O expunere îndelungată fără vreun mijloc de protecţie la soarele arzător, precum şi hidratarea defectuoasă sunt principalele cauze ale insolaţiei sau ale epuizării termice. Bolnavul care manifestă dureri de cap, incoerenţă în vorbire, stări de leşin, halucinaţii cauzate de arşiţă poate experimenta convulsii şi chiar comă în cazurile foarte grave. Temperatura corpului poate ajunge la 40 de grade Celsius (sau chiar peste). Persoana care suferă de insolaţie este atât de deshidratată, încât pielea sa nu mai transpiră, este uscată şi foarte caldă la atingere.
Simptomele insolaţiei pot, în unele cazuri, imita un atac cardiac. În alte situaţii, pacientul poate manifesta într- o primă fază simptome de epuizare termică. Principalele semne şi simptome ale epuizării termice (care pot precede insolaţia) includ stare de greaţă, vomă, slăbiciune, oboseală excesivă, dureri puternice de cap, crampe sau dureri musculare, stare confuză. De cealaltă parte, simptomele comune ale insolaţiei includ:
Unele medicamente inhibă activitatea glandelor sudoripare. Acestea includ: anticolinergice (utilizate în tratarea bolii Parkinson), antihistaminice (pentru tratarea alergiilor), fenotiazine (tranchilizante), antidepresive triciclice şi diuretice. Alte medicamente restricţionează fluxul sangvin de la nivelul pielii şi afectează capacitatea organismului de a elibera căldura: medicamentele pentru bolile cardiovasculare, cum ar fi vasoconstrictoarele şi beta-blocantele.
Expunerea la soare, la temperaturi ridicate trebuie însoţită de un consum mare de lichide - circa un litru de apă pe oră;
Amânarea activităţilor sportive sau a efortului intens pentru perioadele mai răcoroase ale zilei;
Consumarea de apă plată şi băuturi sportive îmbogăţite cu lectroliţi;
Evitarea băuturilor alcoolice şi care conţin cafeină (cafea, ceai, cola) ce determină deshidratarea;
Expunerea la temperaturi ridicate trebuie făcută treptat, asociată cu duşuri răcoritoare frecvente.