Am ajuns să plătesc din greu păcatele tatălui meu

Imediat după ce s-au deschis granițele și s-a putut pleca la lucru în străinătate, tata și-a găsit de muncă pe felurite șantiere din toată lumea. Era priceput la toate și foarte harnic. A câștigat repede bani. Pentru ca lucrurile să meargă mai bine, și-a făcut o echipă de muncitori și pleca numai cu ei peste tot. El se ocupa de contracte, bătea palma cu beneficiarul, ceilalți munceau, își primeau partea și erau mulțumiți.

în câțiva ani, ne-am mutat din apartamentul înghesuit de două camere în care locuiam șase suflete – eu, fratele meu, mama, tata și bunicii din partea tatei -într-o casă mare și frumoasă, pe care mama și bunica abia făceau față s-o țină curată și îngrijită.

Apoi, tata și-a cumpărat mașină la mâna a doua. Curând n-a mai fost mulțumit de ea și a vrut mașină nouă, de lux. Mama n-a reușit să-l convingă că nu are rost să arunce banii pe o asemenea mașină, că oricum stă degeaba în garaj. După mașină, ne-a cumpărat și mie, și fratelui meu câte un apartament la bloc, să avem când mai creștem, să fim asigurați. Mama se ruga tot timpul de el să se mai oprească, să se mai și bucure de toate câte avem, dar tata era de neoprit. Abia dacă stătea acasă de Paște și de Crăciun, în rest era plecat.

într-un an, a cumpărat un alt loc de casă, în anul următor a început să ridice casa, mai mare și mai frumoasă decât prima. Au muncit el și echipa lui câteva luni bune până au terminat-o. Muncitorii lui nu au crâcnit, tata făcea rost de contracte bune și erau mulțumiți cât câștigau datorită lui. Toți deveniseră oameni pricopsiți și-i erau recunoscători pentru asta.

După un timp însă, a început criza, contractele nu mai erau atât de ușor de găsit, dar tata prinsese gustul banului și al proprietății și era de neoprit. își pusese în cap să ne facă și mie și lui Victor câte o casă, cumpărase terenurile, dar nu mai avea bani de materiale, să le ridice. și atunci, a început să își însușească din banii celorlalți. Când prindea câte un contract, își lua el mai mult, iar muncitorilor le dădea mai puțin, le spunea că e criză și atât le-a dat beneficiarul. Ei îl credeau, că doar el îi făcuse oameni.

Când situația s-a înrăutățit, a început să împrumute bani de la tot felul de oameni. într-o zi însă – era o perioadă în care lucra continuu să ridice casa unui beneficiar -, s-a dezechilibrat și a căzut de la înălțime pe o grămadă de cărămizi și și-a fracturat coloana. A ajuns la spital, a zăcut câteva zile bune fără cunoștință și apoi a murit. Ni l-a adus echipa lui în sicriu de plumb acasă. Mama a împietrit de durere. L-am înmormântat cu banii strânși de muncitorii lui, pentru că nouă ne dădea bani cu țârâita, el le știa tot ros-tul banilor, mama habar nu avea câți are și unde.

După înmormântare, au început să apară oamenii de la care împrumutase tata bani, cu hârtii sem-nate de el. Victor, care făcuse 20 de ani, a început să vândă din bunurile familiei, să înapoieze banii. Atunci au ieșit la iveală toate potlogăriile tatei, toate manevrele făcute de el cu banii oamenilor lui, cu bani împrumutați, cu banii familiei. Tata investise bani în tot felul de afaceri falimentare, fusese păcălit de alți ahtiați după bani ca el și adunase în felul ăsta o grămadă de datorii.

încetul cu încetul, Victor a vândut tot ce aveam și așa am ajuns să ne mutăm în casa bunicilor din partea mamei, o căsuță modestă de la țară, care, din fericire, avea o grădină mare, așa că aveam cu ce ne hrăni. Victor, după ce a încheiat toate socotelile, s-a însurat cu o fostă colegă de liceu, o fată dintr-o familie destul de înstărită, care era învățătoare într-un orășel din celălalt capăt al țării.

— Am și eu dreptul să-mi văd de viața mea! 0 să încerc să vă trimit ceva bani, mai mult nu am cu ce să vă ajut, i-a spus mamei și dus a fost.

Eu eram atunci în ultimul an de liceu, iar mama nu fusese angajată niciodată. După toate matrapazlâcurile făcute de tata, nici măcar la pensie de urmaș nu am avut dreptul. Tata nu plătise dările către stat. și ceilalți muncitori din echipa lui și-au dat seama că toți anii munciți alături de tata erau ani pierduți, tata nu achitase cotele pentru pensie și sănătate, cum ar fi trebuit, băgase banii în buzunar.

După ce am terminat liceul, m-am angajat mai întâi vânzătoare la un magazin, pe urmă chelneriță, căci trebuia să îmi câștig cumva existența și să-mi ajut și familia, pe mama și bunicii. Bunicii aveau și ei fiecare câte o pensie amărâtă, dar din banii lor plăteam gazul, lumina, apa. Casa în care locuiam era veche și ar fi avut nevoie de reparații, numai că de unde bani? Tot timpul se strica ceva, ba acoperișul, ba sobele. Mă rugam de foștii muncitori ai tatei să ne ajute, pe bani mai puțini, dar cu timpul n-au mai fost atât de dornici s-o facă. Plecaseră care încotro, să-și recupereze paguba făcută de tata. știam că nu ne poartă pică mie și mamei, dar aveau și ei familiile lor de întreținut. I-am înțeles, dar trebuia să fac ceva.

M-am gândit să-i cer ajutorul fratelui meu. Victor mi-a trimis niște bani, cât a putut și el, avea copil mic și nevoi mai mari. Am încercat să cârpesc ce am putut și am mers mai departe. Biata mama, de supărare că și-a pierdut soțul, că fiul e departe de ea și că eu trebuie să muncesc să țin casa, s-a topit ca o lumânare și, într-o zi, s-a stins. Toată viața ei a fost o ființă mai fragilă, oricât s-a străduit să se întărească măcar de dragul nostru.

și cum un necaz nu vine niciodată singur, într-o zi a apărut la poartă un bărbat necunoscut, care mi-a arătat o hârtie, un contract semnat de tata, un împrumut pe care i-l dăduse tatăl lui și nu-și mai primise banii.

— îmi pare rău că dau buzna, dar am nevoie de acești bani. Am fost plecat ani de zile în Australia, n-am reușit să fac mare lucru și acum aș vrea să mă întorc acasă, să-mi fac aici un rost.

Nici n-am apucat să văd suma pe care i-o datora tata, am văzut negru dinaintea ochilor și am leșinat. M-am trezit în pat, cu bunica lângă mine, care îmi tampona fruntea ușor cu o cârpă udă.

— Ce s-a întâmplat, draga mea? m-a întrebat bunica. Ce voia omul acela?

— A plecat?

— Da, dar a zis că se întoarce, că aveți ceva de rezolvat.

Am început să plâng disperată și i-am spus bunicii despre ce e vorba.

— Lasă, draga mamii, că ne descurcăm noi cumva.

De unde, de neunde, bunicii mei au adunat niște bani (am bănuit că și-au vândut și pământurile pe care le mai aveau, locurile de veci, tot ce reușiseră să țină departe de tata, pentru zile negre), numai că tot n-am reușit să strângem destul. Mai aveam o singură variantă, de care aș fi vrut să uit. Aveam o prietenă care lucra la un cazinou, la București. Din când în când, îmi scria, îmi dădea telefoane și mă chema să lucrez și eu acolo. știam că se câștigă bani mulți, dar nu mă vedeam făcând ce făcea ea. Numai că acum nu mai aveam de ales. Am sunat-o pe Suzana (o cheamă Elena, dar ăsta era numele pe care-l folosea acum) și i-am spus că sunt gata să mă angajez la ei. Suzana m-a așteptat la gară, era elegantă, avea mașină, iar apartamentul în care locuia era… ca-n filme.

— Să știi că nu trebuie să te culci cu nimeni cu de-a sila, doar dacă îți face plăcere și vrei să câștigi în plus. Eu lucrez aici de câțiva ani și îmi merge foarte bine. Nu mi-aș dori altă viață!

— și când n-ai să mai fii tânără și frumoasă? am întrebat-o.

— Nu-ți face tu griji pentru mine, mă descurc! Acum trebuie să ne ocupăm de tine.

Câteva zile am fost pe la tot felul de saloane de frumusețe, mi s-au făcut tot felul de tratamente, numai că nu mi-au întors pielea pe dos. Când m-am uitat în oglindă, mai să nu mă recunosc. Arătam ca mai toate pipițele care apar la televizor. Suzana mă convinsese să îmi măresc buzele, aveam gene și unghii false, extensii de păr… Am por-nit apoi în căutarea unor ținute potrivite. Ce să vă mai spun, eram mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată.

Prima zi – mă rog, prima noapte -de lucru a fost un coșmar. A trebuit să fac frumos la tot felul de bărbați care își cheltuiau banii în cazinou și să-i încurajez să cheltuiască cât mai mult. Ăsta era, de fapt, rolul meu. După ceva vreme, m-am obișnuit cu pipăielile, cu pupăturile lor și m-am bucurat că nu intra în fișa postului să mă culc cu clienții.

Am fost surprinsă să constat cât de bine se poate câștiga dintr-o astfel de „meserie”. Uneori ajungeam acasă, adică în apartamentul Suzanei, cu câteva sute de euro. Mi-am propus să muncesc până completez suma pe care i-o datoram bărbatului acela și pe urmă să mă retrag. Nu era de mine acolo.

într-o noapte însă, pe cine credeți că am văzut la o masă de ruletă? Ați ghicit! Pe bărbatul căruia îi datoram bani. M-am dus țintă la el. La început, nu m-a recunoscut. După un timp însă, m-a întrebat dacă nu cumva ne știm de undeva.

— Asta faci tu cu banii pe care mă obligi să ți-i dau? Nu-i așa că tata n-a împrumutat niciun ban de la tatăl tău? De ce faci asta? Cum ai aflat că tata datora bani?

— Nu mă așteptam să faci asta pentru mine… îmi pare rău! Tata a muncit în echipa tatălui tău. L-am auzit într-o noapte, acum câțiva ani, povestindu-i mamei cum i-a înșelat tatăl tău pe muncitorii lui. Atunci nu mi-a păsat, am plecat în Australia cu niște prieteni și am crezut că îmi voi face acolo un rost. Nu prea mi-a plăcut niciodată să muncesc din greu și, deși sunt un bun IT-ist, și eram apreciat, întârzie-rile mele la pro-gram și faptul că nu respectam termenele i-au determinat pe angajatorii mei să mă concedieze. într-o noapte, am intrat într-un cazinou și am câștigat 10.000 de dolari. Am prins gustul câștigului și am devenit dependent. Am făcut datorii și, ca să scap de toți cei de la care împrumutasem bani, m-am întors acasă. Mi-am amintit de povestea tatei și am ticluit un contract de împrumut. Era cel mai simplu mod de a obține niște bani. Sincer, îmi pare rău… Uită de restul de bani, mi-ai dat deja destui.

Aș fi vrut să-l lovesc cât pot de tare acolo, de față cu toată lumea, dar n-am vrut să-i stric apele Suzanei, care, la urma urmei, mă ajutase la nevoie. Am plecat înainte să mi se termine tura, am luat toți banii, i-am lăsat Suzanei un bilet și m-am dus acasă.

Cu banii pe care-i adunasem am reușit să repar ce mai era de reparat, am făcut o baie și am instalat o centrală, să nu mai depindem de încălzirea cu lemne sau cu gaze. într-o duminică dimineață, l-am văzut la poartă pe bărbatul acela. M-am dus repede, să nu cumva să intre în curte.

— Ce cauți aici?

— Uite! ți-am adus banii înapoi! îmi pare rău, iartă-mă!

— N-am nevoie de banii tăi, păstrează-i și pune mâna și muncește!

— M-am angajat. Lucrez la o firmă de IT. Câștig bani cinstiți. Ăștia sunt ultimii bani de acolo. Aș vrea să mă revanșez pentru porcăria pe care ți-am făcut-o. Ești o femeie deosebită, m-aș bucura dacă… ai accepta să ieși cu mine. Promit că devin om serios! N-o să regreți! Sunt simpatic, sunt romantic, am trecere la… Ești bună să accepți să ieșim undeva?

Viața mea sentimentală era inexistentă, la 23 de ani eram încă fecioară și nu avusesem niciun iubit. Mi-era și frică să mă gândesc la asta. Andrei, așa-l chema pe bărbat, a întins mâna să mă mângâie pe față. M-am tras înapoi cu un gest reflex. Mi-am amintit, nu știu de ce, de mângâierile transpirate ale clienților de la cazinou.

— îmi pare rău, nu-ți imaginezi cât de rău, că te-am pus în situația să… Lasă-mă să mă revanșez, te implor!

Am acceptat, până la urmă, să ieșim undeva. Andrei m-a dus la teatru. Avea niște prieteni actori, niște oameni minunați, care m-au impresionat foarte mult, iar după spectacol, am fost să bem ceva. Era ziua unuia dintre ei și am băut șampanie.

Cum nu eram obișnuită să beau, m-am îmbătat imediat. M-am trezit într-un pat străin. L-am văzut pe Andrei dormind pe jos, lângă pat. Era ghemuit tot și părea că visează. M-am dat jos din pat și m-am dus să fac o cafea. L-a trezit mirosul cafelei. și-a frecat ochii exact ca un copil trezit din somn și s-a dus la baie.

— Arăți ca un copil răsfățat! i-am spus. și te porți așa.

— Asta și sunt! Dar pot fi și un bărbat de nădejde, pune-mă la încercare! Trebuie să fiu motivat să fac ceva. știu că par vorbe mari, dar m-am îndrăgostit de tine. Vreau să fiu demn de tine. Dă-mi o șansă, n-ai să regreți!

Andrei știa să fie, așa cum mi-a spus, când un copil răsfățat, când un bărbat pe care te poți baza. Mă iubea cu toată ființa lui și încă mă mai iubește și astăzi. Datorită lui am aflat și eu ce înseamnă să iubești.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE