Basmul – definiție și trăsături. Cum se clasifică și ce caracteristici are

Basmul este specia genului epic în proză, care aparține literaturii populare, creație anonimă, orală, colectivă și sincretică, unde întâmplările realiste se împletesc cu cele fantastice.

Citește și despre genul liric și genul dramatic

Cum se clasifică basmul

După autor, basmele pot fi:

• Basme populare – creație a colectivității anonime;
• Basme culte – creație a unui autor cunoscut.

După caracteristica personajelor, tematica acțiunii, dar și specificul și predominanța elementelor miraculoase ori a aspectelor concrete de viață, basmele pot fi:

• Basme fantastice – cele mai semnificative și răspândite, cu o pregnanță a fenomenelor miraculoase;
• Basme animaliere – provin din dezvoltarea narativă a legendelor totemice, despre animale sau chiar despre plante;
• Basme nuvelistice – se semnalează ca o puternică inserție a aspectelor reale, concrete de viață.

Basmul popular

Prin basm fantastic sau popular se înțelege o narațiune continuă, în proză, de o anumită lungime, centrată pe un erou sau o eroină, care, după mai multe aventuri în care elementul supranatural joacă un rol important, își atinge scopul și trăiește fericită.

Basmul nuvelistic

Este o narațiune ce are un caracter general, iar eroul este urmărit din copilărie până la o vârstă fragedă a împlinirii în viață. În acest tip de basm, eroul combină inteligența cu viclenia, iar în cele din urmă reușește să depășească orice obstacol.

Recomandări

10 imagini din procesul lui Vlad Pascu care nu s-au văzut la TV și o absență de neînțeles: polițiștii care au permis ca un tânăr drogat să conducă pe străzi

În literatura română, basme nuvelistice populare sunt: “Păcală” – de Ion Creangă și “Băiet sărac” – de Ioan Slavici.

Basmul cult

Spre deosebire de eforturile de fixare în scris a basmului popular, basmul cult preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Basmul cult își armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând viziunea scriitorului și integrând teme caracteristice ale operei acestuia.

Cei mai cunoscuți autori canonici și nu numai ai basmului cult din literatura română sunt: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Basmul – caracteristici generale

• Acțiunea basmului este simplă;
• Personajele sunt numeroase și au însușiri supranaturale;
• Elementele reale se împletesc cu cele fantastice;
• Apar obiecte și substanțe miraculoase, ființe supranaturale și animale fabuloase;
• Timpul și spațiul sunt imaginare, neprecizate;
• În basm apar motive specifice precum: motivul promisiunii și încălcării promisiunii, motivul luptei, al drumului, al obstacolelor, motivul animalelor sau motivul victoriei;
• Acțiunea basmului se desfășoară în lumea noastră, dar și pe tărâmul celălalt;
• Apar cifre magice precum: 3, 7.
• Finalul basmului este unul fericit.

Recomandări

Exclusiv. 839 de foști parlamentari primesc pensie specială. De ce numărul lor va crește, chiar dacă indemnizația a fost eliminată de CCR

Formule specifice basmului

• Formule inițiale – care anunță intrarea în lumea fantastică: “A fost odată ca niciodată…”
• Formule mediane – care semnalează continuarea acțiunii – “că cuvântul din poveste înainte mult mai este, cale lungă să le-ajungă”.
• Formule finale – care scot ascultătorii din lumea fantastică – “Trecui și eu pe acolo și stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai o bucată de batoc. Ș-un picior de iepure șchiop, și încălecai p-o șea, și v-o spusei dumneavoastră așa”.

Trăsăturile basmului cult

• Autorul este cunoscut;
• Textul nu poate fi modificat;
• Acțiunea este mai puțin stereotipă, mai mereu aceeași, care se repetă;
• Poate ilustra idei filosofice sau morale;
• Oralitatea stilului;
• Este prezent limbajul regional;
• Este prezent umorul.

Trăsăturile basmului popular

• Sunt prezente cifre și obiecte magice;
• Se evidențiază caracterul anonim;
• Există confruntarea dintre bine și rău;
• Acțiunea se desfășoară pe două planuri: real și fabulos – fantastic, imaginar;
• Timpul acțiunii este fabulos, mitic;
• Sunt prezente formule narative specifice.

„Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă – basm din programa de la Bacalaureat

Urmărește-ne pe Google News