Basmul este opera epică în proză, de dimensiuni medii, în care se prezintă lupta dintre bine și rău, care este încheiată odată cu victoria binelui. Este una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orare care, indiferent de tip, diferă de restul scrierilor fantastice. Vezi trăsături și clasificare pentru basm.
Cuprins:
Basmul este specia genului epic în proză, care aparține literaturii populare, creație anonimă, orală, colectivă și sincretică, unde întâmplările realiste se împletesc cu cele fantastice.
Citește și despre genul liric și genul dramatic
După autor, basmele pot fi:
După caracteristica personajelor, tematica acțiunii, dar și specificul și predominanța elementelor miraculoase ori a aspectelor concrete de viață, basmele pot fi:
Prin basm fantastic sau popular se înțelege o narațiune continuă, în proză, de o anumită lungime, centrată pe un erou sau o eroină, care, după mai multe aventuri în care elementul supranatural joacă un rol important, își atinge scopul și trăiește fericită.
Este o narațiune ce are un caracter general, iar eroul este urmărit din copilărie până la o vârstă fragedă a împlinirii în viață. În acest tip de basm, eroul combină inteligența cu viclenia, iar în cele din urmă reușește să depășească orice obstacol.
În literatura română, basme nuvelistice populare sunt: “Păcală” - de Ion Creangă și “Băiet sărac” - de Ioan Slavici.
Spre deosebire de eforturile de fixare în scris a basmului popular, basmul cult preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Basmul cult își armonizează structurile narative, dobândind unitate și fluență discursivă, preluând viziunea scriitorului și integrând teme caracteristice ale operei acestuia.
Cei mai cunoscuți autori canonici și nu numai ai basmului cult din literatura română sunt: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Barbu Ștefănescu Delavrancea.
"Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă - basm din programa de la Bacalaureat