Ce a fost Republica de la Ploieşti: revolta antidinastică
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În 1870 se împlineau patru ani de când Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei și al Țării Românești, era obligat să abdice, iar în locul lui avea să vină dinastia Hohenzollern, reprezentată de principele Carol I, cel care avea să devină rege al României.
Cuprins:
Într-o societate românească fără tradiție monarhică, familia dinastică de electori, regi și împărați de sorginte germanică aflată la conducerea țării începuse deja să fie contestată în contextul unor lupte acerbe pentru putere între liberali şi conservatori.
Ce a fost Republica de la Ploieşti
Pe de altă parte, războiul franco-prusac izbucnit în luna iulie a aceluiași an reprezenta o altă problemă deoarece cei mai mulți români simpatizau cu francezii, în timp ce Carol I era de partea Prusiei.
În aceste condiții, în 1869, în cercurile politice ale vremii apăruseră deja o serie de frământări cu caracter anti-Carol I, fiind creată chiar o organizație conspirativă care avea ca scop înlăturarea de pe tron a acestuia și înscăunarea unui văr al împăratului Napoleon al III-lea.
Aceste tulburări au culminat cu tentativa de lovitură de stat organizată în noaptea de 7 spre 8 august de câțiva lideri locali din Ploiești, în frunte cu Alexandru Candiano-Popescu, care au încercat să-l răstoarne pe Carol I. Mișcarea a rămas în istorie sub numele de „Republica de la Ploiești”.
Ce a provocat Republica de la Ploiești?
De-a lungul istoriei, revoluțiile, revoltele și mișcările de stradă au izbucnit în medii unde exista o masă critică importantă și condiții ideale de manifestare. Așa se explică dorința noii generații de a-și trăi propria revoluție şi declanșarea revoltei în orașul Ploiești.
Republica de la Ploiești este, poate, cel mai emblematic eveniment istoric al orașului, fiind considerat în istoriografia autohtonă ca ultima mare încercare de revoluție din spațiul românesc al secolului al XIX-lea sau ultimul val al revoluției de la 1848.
Această revoltă a fost gândită în mare măsură doar pentru Ploiești, iar liderii de atunci mizau pe faptul că și celelalte orașe ale țării se vor alătura mișcării antidinastice.
Evenimentele s-au derulat într-o manieră tipic balcanică, cu un puternic iz comic, și au fost tratate de I.L. Caragiale cu ironia lui caracteristică în nuvela „Boborul” şi în comedia „D’ale carnavalului”, numindu-le intrigi boiereşti.
Formarea acestei mișcări conspirative a fost determinată de dezamăgirea unor oameni politici ai acelor vremuri, care sperau ca prin supunerea față de o dinastie străină să fie realizată o relaxare, o liniște între partidele politice.
Republica de la Ploieşti. Cum s-au derulat evenimentele
Cu câteva zile înainte de evenimente, două organizații conspirative, avându-i la conducere pe C.T. Grigorescu și pe Radu Stănian, s-au întrunit pentru a pune la cale lovitura de stat. Din organizații făceau parte şi alţi politicieni importanţi, precum avocatul şi ziaristul Alexandru Candiano-Popescu, Stan Popescu, preotul Nicolae Ioachimescu, locotenentul Comiano, Mitică Călinescu, Titu Bălăceanu, Petre Apostolescu și Guță Andronescu-Grădinaru.
La această întrunire secretă fiecare membru a primit sarcini precise, fiind pus la cale un plan prin care domnitorul Carol I urma să fie detronat, iar conducerea țării ar fi fost preluată de o regență. Planul prevedea ca revoluționarii să ocupe telegraful, să preia armata, în timp ce liderii mișcării conspirative sperau că și alte orașe mari ale țării se vor alătura revoltei.
Astfel, în noaptea de 7 spre 8 august 1870, peste 3.000 de oameni au ieşit pe străzile din Ploieşti şi au protestat împotriva monarhiei. Și asta, în pofida faptului că ofițerii de la tabăra militară de la Furceni din apropiere de Focşani solicitaseră amânarea mișcării pentru a afla deznodământul războiului franco-prusac.
Alexandru Candiano-Popescu, care era creierul acţiunii antimonarhice, nu a fost de acord şi, împreună cu grupul său conspirațional, a ocupat prefectura şi telegraful din Ploieşti.
În dimineața zilei de 8 august, clopotele bisericilor au început să bată, iar populaţia s-a adunat în centrul oraşului. Liderul mișcării a citit în fața mulțimii o telegramă atribuită ministrului de război Ion C. Brătianu prin care se comunica faptul că principele Carol I a fost detronat.
În același timp, Popescu anunța că el a fost numit în funcția de prefect al judeţului Prahova. Cei prezenți au aplaudat şi au început să strige „Ura! Am scăpat de neamţ”, iar aceștia, în frunte cu „noul prefect” şi cu un preot îmbrăcat în odăjdii, au pornit spre cazarma dorobanţilor, unde sergentul de la depozitul de muniţie primise ordin „să împartă arme la popor”.
Revolta antidinastică a fost înăbușită după nici 24 de ore
Candiano-Popescu avea să-i prezinte comandantului cazărmii, maiorul Polizu, o telegramă „semnată” de Ion. C. Brătianu și de Manolache Costache Epureanu, ministru de interne la acea vreme, cu următorul conținut.
„Vă fac cunoscut că prinţul Carol s-a detronat astă noapte de către popor. În numele guvernului provizoriu vă ordon a lua comanda garnizoanei şi pe dată a supune armata la jurământ pentru noul guvern. Totodată vă veţi pune la ordinul prefectului Alexandru Candiano-Popescu, veţi menţine ordinea, iar de urmare veţi raporta pe dată”. Maiorul Polizu nu a dat crezare telegramei şi a declarat că va apăra cazarma.
Ulterior, Candiano-Popescu s-a deplasat la închisoarea oraşului unde a eliberat mai mulți arestaţi. El a expediat o telegramă căpitanului Georgescu, comandantul grănicerilor de la Predeal, iar pentru a face cunoscută acţiunea și pe plan internaţional, proaspătul „prefect” de Prahova a expediat o telegramă similară și ziarului românesc Adevărul, care apărea la Pesta.
Şeful telegrafului din Predeal, Iuliu Filipescu, s-a arătat circumspect, a oprit cele două telegrame şi a anunţat guvernul de la Bucureşti. Imediat ce a aflat despre rebeliune, guvernul condus de Manolache Costache Epureanu a dispus arestarea liderilor mișcării. De asemenea, la Ploiești, armata a arestat circa 400 de cetățeni și i-a aruncat în închisoare. Neputând organiza rezistenţa, Candiano-Popescu a părăsit oraşul, însă a fost prins la Buzău.
Republica de la Ploieşti. Liderii revoltei de la Ploiești au fost achitați
Mișcarea antimonarhică de la Ploiești a fost rapid înăbușită de către autorități, iar „conspiratorii” au fost trimiși în judecată în fața Curții de Jurați din Târgoviște.
În apărarea lor, aceştia au invocat faptul că o acţiune similară avusese loc în noaptea de 11 spre 12 februarie 1866, atunci când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost înlăturat de pe tron, iar în urma acestei mișcări, nimeni nu fusese arestat. Ba, mai mult, unii dintre complotişti se aflau pe banca ministerială.
Cei 41 de lideri ai mișcării de rebeliune de la Ploiești au fost achitați la data de 17 octombrie 1870, ceea ce a stârnit profunda nemulțumire a lui Carol I. Acesta specifica în notele sale zilnice că era hotărât să abdice şi că va aduce această decizie mai întâi la cunoştinţa Puterilor Garante.
Ulterior mișcarea conspirativă a fost luată în derâdere, devenind subiectul multor umoriști, mai ales al scriitorului I.L. Caragiale și a rămas în istorie cu epitetul de „Republica de la Ploiești”. În realitate, Candiano-Popescu nu a proclamat Republica la Ploieşti şi nici un document semnat de acesta nu menţionează cuvântul republică.
Interesant este faptul că un singur lider al mişcărilor antidinastice, Eugeniu Carada, a rămas ferm pe poziţie, în timp ce toţi ceilalţi i-au devenit apropiați lui Carol I, așa cum este cazul lui Candiano-Popescu, care a fost numit în 1880 aghiotant al regelui, sau Ion. C. Brătianu, care a devenit colaboratorul regelui şi prim-ministru între anii 1876 și 1888.
Mişcări anti-Carol I au mai avut loc şi în martie 1871, atunci când prim-ministru era Ion Ghica, un alt opozant al regelui, care era şi ministru de interne.
Citește și: Cele mai cunoscute sculpturi din istorie
