Animale care îşi schimbă culoarea iarna
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Iarna, pe măsură ce zilele devin mai scurte și nopțile mai lungi, modificările hormonale declanșează instinctul animalelor de a se pregăti pentru sezonul rece. Migrația, hibernarea, schimbările de comportament sau de înfățișare și stocarea hranei sunt doar câteva modalități de adaptare la schimbările sezoniere, care le permit sălbăticiunilor să reziste la temperaturile foarte scăzute și să se camufleze cu ușurință în fața prădătorilor pe timp de iarnă. La fel cum noi, oamenii, trecem la hainele groase, la fel și unele animale își schimbă înfățișarea pentru a rezista la temperaturile foarte scăzute și pentru a se putea camufla cu ușurință în fața prădătorilor. Pe măsură ce zăpada începe să-și facă simțită prezența, unele animale își schimbă blana de vară care de cele mai multe ori este maronie, cu cea albă de iarnă. În acest articol îți prezentăm câteva dintre animalele care își schimbă culoarea în anotimpul alb.
Homocromia la animale
Termenul de homocromie se referă la abilitatea unor specii de animale sau de păsări de a se camufla prin adoptarea unei culori ce se integrează perfect în mediul înconjurător, permanent ori temporar. Culoarea corpului speciilor se aseamănă cu cea a substratului pe care trăiește, făcându-l dificil de observat. Această adaptare cromatică poate fi fixă sau variabilă, în funcție de habitat, și le oferă animalelor un avantaj important ajutându-le să treacă neobservate și să-și sporească șansele de supraviețuire.
Acest fenomen poate fi întâlnit în mai multe forme, și anume colorație homocromă permanentă, care este prezentă pe întreaga durată a vieții (lăcuste, cosașii din zonele ierboase, șerpii din deșert), colorație sezonieră, care variază între iarnă și vară (hermina și nevăstuica) sau colorație adaptabilă, schimbătoare, care este caracteristică unor specii precum peștii sau cameleonii, potrivit Similardbutdifferentanimals.com.
Ce este mimetismul
Spre deosebire de homocromie, mimetismul este un fenomen similar de camuflare, însă mai complex, prin care anumite ființe vii adoptă în mod strategic culoarea și, uneori, forma altor specii mai puternice pentru a se amesteca cu acestea și pentru a obține un avantaj în fața prădătorilor ori pentru facilitarea vânătorii.
În schimb, alte specii își adaptează forma sau textura pentru a se integra perfect în habitatul unde aleg să trăiască pe timpul iernii. Există și cazuri în care o specie imită aspectul unei alte specii, de obicei una periculoasă, toxică sau veninoasă, cu scopul de a deruta prădătorii și de a-și spori șansele de supraviețuire, relatează Jeevoka.com.
Există mai multe tipuri de mimetism. Mimetismul batesian este atunci când un animal inofensiv se preface a fi unul mai periculos pentru a evita să fie vânat. Spre exemplu, unele muște arată ca albinele sau ca viespile, dar nu au ace, și speră doar că prădătorii vor crede că au și ele și, astfel, le vor lăsa în pace.
Mimetismul müllerian este atunci când două sau mai multe animale dăunătoare sau dezagreabile seamănă pentru a-și întări semnalele de avertizare. Mimetismul agresiv este atunci când un prădător imită un animal inofensiv pentru a-și atrage sau pentru a prinde prada, adică opusul mimetismului batesian.
În sfârșit, automimetismul vine în ajutorul anumitor specii care imită membrii propriului grup. Acest lucru este evident în cazul albinelor masculi lipsiţi de apărare, care imită înfățișarea femelelor folosind această asemănare pentru a se proteja.
Ce animale își schimbă culoarea iarna
Diversele condiții de viață oferite de anumite ecosisteme au influențat unele viețuitoare să își dezvolte din timp o serie de „tehnici” eficiente pentru a face față schimbărilor sezoniere, iar fiecare specie și-a dezvoltat propriile metode pentru a se descurca, chiar și în habitate mai dificile. Astfel, multe specii au creat adevărate mecanisme de supraviețuire, unele dintre acestea foarte ingenioase, așa cum este schimbarea blănii. În cele ce urmează îți prezentăm doar câteva dintre animalele care sunt capabile ca pe timpul iernii să-și modifice culoarea blănii, care devine albă în cele mai multe dintre cazuri pentru ca animalul să se camufleze mai bine și să se adapteze la mediul înconjurător. Iată care sunt aceste sălbăticiuni:
Nevăstuica
Nevăstuicile sunt prădători activi de pădure, care pătrund în vizuinile subterane ale șoarecilor pentru a-i vâna. Deși aceste carnivore sunt răspândite în toată lumea, doar cele din emisfera nordică își schimbă culoarea blănii în timpul iernii. Dintre speciile de nevăstuici, doar trei își schimbă culoarea: nevăstuica mică (Mustela nivalis), nevăstuica cu coada lungă (Mustela frenata) și hermelina (Mustela erminea).
Nevăstuicile cu blana de culoare albă se pot camufla cu ușurință în mediul înconjurător, fapt care le ajută la vânătoare și le ferește de prădători, cum sunt bufnițele, șoimii și vulpile, aflăm de pe site-ul Live Science.
Vulpea arctică
Vulpea arctică (Vulpes lagopus) trăiește în unele dintre cele mai vitrege condiții de pe glob – tundra arctică, acolo unde temperaturile sunt extrem de coborâte, iar vara este foarte scurtă. În timpul verii, vulpea arctică are o blană scurtă și subțire, de culoare gri-deschis. Odată cu venirea iernii, aceasta se transformă într-o blană deasă și albă, care acoperă tot corpul și reprezintă un camuflaj excelent în zăpada albă a tundrei.
Iepurele de câmp
Dintre cele 40 de specii de iepuri cunoscute, doar șase își schimbă culoarea în timpul iernii. Printre acestea se numără iepurele american (Lepus americanus), iepurele arctic (Lepus arcticus) și iepurele de munte (Lepus timidus). Iepurele american (sau iepurele de zăpadă) are picioarele bine îmblănite și trăiește în Canada și nordul extrem al Statelor Unite ale Americii. Primăvara și vara, blana de culoare gri-maronie îl face invizibil în mediul stâncos în care trăiește, însă, odată cu venirea iernii, blana devine albă, ceea ce reprezintă un bun camuflaj pe zăpadă.
Ptarmiganul
Acestea sunt păsări de dimensiuni mici, care trăiesc în regiuni din tundra arctică și pădurile boreale din America și Eurasia. Doar trei specii își schimbă culoarea în timpul iernii, și anume ptarmiganul alpin (Lagopus muta), ptarmiganul cu coada albă (Lagopus leucurus) și potârnichea albă (Lagopus lagopus), și toate au picioarele acoperite cu pene pentru a se putea deplasa pe zăpadă. Penajul maroniu-închis din timpul verii se transformă treptat într-un penaj de culoare albă. Cu toate acestea, masculii de ptarmigan își mențin penajul alb până la sfârșitul sezonului de împerechere, adică până la mijlocul verii. Masculii fac băi de praf pentru a-și acoperi penele albe și a se ascunde de prădători.
Hamsterul pitic siberian
Hamsterul siberian (Phodopus sungorus) trăiește pe terenurile înierbate din Kazahstan, nordul Chinei și Rusia, fiind cunoscut mai mult drept animal de companie. Blana sa este de culoare maronie sau gri, cu alb pe burtă. Unele exemplare prezintă o dungă distinctă pe spate, care se întinde de la cap până la vârful cozii. Odată cu venirea iernii, când temperaturile scad și zilele se micșorează, blana hamsterului siberian devine albă și mai densă. În captivitate, acest lucru se întâmplă rareori, deoarece lumina artificială nu mimează suficient de bine zilele scurte de iarnă.
Caribuul lui Peary
Caribuul lui Peary (Rangifer tarandus pearyi) este o specie de caribu care trăiește doar în zona arctică a Canadei. Acesta se hrănește cu iarbă și cu mușchi, folosindu-și copitele mari pentru a scormoni zăpada în căutare de hrană. Animalul prezintă două straturi de blană: un strat de bază dens și unul mai lung și mai fin. Firele de păr din stratul exterior sunt goale la mijloc pentru a ține aerul cald la interior și a izola și proteja stratul de dedesubt. Blana caribuului lui Peary este predominant albă, cu gri pe spate (care devine maroniu în timpul verii). Odată cu venirea iernii, blana poate deveni complet albă.
Hermina (Hermelina)
Originară din Eurasia și America de Nord, hermina este o specie de animale carnivore din familia Mustelidae înrudită cu nevăstuica, dar ceva mai mare. Vara, herminele au blana de culoare cafenie și burtica albicioasă, în timp ce iarna aceasta devine albă, fină și pufoasă (doar vârful cozii mai rămâne negru), ceea ce reprezintă un excelent camuflaj. În aceste condiții, hermina poate să vâneze nestingherită și, în același timp, se și poate ascunde de prădători, notează Wikipedia.
Leopardul de zăpadă
Leopardul de zăpadă este o specie pe cale de dispariție, extrem de bine adaptată la mediul său natural. Blana cu pete îi conferă o camuflare eficientă, făcându-l aproape invizibil în habitatul său obișnuit din zonele muntoase din Asia Centrală. Pe timpul verii, pelajul leopardului de zăpadă prezintă diverse nuanțe de maro și pete de culoare închisă, în timp ce în sezonul de iarnă, „haina” acestei elegante feline se transformă într-un alb imaculat cu pete mai întunecate, facilitându-i integrarea perfectă în peisajul hibernal.
Lemingul arctic
Acesta este un rozător de mici dimensiuni ncu o lungime de cel mult 14 cm și o greutate de 25-35 de grame, care reprezintă o pradă ușoară pentru sălbăticiunile mai mari și mai puternice. Pe timp de iarnă, însă, acesta poate să-și schimbe și el culoarea blăniței, care dintr-o nuanță de maro devine alb-cenușie.
Citeşte şi despre animale sălbatice din România, ce specii trăiesc în țara noastră și unde le întâlnim!
