Asta ne mai lipsea! Cică deprimarea şi obezitatea merg mână în mână
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un studiu lansat de Centrul Medical al Universităţii Leiden (Olanda) a scos la iveală faptul că stările depresive reprezintă un factor de risc cu 58% mai important în ceea ce privește apariţia obezităţ în rândul persoanelor cu o greutate normală.
Deşi reprezinta afectiuni diferite, intre depresie si excesul ponderal exista o relatie de reciprocitate. Foarte multe cazuri de supraponderalitate au ca motiv principal o depresie mai veche, netratată la timp, care s-a manifestat prin mâncatul compulsiv (pe fond emoţional).
Cuprins:
Te înghiftuieşti ca să te consolezi...
Pentru că savoarea alimentelor ne face să ne simţim mai bine pentru câteva minute. Acest obicei este răspândit în special în rândul nefumătorilor - spun statisticile medicale. Persoanele care şi-au facut un obicei din a deschide frigiderul ori de câte ori se simt deprimate, strasate, extenuate, se supraalimentează, din dorinţa de a-şi satisface anumite nevoi emoţionale.
...ca să-ţi păcăleşti emoţiile
Mulţi dintre cei care apelează la acest truc pentru a-şi "păcăli" emoţiile sunt conştienţi de ceea ce fac. Unii ating punctul în care ajung să se supraalimenteze pe ascuns, resimţind apoi un sentiment de vinovăţie şi promiţându-şi de fiecare dată că "a fost pentru ultima dată" când au apelat la această metodă de relaxare psihică.
...ca să te premiezi singur(ă)
Alţii folosesc mâncarea ca pe un premiu, recompensându-se pentru orice reuşită, oricât de nesimnificativă ar fi ea.
Ce păţeşti, dacă nu te opreşti la timp
Exista, aşadar, o senzaţie de "foame pe fond emoţional" pe care o simţim cu toţii din când în când, însă ignorând-o va apărea tot mai rar. Şi invers: persoanele care îşi alimentează această nevoie a subconştientului nu se satură niciodată, saţietatea fiind, pratic, pentru ele, doar o iluzie de moment. Aşa intră într-un cerc vicios, ajungând, dacă nu se opresc la timp, să sufere de afecţiuni severe: bulimie, supraponderalitate sau chiar obezitate.
Învaţă să deosebeşti foamea reală de cea ivită pe fond emoţional
În realitate, creşterea apetitului pe fond nervos nu are nimic de-a face cu foamea, întrucât pofta de mâncare cauzată de anumiţi factori de stres apare brusc, şi nu treptat, aşa cum se întâmplă în cazul nevoilor fizice.
De asemenea, foamea normal pleacă din stomac, creând o senzaţie de disconfort fizic în cazul în care nu este satisfăcută. Nevoia psihică de a mânca, însă, naşte o nervozitate greu de controlat, persoana în cauză reuşind să se calmeze abia după ce se alimentează. După acest moment apar regretele şi sentimentele de vinovăţie, frustrările şi anxietatea. Spre deosebire de foamea reală care, după ce a fost potolită, lasă în urmă satisfacţie fizică şi psihică, în egală masură.
Diagnosticul şi tratamentul
De cele mai multe ori, vizita la medicul specialist psihiatru confirmă faptul că persoanele care simt o nevoie permanentă de a mânca suferă, de fapt, o depresie. Practic, pentru a rezolva problema, este necesar ca, în primul rând, afecţiunea să fie diagnosticată şi tratată.Doar psihiatrul se poate pronunţa asupra evoluţiei acestor disfuncţii şi, eventual, poate prescrie un tratament adecvat.
Dacă te afli într-o situaţie similară sau ai prin apropiere o persoană afectată de acest fenomen, poţi consulta platforma online www.depresiv.ro, pe care veti găseşti informaţii provenite de la specialişti din domeniul psihiatriei.
