Curiozități despre paste – cine le-a inventat

Cine a inventat pastele

Puține alimente se bucură de o popularitate atât de mare și de o istorie atât de bogată precum pastele. Fie că vorbim despre o simplă porție de spaghete cu sos de roșii, despre lasagna, ravioli sau penne cu pesto, pastele au devenit un simbol al gastronomiei italiene și un preparat iubit pe toate continentele. În spatele acestor forme și rețete aparent simple se ascunde, însă, o poveste care traversează mii de ani, continente și civilizații.

Mulți dintre noi credem că pastele au fost inventate în Italia, însă istoricii au descoperit că ideea de a combina făină și apă pentru a obține un aluat ce poate fi fiert sau copt este mult mai veche și mult mai răspândită decât se credea.

Deși nu există o persoană anume care să poată fi numită inventatoarea pastelor, primele forme de paste par să fi apărut în China antică, cu peste 4000 de ani în urmă. Arheologii au descoperit, într-un sit de lângă Fluviul Galben, resturile unor ”tăiței” preparați din mei, o dovadă că chinezii cunoșteau tehnica de a întinde aluatul și de a-l tăia în fâșii lungi și subțiri cu mult timp înainte ca aceasta să ajungă în Europa, arată revista Nature.

În același timp, civilizațiile antice precum grecii și romanii aveau și ele preparate asemănătoare. Aceștia mâncau laganum sau lagana, foi subțiri de aluat făcute din făină de grâu și apă, care erau apoi coapte sau fierte. Cuvântul ”lasagna” de astăzi își are originea chiar în acest termen latin, arată daterracucina.com.

Scurtă istorie a pastelor

O teorie populară spune că Marco Polo ar fi adus pastele din China în Italia în secolul al XIII-lea, după călătoria sa celebră în Asia. Cu toate acestea, cercetările moderne arată că italienii consumau deja forme primitive de paste cu mult înainte de vremea lui Marco Polo.

De fapt, se pare totuși că arabii au avut un rol major în răspândirea pastelor. În timpul expansiunii lor în bazinul mediteranean, în special în Sicilia, aceștia au introdus itriyya, un tip de tăiței uscați din grâu dur, perfecți pentru transport și depozitare în climă caldă. Italienii au preluat această idee și au perfecționat-o, folosind soiuri de grâu dur, care dădeau o pastă elastică și gustoasă, ideală pentru uscare.

Astfel, în Evul Mediu, sudul Italiei, mai ales Sicilia și Napoli, a devenit un adevărat centru al producției de paste. Aici au apărut și primele ateliere specializate, iar pastele uscate au început să fie exportate în toată Europa.

Odată ajunse în Italia, pastele au fost transformate într-o adevărată artă culinară. Italienii au început să experimenteze cu forme, dimensiuni și sosuri variate. În secolele XVI–XVII, odată cu apariția roșiilor aduse din America, pastele au găsit perechea perfecta, sosul de roșii. Așa s-a născut combinația delicioasă ce definește astăzi bucătăria italiană.

În secolele XIX și XX, pastele au traversat oceanul și au cucerit lumea. În America, America de Sud, dar și în Europa Centrală, pastele au devenit un aliment iubit și versatil, adaptat gusturilor locale. Astăzi, aproape fiecare țară are propriile versiuni și rețete.

Cele mai populare tipuri de paste

În Italia există peste 300 de forme și tipuri diferite de paste utilizate în celebrele rețete italiene. Iată care sunt cele mai populare dintre ele:

Paste lungi

Acestea sunt cele mai cunoscute și versatile tipuri, potrivite pentru sosuri ușoare sau pe bază de ulei.

• Spaghetti – Paste subțiri și lungi, ideale cu sosuri clasice precum Bolognese sau Carbonara.
• Linguine – Asemănătoare cu spaghetti, dar ușor aplatizate; merg bine cu fructe de mare și sosuri pe bază de ulei de măsline.
• Fettuccine – Fâșii late, perfecte pentru sosuri cremoase, precum Alfredo.
• Tagliatelle – Similare cu fettuccine, originare din Emilia-Romagna; excelente cu ragu de carne.
• Pappardelle – Mai late decât tagliatelle, ideale pentru sosuri consistente, de vânat sau ciuperci.
• Capellini – Foarte fine, se gătesc rapid și se potrivesc cu sosuri delicate de roșii sau unt.

Paste scurte

Perfecte pentru sosuri dense sau pentru salate de paste.

• Penne – Tuburi scurte tăiate oblic; potrivite pentru sosuri cu roșii, carne sau legume.
• Rigatoni – Tuburi mai groase, cu striații adânci, care rețin bine sosul.
• Fusilli – Spiralate, excelente pentru sosuri cremoase sau reci în salate.
• Farfalle – Cu formă de fundiță, foarte populare în salate sau sosuri ușoare.
• Maccheroni – Tuburi scurte și curbate, mai pe românește macaroane.
• Tortiglioni – Asemănătoare cu rigatoni, dar cu striații în spirală.

Paste umplute

Acestea conțin umpluturi variate, brânzeturi, carne sau legume, și sunt adesea servite cu unt sau sosuri fine.

• Ravioli – Pătrățele umplute cu ricotta, spanac, carne sau dovleac.
• Tortellini – În formă de inel, umplute de obicei cu carne sau brânză.
• Tortelloni – Versiunea mai mare a tortellini, de obicei vegetariană
  Agnolotti – Provenite din Piemont, umplute cu carne sau legume.
• Cannelloni – Tuburi mari umplute de obicei cu ricotta și spanac, coapte la cuptor cu sos bechamel și roșii.

Paste pentru supe

Sunt mici și se folosesc în ciorbe sau supe.

• Orzo – Arată ca boabele de orez, des folosite în supe ușoare.
• Ditalini – Tubulețe mici, ideale pentru minestrone.
• Stelline – În formă de steluțe, populare în supele pentru copii.
• Acini di pepe – Foarte mici, perfecte pentru supe clare sau salate reci.

Paste pentru cuptor

Concepute pentru a fi coapte, de obicei cu brânzeturi și sosuri consistente.

• Lasagne – Foi late, folosite în straturi cu sos de carne și bechamel.
• Conchiglioni – Scoici mari, umplute și coapte.
• Ziti – Tuburi lungi, folosite la baked ziti, adică paste cu sos și brânză gratinată.

Curiozități despre paste

• Ziua Mondială a Pastelor, World Pasta Day, se sărbătorește în fiecare an pe 25 octombrie.
• Italia este lider mondial la consumul de paste, în medie, un italian mănâncă între 23–25 kg de paste pe an.
• Există peste 300 de forme diferite de paste și peste 1300 de denumiri regionale pentru ele.
• În Italia, nu se taie pastele lungi cu cuțitul, este considerat un sacrilegiu culinar, se rulează pe furculiță.
• Italia produce aproximativ 1.432.990 de tone de paste făinoase în fiecare an.
• În Italia, nu se pun ketchup și/sau maioneză peste paste, doar sosuri naturale din roșii, carne, legume, brânză.
• Forma pastelor influențează gustul perceput, chiar dacă ingredientele sunt aceleași, datorită modului diferit în care rețin sosul și ating papilele gustative.
• În Italia există muzee dedicate pastelor, cum ar fi Museo della Pasta din Collecchio, Parma, unde poți vedea matrițe originale, mașini de făcut paste și rețete istorice.
• Conform Organizației Internaționale a Pastelor, italienii consumă în medie 600 de milioane de kilometri de spaghete pe an, iar această cantitate ar fi suficientă pentru a înfășura întreaga planetă de aproximativ 15.000 de ori.
• A fost dovedit științific că pastele te fac mai fericit. Potrivit oamenilor de știință, carbohidrații din paste cresc producția de serotonină. Aceasta este un neurotransmițător despre care se crede că intensifică sentimentele de fericire.
• Pastele gătite al dente nu numai că le fac un gust mai bun și mai plăcut, dar te și mențin sătul pentru mai mult timp.

Mituri despre paste

De-a lungul timpului, pastele au devenit unul dintre cele mai iubite feluri de mâncare din lume, dar în jurul lor circulă numeroase mituri.

Pastele îngrașă

Pastele, în sine, nu îngrașă. Totul depinde de cantitatea consumată și de sosul folosit. Pastele, mai ales cele integrale, sunt o sursă excelentă de carbohidrați complecși, care eliberează energia lent. O porție de 100 de grame de paste fierte are aproximativ 130–150 de calorii, deci nu mai mult decât o banană mare. Ceea ce adaugă calorii sunt sosurile bogate în unt, smântână sau brânzeturi grase. Dacă alegi porții moderate și sosuri simple, precum cele pe bază de roșii, legume sau ulei de măsline, pastele pot face parte dintr-o alimentație echilibrată.

Trebuie să pui ulei în apa de fiert ca să nu se lipească

Uleiul nu are niciun efect benefic în timpul fierberii pastelor. Fiind mai ușor decât apa, plutește la suprafață și nu intră în contact real cu pastele. În schimb, poate împiedica sosul să se lipească de ele. Soluția corectă este să amesteci pastele imediat după ce le-ai pus la fiert și să folosești suficientă apă, aproximativ un litru la 100 de grame de paste.

Trebuie să clătești pastele după ce le fierbi

Clătirea pastelor este o greșeală, cel puțin atunci când urmează să fie servite cu sos. Apa caldă îndepărtează stratul fin de amidon care ajută sosul să se lipească de paste. Clătirea este utilă doar atunci când pastele se folosesc în salate reci sau când vrei să oprești complet procesul de gătire.

Sosul trebuie pus peste paste, la final

În tradiția italiană, sosul nu se toarnă peste paste după ce acestea sunt gata, ci se amestecă împreună în tigaie, într-o etapă numită mantecatura. Astfel, sosul pătrunde în paste și se leagă perfect datorită amidonului eliberat în timpul fierberii. Servirea pastelor cu sos deasupra este mai degrabă o adaptare americană, nu o practică autentic italiană.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE