Când se scrie „vi” și când se scrie „vii”?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Limba română poate să ne dea uneori bătăi de cap, chiar și în cazuri care sunt aparent simple. Un astfel de caz este reprezentat de formele vi, vii sau viii. Află când se scrie vi, când se scrie vii și când forma corectă este viii.
Când se scrie vi sau vii?
Pentru a înțelege când se scrie „vi” și când se scrie „vii” este recomandat să analizăm fiecare situație în parte.
Așadar, vi cu un singur i se scrie doar atunci când este pronume personal neaccentuat la cazul dativ și poate fi completat cu vouă.
Exemplu: Vouă vi s-au luat banii. Vouă vi se dau premiile.
Vii cu doi ii se scrie pentru persoana a doua singular la indicativul și conjunctivul verbului a veni, dar și pentru pluralul de la viu: (tu) vii, (tu) să vii, „(ființe) vii”.
Ex: Să vii la mare în vara asta, sigur îți va plăcea. Vii la mine și plecăm împreună la școală.
Furnicile sunt ființe vii.
Se poate scrie și viii cu trei iii, dar numai în situația în care folosim plurual lui viu, adică vii, articulat.
De exemplu: „Viii cu viii, morții cu morții”.
Conjugarea verbului a veni
Pentru a înțelege și mai bine când se scrie „vi” și când se scrie „vii”, putem vedea conjugarea verbului a veni.
Indicativ
- Prezent
- Imperfect
- Mai mult ca perfect
- Perfect compus
- Perfect simplu
- Viitor
- Viitor anterior
Conjunctiv
- Conjunctiv perfect
- Conjunctiv prezent
Condițional
- Condițional perfect
- Condițional prezent
- Descoperă și Cum se scrie corect s-a sau sa, s-au ori sau
Despre limba română
Limba română este o limbă de origine latină. Mai exact, limba română este o limbă romanică, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentând multe similarități cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană. Înainte de a deveni limba română, latina din Dacia s-a îmbogățit și cu unele cuvinte vechi grecești. Este vorba de cuvinte specifice latinei dunărene, transmise apoi limbii române, inexistente în celelalte limbi romanice.
Teritoriul de formare a limbii române a fost atât la nord, cât şi la sud de Dunăre, şi s-a încheiat aproximativ în secolul al VII-lea, moment de la care se poate vorbi de existenţa poporului român şi a limbii române. Numeroasele popoare migratoare (germanice, turcice, slavice, sau fino-ugriene) care au parcurs aria lingvistică românească, au contribuit la rândul lor, intervenind fiecare punctual, în evoluția limbii române, prin diversificarea fondului de cuvinte neprincipal, lăsând însă structura gramaticală „latină“ sau pre-latină aproape neatinsă.
Importanta influență slavă în daco-română este pusă în legătură cu bilingvismul, cu istoria țaratelor româno-bulgare și cu rolul slavonei, limbă liturgică și limbă oficială a voievodatelor române. În schimb, faptul că celelalte limbi romanice de est, din sudul Dunării, nu au suferit influența lexicală slavă cu aceeași intensitate ca daco-româna, este pus în legătură cu evoluția separată a populațiilor proto-române din nordul și din sudul lanțului munților Balcani după instalarea slavilor la Dunărea de Jos începând cu secolul VI.
Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova
Sursă foto - 123rf.com
N3gry90 13.10.2023, 21:10
Mulțumim ptr acest articol!
EmiM 13.10.2023, 22:24
Foarte util acest articol chiar
Gore24 13.10.2023, 22:58
Super! Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de articole!
Any0205 13.10.2023, 23:54
Un articol foarte interesant!
Andrissima 14.10.2023, 14:25
Un articol foarte educativ! :)