Cum recunoşti mierea contrafăcută: teste simple pe care le poţi face acasă

De ce este important să testăm puritatea mierii

Mierea de albine pură conține un amestec complex de zaharuri naturale, în principal fructoză și glucoză, enzime, antioxidanți, aminoacizi și minerale. Când mierea este contrafăcută cu substanțe precum siropuri de zahăr, de orez ori sirop de porumb bogat în fructoză, aceste compuși benefici sunt diluați sau se pierd complet.

De exemplu, în India, problema este deosebit de gravă. O investigație de referință realizată în 2020 de Centre for Science and Environment (CSE) a descoperit că marea majoritate a probelor de miere provenite de la brandurile locale erau falsificate cu siropuri de zahăr, relatează agriculture.institute.

De atunci, autoritatea indiană pentru siguranța alimentară, FSSAI, a înăsprit standardele de puritate pentru miere, însă aplicarea acestora este și astăzi o adevărată provocare. Acest lucru face cu atât mai important ca atât consumatorii, cât și cursanții în apicultură, să înțeleagă metodele de bază pentru testarea purității.

Cât de răspândită este mierea contrafăcută

Piața globală de miere valorează miliarde de euro anual. Diferența dintre costul producerii mierii crude autentice și prețul plătit de consumatori pentru mierea premium este suficient de mare pentru a face falsificarea extrem de profitabilă. Iar metodele folosite pentru a falsifica mierea au devenit atât de sofisticate încât simpla inspecție vizuală este complet nesigură.

O investigație realizată în urmă cu un deceniu și jumătate de Food Safety News a analizat miere comercializată în magazinele alimentare din SUA și a descoperit că peste 75% dintre probe fuseseră ultrafiltrate atât de mult, încât polenul – principalul marker botanic prin care se dovedește originea geografică – nu mai putea fi identificat. Fără polen, nu există nici o modalitate de a verifica de unde provine mierea sau dacă este într-adevăr miere autentică.

În 2023, rețeaua europeană pentru frauda alimentară a Comisiei Europene a semnalat mierea drept una dintre categoriile cel mai des raportate în cazurile transfrontaliere de fraudă alimentară. Metodele de falsificare includ adăugarea de siropuri de zahăr, sirop de orez, sirop de porumb sau zahăr din sfeclă direct în miere, adesea în proporții suficient de mici încât să fie greu de detectat fără analize de laborator. Chiar și mierea etichetată drept organică, crudă sau monoflorală poate fi falsificată dacă nu a fost verificată independent.

De ce este mierea atât de ușor de falsificat

Falsificarea mierii se realizează, în general, prin trei metode: diluarea cu siropuri de zahăr sau porumb bogate în fructoză, amestecarea cu alte substanțe care imită textura și culoarea mierii naturale sau etichetarea înșelătoare, prin care produse de calitate inferioară sunt prezentate drept miere pură.

Aceste practici sunt cu atât mai greu de depistat cu ochiul liber cu cât tehnicile de falsificare au devenit tot mai sofisticate, unele siropuri fiind rafinate astfel încât să reziste chiar și la analize de laborator standard.

Pentru consumatorul de rând, riscul nu este doar unul de natură financiară, plătind un preț similar celui pentru mierea autentică pentru un produs cu valoare nutritivă mult mai scăzută, ci și unul legat de sănătate, întrucât produsele contrafăcute pot conține aditivi sau cantități mari de zaharuri rafinate, dăunătoare mai ales persoanelor cu afecțiuni metabolice.

Primul pas în verificarea calității mierii constă în citirea atentă a etichetei. Un produs de încredere ar trebui să indice clar sursa florală (miere de salcâm, de tei, de floarea-soarelui sau de mană), regiunea de origine și datele producătorului, plus eventuale certificări. Absența acestor informații sau formulările vagi de tipul „amestec de miere din țări UE și non-UE” constituie un semnal de alarmă care ar trebui să determine consumatorul să fie mai precaut.

Ce este mierea falsă și cum este produsă

Mierea contrafăcută variază de la înlocuitori precum sirop de zahăr vândut drept miere, până la falsificări mai sofisticate, în care mierea autentică este amestecată cu alte siropuri sau îndulcitori mai ieftini pentru a-i crește volumul. Astfel, sunt reduse costurile, obținându-se profituri mari în detrimentul sănătății consumatorilor și al muncii apicultorilor autentici. Printre adulteranții obișnuiți se numără:

• Sirop de porumb bogat în fructoză. Este ieftin, ușor de procurat și greu de detectat vizual. Amestecat cu mierea în proporții mici este aproape imposibil de identificat fără o analiză a raportului izotopic.
• Sirop de orez. Este un adulterant frecvent în produsele destinate pieței organice, deoarece poate fi etichetat drept organic. Are o vâscozitate similară cu cea a mierii, fiind greu de detectat fără testare RMN (rezonanță magnetică nucleară).
• Soluție de zahăr din sfeclă. În esență, este zahăr din sfeclă dizolvat în apă, cu arome adăugate, care poate imita aspectul mierii de flori deschise la culoare.
• Miere supraîncălzită vândută drept crudă. Din punct de vedere tehnic, este miere reală, dar pasteurizată la temperaturi ridicate, ceea ce distruge enzimele și compușii fenolici, fiind apoi etichetată drept crudă, adică mierea extrasă direct din faguri, nepasteurizată. Aceasta este, probabil, cea mai comună formă de fraudă cu miere, întrucât este legală în multe jurisdicții și greu de demonstrat fără teste de activitate enzimatică.
• Miere multi-origine amestecată, vândută drept monoflorală. Este miere autentică ce provine din mai multe țări, amestecată și vândută sub denumiri premium, precum miere grecească, de Manuka sau alte soiuri de origine unică.

Ce teste poți face acasă pentru a identifica mierea contrafăcută

Specialiștii avertizează că piața este invadată de produse contrafăcute, multe provenite din import, iar cumpărătorul obișnuit are rareori acces la un laborator de analize atunci când vrea să verifice un borcan de miere cumpărat de la supermarket sau din târg. Din fericire, există câteva teste simple, care pot fi realizate acasă și care nu necesită echipamente speciale, oferind indicii utile despre autenticitatea produsului. Aceste teste pot ajuta la identificarea mierii falsificată și pot oferi informații utile despre calitatea mierii pe care o ai.

Testul cu apă. Adaugă o linguriță de miere într-un pahar cu apă la temperatura camerei, fără să amesteci. Mierea crudă autentică este densă și se va lăsa pe fundul paharului, rămânând acolo ca masă solidă. Mierea falsificată sau amestecată cu siropuri tinde să se dizolve sau să se disperseze mai ușor în apă.

Testul degetului mare. Pune o picătură de miere pe degetul mare. Mierea crudă autentică este vâscoasă și va rămâne pe loc, întinzându-se lent, în timp ce mierea contrafăcută se va întinde și va curge mai repede din cauza conținutului mai mare de apă. Mierea crudă are o textură ușor lipicioasă și densă spre deosebire de cea contrafăcută, care este subțire și apoasă.

Testul de cristalizare. Lasă mierea la temperatura camerei pentru câteva săptămâni. Mierea crudă autentică se va cristaliza – moleculele de glucoză se separă natural de apă și formează cristale. Mierea procesată sau cea falsificată, care a fost încălzită și filtrată, este tratată special pentru a preveni cristalizarea pentru perioade îndelungate. Dacă o miere etichetată drept crudă nu se cristalizează, nici după ce este lăsată mai multe luni la temperatura camerei, înseamnă că este contrafăcută. Este important de reținut că unele tipuri de miere crudă autentică, precum cea de brad sau cea de stejar, cristalizează foarte lent din cauza conținutului ridicat de fructoză. Acest test funcționează mai bine pentru mierea de flori.

Testul flăcării. Scufundă un băț de chibrit uscat în miere și încearcă să-l aprinzi. Mierea crudă autentică, mai ales cea de pădure sau de mană, are un conținut scăzut de apă, iar chibritul ar trebui să se aprindă relativ ușor. În schimb, mierea falsificată are un conținut mai ridicat de apă, ceea ce va face aprinderea chibritului mai dificilă.

Testul cu oțet. Amestecă o linguriță de miere în apă caldă cu câteva picături de oțet alb. Dacă amestecul face spumă sau bule poate însemna prezența amidonului adăugat sau a unor substanțe adulterate. Mierea crudă autentică nu ar trebui să producă astfel de reacții în contact cu oțetul.

Testul căldurii. Pune o cantitate mică de miere în cuptorul cu microunde timp de 30 de secunde. Mierea crudă autentică se va caramerliza uniform și va căpăta o culoare aurie-brună, în timp ce mierea contrafăcută cu zaharuri tinde să miroasă a zahăr ars sau să producă granule vizibile.

Testul etichetei. Acest test nu necesită nici un fel de echipament. Citește eticheta cu atenție și identifică detalii precum originea geografică (nu doar „produs din mai multe țări”), tip botanic specific – brad, stejar, cimbru (nu doar „miere de pădure” sau „miere de flori de câmp”), un termen de valabilitate vizibil și un număr de lot, mărci de certificare din partea unor terți și un certificat de laborator independent (producătorul ar trebui să îl poată furniza la cerere), notează troyhoney.com.

Ce nu îți pot spune testele de acasă

Testele de acasă sunt indicatori utili, dar există anumite limitări. Astfel, testele la domiciliu nu pot detecta falsificările sofisticate, realizate prin adăugarea de siropuri în proporții reduse, și nici nu pot verifica originea geografică a mierii.

De asemenea, nu sunt capabile să măsoare conținutul de fenoli, să confirme dacă mierea a fost supraîncălzită sau să identifice prezența siropului de orez ori a altor adulteranți specifici produselor organice.

Singura modalitate de verificarea a autenticității și calității mierii rămâne analiza independentă de laborator. Aceasta presupune analiza polenului, prin care se identifică speciile de polen prezente în miere, confirmându-se astfel originea geografică și botanică. Absența polenului este, de altfel, un semn clar al falsificării.

La aceasta se adaugă analiza raportului izotopic (IRMS), care detectează adăugarea de zaharuri C4, precum siropul de porumb sau cel de sfeclă, prin măsurarea raportului izotopilor de carbon.

Cel mai cuprinzător dintre toate este testul prin spectroscopie, capabil să identifice o gamă largă de adulteranți, inclusiv siropul de orez.

Nu în ultimul rând, testarea activității enzimatice măsoară nivelurile de diastază și ale altor enzime, confirmând dacă mierea a fost sau nu supraîncălzită, în timp ce un test de echivalență fenolică ce evaluează potența bioactivă globală oferă o imagine suplimentară asupra calității produsului.

O miere ce revendică proprietăți bioactive ar trebui să poată prezenta un certificat de laborator emis de un laborator terț numit explicit, care să ateste un rating verificat al activității totale antibacteriene a mierii.

Vezi şi câtă miere este recomandat să consumi pe zi!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE