Am căzut în capcana unei colege de serviciu

Am fost în culmea fericirii după ce, în urma unui interviu care a durat mai bine de două ore, în care comisia m-a întors pe toate părțile, am primit postul scos la concurs. Era un pas important în cariera mea, eram mai bine plătită, făceam în sfârşit ce-mi plăcea şi lucram într-o firmă cu renume. Imediat după angajare, mi s-a repar – tizat un birou în care stăteam singură, eram şi eu un fel de şef mai mic – agent de vânzări –, mi-au dat şi maşină de serviciu, pentru că trebuia să păstrez legătura cu clienții, aşa că aveam mult de alergat. Mi-am cunoscut subalternii şi colegii, toți erau cam de vârsta mea, iar atmosfera părea foarte plăcută. În prima zi, după program, noii mei colegi au organizat o mică petrecere în cinstea mea, să ne putem cunoaşte mai bine. Cu ocazia asta, m-au pus şi în temă cu privire la o serie de lucruri pe care trebuie să le ştiu… Ce mai, am pornit cu dreptul. Am aflat, cu această ocazie, că şefa mea directă era în concediu şi că trebuia să fiu destul de atentă cu ea, pentru că este o persoană mai dificilă.

— Dificilă, my ass, vorba americanului! Nebună de-a dreptul! mi-a spus Ina, o colegă.

E o fată bătrână ciufută şi plină de complexe, care dă cu biciul în stânga şi-n dreapta! Noi trebuie să „facem frumos“ la ea dacă nu vrem să avem probleme. Trebuie să ştii un lucru foarte important: e îndrăgostită de ani de zile de Tudor, tipul de la resurse umane, iar el e singurul care nu ştie din toată firma. De el să nu cumva să te apropii, că te-ai ars! Au încercat câteva fete şi au zburat până să ajungă la el… E adevărat că e frumuşel, curățel, dar nu mi-ar trebui nici să fie suflat cu aur! Dacă încearcă el cumva să te abordeze, fugi mâncând nori, nu sta la discuții! Dacă prinde hoaşca de veste, n-apuci să iei nici prima leafă… Acum se zvoneşte că şi-a făcut nişte operații este tice, să pară mai tânără şi mai frumoasă, de parcă nişte silicoane pot schimba mare lucru… Ina a avut dreptate. La două săptămâni după ce mă angajasem, a apărut şi şefa mea. O femeie de vreo 40 de ani, extrem de elegantă, totul era pus pe ea cu un bun-gust desăvârşit, mirosea dis – cret a parfum scump şi degaja în general un aer – cum să zic ca să înțelegeți mai bine? – poate superior, dar nu era ceva exagerat, ci exact atât cât trebuie. Aş minți dacă aş spune că nu mi-a plăcut. Într-un cuvânt, părea o femeie rasată. O clipă am crezut că Ina a exagerat şi că poate a avut ea probleme şi acum generalizează. După ce a deschis însă gura, mi-am dat seama că nu exagerase deloc. M-a poftit la ea în birou, să ne cunoaştem.

 — Îmi pare rău că nu eram aici la interviu, am avut nişte probleme personale. Am încredere în colegii mei, aşa că sper că au făcut o alegere bună. Vreau să-ți spun de la început că sunt o persoană pretențioasă, adică în subordinea mea nu se iau banii degeaba. Nu sunt absurdă în privința programului, adică nu stau cu ochii pe ceas să văd dacă lumea vine la timp, dar când e mult de lucru, se stă cât e nevoie, nu mă interesează că e sâmbătă, duminică, ziua bunicii, a pisicii, stăm aici până terminăm. Dacă eu o să fiu mulțumită de tine, şi tu o s-o duci bine. Suntem ca-n familie, deci ne tutuim, dar asta nu înseamnă totuşi că ne tragem cu toții de şireturi. Există în toate o măsură. Mă uite ce aştept de la tine.

Şi a continuat să vorbească preț de mai bine de o oră. Eram amețită când am ieşit de acolo. Îmi notasem conştiin – cioasă totul într-o agendă, să nu cumva să uit nimic, pentru că nu duceam lipsă de sarcini, credeți-mă. De teamă să nu pierd ceva din tot ce mi-a spus, am fost mai puțin atentă la aspectul ei fizic, aşa că habar n-aveam dacă îşi făcuse vreo operație estetică sau nu. M-am dus năucă în biroul meu şi mi-am turnat puțină cafea. Simțeam ne vo ia să nu mă gândesc câteva clipe la ni mic. Mi-am dat seama, pe parcursul în tâl nirii noastre, că nu e bine, în orice caz, să intri în vizorul ei. În niciun fel. Peste câteva clipe, a intrat Ina, entuziasmată.

-Ți-am spus eu, ai văzut? Silicoane, tată! Cred că şi-a băgat şi ceva botox, zău aşa! Nu zici nimic? Cum ți s-a părut?

– Periculoasă…

– Ți-am spus eu! Patronul nu mai ştie ce să-i facă, ea îi face mai toate treburile, ar pupa-o şi-n fund! Adevărul este că ea îi face banii, el mai mult umblă şi ea este cea care duce firma în spinare. Nu înțeleg de ce i-o fi căşunat pe limbricul ăla, o femeie ca ea… Noi îi spunem Cruella, din „101 dalmațieni“. Deşi, poate că dacă n-ar fi ea, n-am avea lefuri atât de mari…

Problemele nu au întârziat să apară. Până m-am pus la punct cu tot ce era de făcut, am mai şi greşit, că doar oameni suntem. De fiecare dată a adunat tot colectivul şi m-a făcut cu ou şi cu oțet. M-am ambiționat şi am stat o vreme până seara târziu, trebuia să mă pun la punct cu toate, să nu-i mai dau ocazia să mă ia peste picior. Din nefericire pentru mine însă, Tudor începuse să-mi cam dea târcoale. Nu ştiam cum să fac ca să-l gonesc şi să-l descurajez, până să prindă Cruella de veste. Mă tot întrebam cum naiba el nu ştia nimic, de vreme ce toată lumea din firmă vorbea despre pasiunea ei pentru el.

De câteva ori, Tudor a rămas şi el până seara târziu, probabil că a făcut-o special

De fiecare dată a venit şi mi-a adus prăjituri şi s-a oferit să mă conducă acasă, deşi ştia foarte bine că am maşină. L-am refuzat politicos, şi de câteva ori am mimat, în prezența lui, că vorbesc cu logodnicul meu la telefon. Dar asta nu l-a determinat să renunțe. Eram o noutate şi îl interesam, pur şi simplu. Am renunțat să mai stau seara, mi-era teamă să nu vină vreodată şi ea şi să-l găsească la mine în birou, atât mi-ar mai fi trebuit. Nu ştiu dacă cineva, vreun portar sau vreo femeie de serviciu, i-a şoptit ceva, în orice caz, într-o dimineață, şefa m-a chemat la ea în birou şi mi-a tras un perdaf de zile mari. Nimic din ceea ce făceam nu era bine, clienții se plângeau de serviciile mele, termenele nu erau respectate, mă şi întrebam de unde le tot scotea.

— Dacă nu te ții de treabă, să ştii că nu duc lipsă de oameni, e plin lacul de peşti, crede-mă! Am avut toată bună-voința să lucrez cu tine, dar văd că ție nu-ți stă capul la treabă, ai alte probleme mai importante… Îți dau termen o lună. Dacă nu schimbi nimic în atitudinea ta, ne despărțim. Clar?

Am simțit că văd negru înaintea ochilor. În ultima vreme muncisem până la epuizare şi tot nemulțumită era. Nici nu aveam unde să mă duc, cui să mă plâng, patronul îi ciugulea din palmă, aşa că ea avea cuțitul şi pâinea, deci tăia şi spânzura cum voia. M-am înfuriat atât de tare atunci, încât nu mi-a venit altceva mai bun în minte de făcut decât să-l prind în mreje pe Tudor şi, în felul acesta, credeam eu, măcar mă răzbunam. Zis şi făcut. Cu prima ocazie când a venit la mine în birou, i-am acceptat invitația. Nici nu cred că se mai aştepta la asta, pentru că a fost foarte surprins.

— Chiar vii? Eşti sigură că ai înțeles ce ți-am spus?

— M-ai invitat în oraş, nu? Şi eu ți-am răspuns că vin cu plăcere.

— Perfect! Pe la ce oră vrei să trec să te iau? Sau vrei să plecăm direct de la birou?

— Aş prefera să trec pe acasă, să fac un duş şi să mă schimb… Pe la 8 e foarte bine. Uite adresa.

— O ştiu deja. M-am uitat în dosarul tău de la personal. Nu te superi, nu? Sper că iubitul tău n-o să se supere…

— Ne-am despărțit.

— Bravo! Atunci, rămâne la 8!

Am început să mă văd tot mai des cu el. Ina a fost prima care a aflat şi a intrat valvârtej la mine în birou.

 — Fată, eşti nebună? Ți-ai dat foc la valiză! În câteva zile, află Cruella şi ai zburat!

— O să vedem care pe care…

Cruella nu ştiu dacă a aflat sau nu, s-a întâmplat însă altceva mult mai rău. Tudor a devenit tot mai posesiv şi mai gelos. Ajunsese să mă urmărească peste tot, mă suna zi şi noapte, nu mai puteam face o mişcare fără să-i spun. Într-o seară, fără să mă întrebe dacă sunt de acord sau nu, a venit cu două genți şi s-a mutat la mine.

Din seara aceea, viața mea a devenit un coşmar. N-aş fi bănuit niciodată că Tudor poate fi un astfel de om. Nu credea nimic din ce-i spuneam, aşa că scotocea peste tot, prin genți, prin buzunare, îmi verifica tot timpul telefonul mobil, să vadă cu cine am vor bit, iar când găsea un nume de bărbat necunoscut, făcea un scandal monstru. Într-o zi, m-am întâlnit întâmplător cu un fost coleg de liceu, care m-a invitat la o cafea. Ne-am dus într-o cafenea şi, în timp ce eram acolo, m-a sunat Tudor. I-am spus unde sunt şi cu cine şi, în mai puțin de câteva minute, a şi apărut. Mi-a făcut un scandal mon stru, m-a şi pălmuit de față cu toată lumea, după care i-a spus celui cu care eram că-l bate dacă mă mai caută. Mi-e greu să descriu în cuvinte cum m-am simțit atunci. Seara, când am ajuns acasă, i-am spus lui Tudor să-mi dea cheile înapoi şi să plece. A început să plângă şi mi-a spus că el mă iubeşte, că nu-mi vrea decât binele şi că singurul care are gânduri frumoase în ceea ce mă priveşte este el.

— Am văzut eu cum îi sclipeau ăluia ochii în cap, nu voia decât să se culce cu tine! Cum de nu ți-ai dat seama? Eu am intenții serioase, vreau să fim o familie, să avem copii…

Câteva zile, s-a purtat frumos şi am uitat incidentul. Tot timpul mă aştep – tam la represalii din partea Cruellei, dar, în schimb, aveam noi şi noi surprize din partea lui Tudor. Într-o seară, eram la o întâlnire cu un client important al firmei, un domn foarte bine, recunosc, dar omul se purta ireproşabil, era ex – trem de serios. Îi spusesem lui Tudor unde mă întâlneam cu clientul şi-l rugasem să vină să mă ia la o anumită oră, pentru că ştiam că el ar fi venit oricum. Numai că întâlnirea a durat ceva mai mult decât mă aşteptam… Tudor a aşteptat afară în maşină o vreme, după care a intrat în restaurant, a venit ca o furtună la masa noastră şi i-a turnat bietului om şampania din pahar pe cap, iar mie mi-a făcut iar o scenă îngrozitoare. Au venit, în cele din urmă, ospătarii să-l potolească, au amenințat cu Poliția, ce să vă mai spun, a fost cumplit! Bietul meu client uitase ce i se întâmplase şi nu ştia cum să-mi vină mie în ajutor, iar Tudor l-a îmbrâncit de câteva ori de era cât pe ce să-l lovească cu capul de scări. Nici n-am mai vrut să mă duc în seara aceea acasă. M-am dus la o prietenă şi i-am spus lui Tudor să-şi strângă lucrurile şi să plece, să nu-l mai găsesc a doua zi. Eram ferm hotărâtă să-mi schimb şi locul de muncă, nu mai voiam să am de-a face cu el. A doua zi, când m-am dus la serviciu, m-a chemat şefa la ea în birou.

— Îmi pare rău că lucrurile au mers prost între noi. Nu trebuia să pleci urechea la toate bârfele. E adevărat că, la un moment dat, am fost îndrăgostită de Tudor, dar, după ce am ieşit cu el de câteva ori, m-am lămurit că omul acesta nu e de mine. E un om complet lipsit de caracter. Dacă nu era rudă cu patronul, îl zburam de mult, crede-mă… Eu ți-am făcut atâtea reproşuri tocmai pentru că voiam să lucrăm împreună şi am crezut că aşa te stimulez. Poate că nu am ales cea mai potrivită formulă, poate era mai bine să vorbim. Îmi pare tare rău că, din cauza mea, ai ajuns să trăieşti infernul pe care l-am trăit eu cu câțiva ani în urmă… Mă uitam la ea şi nu mai ştiam ce să cred. Nu numai că nu-i păsa de relația mea cu Tudor, ba chiar îi era milă de mine pentru neplăcerile şi dezastrul din viața mea. Eram total derutată.

— Trebuia să încerc să fiu mai apropiată de tine. Nu prea ştiu să mă port cu oamenii. Mi s-a întâmplat, de câteva ori, să am încredere în cine nu trebuia şi, de atunci, păstrez distanța. Ina este o mare intrigantă, mă mir că nu ți-a spus nimeni până acum. E nepoata patronului, cred că nu ştiai nici asta, e fiica surorii lui. Nu face nimic, toată ziua nu se ține decât de prostii. Nu pot să mă iau de ea, în definitiv, patronul poate să-i dea salariu şi de g ea ba dacă are el chef, sunt banii lui, nu? Cred că din plictiseală face toate porcăriile astea. Într-un fel, şi pe mine ea m-a împins în brațele lui Tudor. Am înțeles că au fost logodiți, la un moment dat, deşi sunt pe undeva şi rude, prin alianță, cred. În felul acesta, ea se răzbună. Nu e cazul să pleci de aici. Am eu grijă să te lase în pace şi unul, şi celălalt. Şi când mai ai probleme, de orice fel, vino direct la mine!

Mi-am învățat lecția, credeți-mă! De atunci, am învățat să trag singură concluziile şi să nu mă mai las influențată de nimeni. Nici acum nu ştiu dacă povestea asta n-a fost un complot între Ina şi Tudor menit să mă aducă în patul lui sau, pur şi simplu, doar dorința Inei de a mă vedea dată afară din firmă… Noroc că şefa mea are încă un cuvânt greu de spus.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE