oameni nevinovați. În urma acestor atrocități, era important să fie pedepsiți făptașii, în special regimul taliban din Afganistan, și să fie desființată Al-Qaeda. Însă SUA au mers prea departe prin declararea unui război global împotriva terorismului și prin invadarea Irakului în 2003. Recurgerea la tortură împotriva suspecților de terorism și suspendarea procedurilor juridice normale au afectat reputația Statelor Unite și, probabil, au creat mai mulți teroriști noi decât au eliminat pe cei existenți. Vorbind despre o „cruciadă”, președintele George W. Bush a făcut ca teroriștii să pară mai influenți și mai importanți decât erau în realitate. Prin ocuparea Afganistanului și a Irakului, Statele Unite nu au avut un plan viabil pentru stabilizarea acestor țări și instaurarea unei noi ordini politice durabile. Drept urmare, sute de mii de oameni au murit în violențele care au continuat.
Așadar, s-ar putea spune că răspunsul la atacurile din 11 septembrie a făcut din lume un loc mai puțin sigur și mai periculos decât impactul inițial al evenimentelor din 11 septembrie în sine. Remediul a fost mai rău decât boala. În mod de înțeles, atacul a reprezentat un șoc imens pentru poporul american, iar George W. Bush a avut ulterior mandatul de a face mai mult sau mai puțin ceea ce dorea. Însă, privind în retrospectivă, un răspuns mai puțin emoțional și dramatic, cu reacții mai măsurate și limitate (concentrate în principal asupra Al-Qaeda), ar fi fost mai benefic pentru securitatea internațională decât „Războiul global împotriva terorismului”, cu obiectivele sale vagi și fără termen limită, pe care Washingtonul a decis să-l inițieze.
„America e mai slabă față de 2001”
-Este America mai slabă sau mai puternică astăzi decât în 2001?
-Mai slabă, fără îndoială. Ca urmare a ocupațiilor eșuate din Afganistan și Irak, SUA au cheltuit peste 1 trilion de dolari pe operațiuni militare. Acești bani ar fi fost cheltuiți mai bine pentru pregătirea forțelor armate americane în vederea confruntării cu provocările marilor puteri revizioniste, precum Rusia și China. De asemenea, eșecurile Războiului global împotriva terorismului și „războaiele fără sfârșit” din Afganistan și Irak au determinat clasa politică americană și segmente largi ale opiniei publice să se întoarcă spre interior și să devină izolaționiste. Țara nu mai era dispusă să-și asume rolul de lider global. Acest lucru a deschis calea către protecționismul „America First” susținut de Donald Trump și către politicile unilaterale de mână grea, precum impunerea de tarife, retragerea din organizațiile și tratatele internaționale privind aspecte precum schimbările climatice, precum și detașarea de NATO, cu care ne confruntăm în prezent.
-Cum vedeți evoluția extremismului islamic și a extremismului în general pe termen mediu și lung?
-Terorismul jihadist este alimentat de ideologie și de o interpretare extremă (și adesea contestată) a islamului. Având în vedere numărul țărilor musulmane care aplică legea șaria și o concepție conservatoare asupra valorilor islamice, precum și universalitatea internetului și a rețelelor sociale în răspândirea discursului ideologic și a propagandei de la o țară la alta, vor exista, fără îndoială, mulți tineri (și unele femei) care, încă mulți ani de acum înainte, vor fi atrași în activități teroriste. Însă, pentru a fi eficientă și a avea impact, activitatea teroristă trebuie să aibă o anumită amploare și frecvență. Acest lucru necesită organizare și conducere, iar aici jihadiștii sunt în prezent vulnerabili.
Liderii jihadiști care își schimbă locația în fiecare zi pentru a evita atacurile cu drone ale SUA nu au prea mult timp să planifice atacuri spectaculoase de amploarea celor din 11 septembrie. Operarea în SUA și Europa a devenit mult mai dificilă, așa că ISIS și Al-Qaeda s-au relocat în mare parte în Africa de Vest și în regiunea Sahelului, unde se pot ascunde și regrupa în „găuri negre” sau în vaste spații necontrolate, unde guvernele locale au prezență și autoritate reduse. Nigeria, Mali, Burkina Faso, Ciad, Niger și Senegal sunt noile puncte focale în care jihadiștii pot exploata tensiunile tribale și etnice locale, precum și nemulțumirile față de guvernarea deficitară. ISIS și Al-Qaeda (care tinde să fie mai puternică în Africa de Est) s-au aliat, de asemenea, cu grupuri jihadiste locale (cum ar fi Boko Haram în Nigeria) pentru a crea filiale sau ramuri regionale.
Această evoluție reprezintă o veste bună pentru SUA și Europa doar pe termen scurt, întrucât jihadiștii își îndreaptă energiile și resursele către ținte mai ușoare în alte părți. În cele din urmă, aceștia vor reveni la atacarea țintelor occidentale atunci când se va ivi din nou ocazia. Așadar, este logic ca Occidentul să ajute guvernele africane aflate în dificultate să lupte împotriva jihadiștilor și să prevină resurgența acestora. Totuși, acest sprijin a fost împiedicat de relațiile politice precare, de preocupările legate de drepturile omului și de necesitatea unui răspuns politico-militar cu adevărat cuprinzător, care să obțină sprijinul comunităților locale. Puține regimuri africane, care caută o soluție militară rapidă, au fost dispuse să meargă atât de departe. Ca urmare, Franța și-a abandonat misiunile militare în cea mai mare parte a Africii de Vest, iar dictaturile militare din regiune s-au orientat în schimb către Rusia și mercenari precum fostul Grup Wagner. Însă, până în prezent, abordarea dură a Rusiei (care nu include nicio reformă politică sau dezvoltare economică) nu s-a dovedit mai de succes și, de fapt, joacă în mare măsură în favoarea jihadiștilor.
-Cât de mare este riscul ca terorismul să fie din nou în creștere pe termen scurt și mediu? Care zonă este mai expusă: America sau Europa?
-Europa este mai vulnerabilă, deoarece se află mai aproape de statele eșuate și de zonele de conflict din Africa și Orientul Mijlociu decât SUA și, prin urmare, este mai ușor de accesat și de pătruns de către teroriști (de exemplu, prin migrația ilegală peste Marea Mediterană sau Marea Egee). Însă actualul peisaj politic polarizat al Europei sporește, de asemenea, riscul unui terorism intern mai intens din partea grupurilor de extremă stânga sau de extremă dreapta neofasciste care caută țapi ispășitori (cum ar fi, de exemplu, atacurile asupra locurilor în care sunt cazați imigranții).
Până în prezent, această activitate teroristă internă a fost în mare parte ținută sub control și a avut un caracter sporadic, mai degrabă decât sistematic. Însă problemele economice ale Europei și scăderea nivelului de trai supun populațiile sale unui stres din ce în ce mai mare și împing politica departe de centru și către extremele populiste, creând astfel un climat politic mai instabil în care terorismul la scară mai largă ar putea escalada în viitor.
-La 25 de ani de la atacurile din 11 septembrie, este lumea mai sigură?
-Priviți în jur și întrebați-vă dacă lumea nu era într-o stare mult mai bună pe 10 septembrie 2001. Și dacă nu privea către un viitor mai optimist. Iată răspunsul. Desigur, nu toate problemele noastre de astăzi pot fi atribuite exclusiv evenimentelor din 11 septembrie. Dar atacurile și, mai ales, reacția la acestea au reprezentat un factor major.
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
IOSlF 10.09.2026, 13:43
Eu văd așa lucrurile: la 25 de ani de la atentatele criminale comise de musulmanii fanatici, primarul din New York a ajuns tocmai un.. musulman. Deci se confirmă zicala că prinzi mai multe muște cu miere decât cu oțet, iată că musulmanii subjugă mai bine America prin propagandă politică decât prin violență. Sigur că la momentul respectiv George W.Bush a profitat de ocazie și a folosit atacurile teroriste ca pretext pentru invaziile ridicole în Irak și Afganistan, practic cam ce face și Trump acum pentru a pune mâna pe bogățiile din Venezuela și Iran. Dar problema rămâne, SUA ar trebui să aibă o atitudine mai corectă și mai imparțială în relația dintre evrei și musulmani, nu se poate să țină atât de mult cu o singură parte în detrimentul celeilalte, o superputere ar trebui să arate mai multă înțelepciune.