Fostul director al Penitenciarului Baia Mare, Horia Chiș, pe numele căruia DNA a deschis un dosar penal în urma unei anchete Recorder publicate în anul 2022, a fost condamnat la începutul lunii iulie 2026, în primă instanță, la șase ani și șase luni de închisoare pentru folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, purtare abuzivă și șantaj.
Cuprins:
Chiș, care spunea despre sine că are „o reputație impecabilă, poate cea mai nepătată din tot sistemul”, a fost găsit vinovat pentru abuzurile comise asupra a două angajate, pe una dintre ele amenințând-o chiar cu moartea.
În același dosar, psihologul închisorii, care a încercat să o convingă pe angajata supusă celor mai grave abuzuri să facă „pace”, a primit trei ani de închisoare cu suspendare.
Libertatea a analizat motivarea condamnărilor, care nu sunt definitive. Documentul arată că, în încercarea de mușamalizare a abuzurilor directorului, psihologul închisorii a folosit, într-o singură discuție cu angajata abuzată, de 80 de ori cuvântul „pace”.
Hotărârea de condamnare din cazul abuzurilor de la Penitenciarul Baia Mare arată că totul a început în februarie 2020, când directorul și o subalternă a sa au fost într-o deplasare de serviciu cu avionul. La întoarcere, directorul a chemat-o pe angajată la el în birou și s-a scuzat pentru comportamentul din timpul deplasării, spunând că „s-a comportat în acel mod din cauză că în avion nu i-a acordat atenție, deși stăteau pe locuri apropiate”.
După acest moment, directorul a început să îi trimită tot mai des subalternei mesaje de „suport emoțional”, la care angajata răspundea amical. „Ha ha. Intuiție din nou?”, este unul dintre răspunsurile femeii.
Potrivit datelor de la dosar, mesajele vizau inițial teme profesionale, „dar apoi mesajele au devenit mai amicale, conținând fotografii și link-uri cu articole”. Ulterior, mesajele directorului au început să aibă „o latură metaforică”, iar subalterna a înțeles că directorul „o place nu numai în calitate de subalternă, ci și în calitate de femeie”.
Când directorul i-a cerut să șteargă mesajele primite de la el și să îi arate că a făcut asta, femeii i-a fost clar că Horia Chiș „și-ar fi dorit mai mult decât o relație profesională și amicală”. Tot în acea perioadă, directorul a început să o certe „pentru aspecte profesionale pe care ea le considera minore”, iar la finalul primăverii din 2020, cu ocazia serbării unui eveniment din penitenciar, directorul i-a trimis angajatei o melodie și a chemat-o în birou, întrebând-o care e partea din piesă pe care o alege.
Pentru că ea nu a răspuns, Chiș „i-a indicat partea din melodie în care textul se referea la sărut”. A fost momentul în care Chiș s-a apropiat de femeie, iar „cei doi s-au sărutat timp de câteva secunde”. După acest moment, subalterna s-a retras, motivând că „îi era teamă să nu vină cineva”.
Angajata penitenciarului „a trăit la intensitate mare mustrări de conștiință” și a doua zi s-a dus la director și l-a rugat să nu îi mai scrie, iar discuțiile dintre ei să fie strict profesionale. Femeia i-a mai spus că nu își dorește o altă relație decât cea profesională și i-a amintit directorului că e căsătorit. Directorul s-a enervat și i-a spus că „el este cel care decide cu privire la acțiunile sale și ale familiei sale”.
Din momentul în care angajata i-a spus directorului Chiș că vrea ca relația dintre ei să fie una strict profesională, viața la serviciu a devenit un iad. Directorul „o jignea, o certa și o amenința zilnic”, spunându-i că „deține un dosar cu toate greșelile” ei și că o va da afară.
Potrivit rechizitoriului, în vara anului 2020, femeia a acceptat să se întâlnească de două ori cu directorul în afara orașului, într-o zonă mai puțin populată. De fiecare dată a încercat să îi explice șefului ei că nu vrea o relație intimă. Potrivit mărturiei victimei, femeia a fost jignită și numită „curvă”, „ipocrită”, „jegoasă”.
În ciuda refuzurilor subalternei, directorul Horia Chiș a continuat să pună presiune pe ea, găsind diverse motive să o cheme în birou, unde „o amenința și îi spunea că e o chestiune de viață și de moarte și că îi va mai acorda o șansă”.
„Agresivitatea verbală s-a manifestat prin expresii de genul că va fi foarte rău pentru ea, o va lăsa pe drumuri, îi va face dosare penale, are dosarul ei pregătit și trebuie doar să îl scoată și s-a pregătit inclusiv pentru varianta în care va muri, astfel că, după moartea sa, ea nu va avea liniște și îi va face rău și după moarte”, se mai arată în rechizitoriul DNA.
Pentru că directorul îi cerea să șteargă mesajele primite de la el, multe dintre conversații nu au mai putut fi recuperate. Au fost însă recuperate mesaje care arătau că directorul era deranjat inclusiv dacă subalterna tăcea și nu îi răspundea nimic. „Ce să înțeleg din aroganța asta a tăcerii?”, este unul dintre mesajele trimise de director.
Dosarul a mai scos la iveală că directorul a pus un șofer al penitenciarului să o urmărească pe femeie. „Te rog sună-mă când ieși din unitate, e ceva urgent, dar te rog din suflet să nu afle nimeni că am vb cu tine acuma”, a fost mesajul angajatului care a avertizat-o pe femeie că directorul „știe că ai mers acasă”. Directorul îi dăduse dispoziție să o urmărească. Șoferul a fost condamnat cu suspendare pentru că a mințit procurorii în legătură cu acest episod.
În aprilie 2021, după luni bune de hărțuire constantă, directorul i-a spus subalternei că „și-ar dori o relație normală și o atmosferă firească” și că ar vrea să aibă o discuție pe această temă, dar nu la Baia Mare, ci la București, când ea se va simți pregătită.
Femeia a acceptat, de principiu, întâlnirea, iar a doua zi a găsit pe birou un ordin de serviciu pentru o deplasare la București, la sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). După misiune, directorul a luat-o cu mașina și a dus-o într-un apartament închiriat în regim hotelier, ca „să excludă orice risc de a fi văzuți de către o persoană cunoscută”. I-a propus să petreacă noaptea acolo. Când femeia a refuzat și a vrut să plece, directorul a amenințat-o că „va începe un război cu ea”.
Ca să poată pleca, femeia i-a scris unei prietene să o sune și să spună că vine după ea. La 22:59, directorul i-a trimis următorul mesaj: „E păcat mă de ipocrizia ta asta așa de ordinară și de josnică. Să te prefaci că nu vezi mesajele și să nu răspunzi. Intenționat mă provoci. Am fost așa de uman și de bun creștin cu tine”.
În mesajele sale, directorul pușcăriei din Baia Mare făcea referiri frecvente la Dumnezeu, ca „formă de presiune, de întărire a unui ascendent ierarhic”. Într-unul dintre mesaje, după ce femeia i-a spus din nou că nu își dorește să aibă o relație cu el, șeful i-a scris: „errare humanum est, perseverare diabolicum” (n.r. a greși este omenește, a persevera în greșeală este diabolic).
Hărțuirile directorului de penitenciar au culminat cu o agresiune fizică asupra angajatei, în 19 mai 2022. După ce a chemat-o pe subalternă în birou, directorul „s-a ridicat de la masă, a închis fereastra, s-a îndreptat înspre locul unde se afla persoana vătămată și a început să îi spună că este o «mincinoasă», «ipocrită» și «nesimțită»”. Apoi, „folosind expresiile «Nu te mai suport!» și «Te omor!», inculpatul s-a năpustit asupra persoanei vătămate, a apucat-o cu mâna de gât și a împins-o în ușă”.
Când femeia a amenințat că strigă după ajutor și merge la poliție, directorul a coborât mâna. Colegii au văzut-o plângând, cu urme vineții pe gât. Medicul șef al penitenciarului a consemnat în registru „urme de roșeață pe gât și pe piept” și a trimis-o la medicina legală, care a stabilit 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru leziuni produse „prin comprimare cu mâna și degetele”. Ulterior, în urma expertizelor INML, zilele de îngrijiri medicale au fost reduse la 1-2.
La ieșirea din unitate, directorul i-a transmis că „își cere scuze pentru cele întâmplate și pentru că este femeie, că dacă ar fi fost bărbat nu s-ar fi oprit doar la atât”, apoi i-a spus că „nu o să se oprească până nu o să o distrugă”. Femeia a depus plângere la Cluj, nu la Baia Mare, pentru că, a explicat ea, șeful „era o persoană foarte influentă”.
Când angajata s-a întors din concediul medical primit ca urmare a agresiunii la care a fost supusă, a fost chemată la discuții cu directorul și cu psihologul unității. Totul a fost înregistrat, iar discuția a fost transmisă jurnaliștilor de la Recorder, care au publicat o investigație pe subiect. Femeia a explicat în instanță de ce a trimis înregistrările presei: „nu avea încredere nici în instituțiile publice, nici în societăți private”, pentru că directorul „era o persoană influentă, cu multe relații în toate instituțiile”.
În înregistrarea publicată de Recorder și devenită probă la dosar se poate auzi cum psihologul penitenciarului, Angela Kozma, încearcă să o preseze pe angajată să facă „pace” cu directorul.
„Dacă merg pe pace, el va recunoaște, dar dacă nu merg pe pace, se va apăra până la Dumnezeu și înapoi și nu va recunoaște nimic. (…) Toți vom da cu subsemnatul și nu va fi nimeni de partea ta. (…) El nu va recunoaște nimic cu mâna pe reșou în veci pururi. (…) Ce ai de la medicină legală este egal cu zero. Nu ai nimic. Ai zero”. Când femeia a spus că își asumă demersul, psihologul i-a replicat: „Ca o mamă îți spun: nu ești rațională”.
Instanța a constatat „repetarea de către inculpată a cuvântului «pace» de cel puțin 80 de ori doar în prima discuție”. Tribunalul Maramureș, care a condamnat-o pe Angela Kozma la trei ani de închisoare cu suspendare pentru șantaj, a reținut că „acțiunile inculpatei nu se circumscriu conduitei unui psiholog, ci dimpotrivă au fost vădit părtinitoare și menite să favorizeze situația inculpatului”.
Potrivit înregistrării realizate de victimă, directorul i-a pus femeii în față cele două variante: pace sau război. „Dacă spune că directorul e agresorul, începe un circ teribil care angrenează toată unitatea; încep proceduri penale, administrative, disciplinare. (...) Pentru mine va fi un circ foarte greu de suportat, fiindcă am o reputație impecabilă în sistemul ăsta, și asta știe toată lumea, poate cea mai nepătată din tot sistemul”, i-a spus directorul femeii.
„Dacă tu vrei război, începem războiul! Dar mă cunoști foarte bine și acest război va dura foarte mult și va fi crâncen”, i-a mai spus.
În aceeași discuție, directorul a cerut și „o discuție cu prietenul tău, foarte bărbătească, foarte clară, foarte scurtă” și a avertizat că „riscăm amândoi să ne pierdem ce avem mai drag”.
Ulterior, directorul Chiș a continuat să o șantajeze pe subalternă: „Să nu uiți ce-ați lăsat pe laptopul de serviciu. Uită-te! Te duci acasă și te uiți. Gândește-te dacă ce este acolo, dacă acei doi oameni care vor să-mi facă mie toate mizeriile astea au credibilitate”. Și a încheiat: „Am să mă apăr în mod distrugător”.
Pentru că medicul șef al penitenciarului a întocmit raportul care atesta că, în ziua agresiunii, femeia avea urme de violență pe gât, directorul i-a cerut medicului copia consultului. Doctorița a refuzat, invocând legea pacientului. Chiș „s-a răstit la persoana vătămată, a strigat că el este director și are acces la orice document din unitate”.
Ulterior, a chemat-o pe doctoriță în birou și i-a spus „că are nevoie de declarația acesteia în fața comisiei de control care să fie în favoarea sa și că, dacă nu declară în favoarea lui, în sertar are niște dosare penale care o privesc și pe care le va scoate”.
Datele de la dosar arată că Horia Chiș i-a făcut avansuri și unei alte subalterne. „Opriți-vă! Nu cred că asta e o discuție pe care directorul unei instituții trebuie să o poarte cu un subordonat”, a fost reacția femeii.
Atât în timpul anchetei, cât și la proces, directorul penitenciarului a negat acuzațiile, spunând că „toți cei care au declarat împotriva lui au declarat mincinos”, că victima l-ar fi provocat permanent și că ar face parte dintr-un „grup infracțional” care urmărea revocarea lui din funcție.
În privința sărutului din birou, Chiș a spus că victima ar fi avut inițiativa, iar pentru el „a fost sfârșitul lumii, pentru că nu sărutase o altă femeie niciodată, în afară de soția sa”. Directorul penitenciarului s-a mai apărat spunând că insistențele de aproape doi ani ar fi fost cereri de „lămuriri”, pentru că „s-a simțit folosit, ca și cum ar fi fost un trofeu din multe altele pe care sus-numita le-a dobândit în timp”.
În privința agresiunii fizice, directorul a spus că nu a atins-o pe subalternă, iar urmele de roșeață „pot avea orice altă cauză”. Chiș a invocat chiar autoagresarea sau agresarea de către iubit „cu scopul de a îl incrimina”, susținând că „deținuții practică astfel de conduite” și că „adesea transferul psihologic și comportamental se realizează invers decât sensul normal, respectiv de la deținuți la personal”.
Despre șantajul la care victima a fost supusă în timpul întâlnirii cu psihologul, directorul a spus că discuțiile „au fost purtate informal sub semnul păcii”.
Pentru că iubitul victimei era ofițer SRI, directorul a cerut anularea înregistrărilor, susținând că „există o posibilitate crescută ca echipamentul folosit să fi fost procurat de către concubinul persoanei vătămate, aparținând Serviciului Român de Informații, dat fiind faptul că acesta avea acces la astfel de echipamente”.
Instanța a respins apărarea, arătând că „din nicio probă aflată la dosarul cauzei, nu s-a conturat concluzia că dispozitivul de înregistrare ar fi provenit din dotarea Serviciului Român de Informații, simplul fapt că numitul și-ar desfășura activitatea profesională în cadrul acestei structuri nefiind suficient”.
Horia Chiș a mai reclamat că iubitul victimei a fost cu femeia la Medicină Legală, unde bărbatul „și-a declinat calitatea de angajat al SRI”. Directorul a susținut că medicul legist ar fi fost influențat și că „ar fi avut un interes personal nejustificat”, rămânând peste program pentru victimă. Doctorița de la Medicină Legală, martoră în dosar, a declarat că i-a spus tânărului „că nu o impresionează locul său de muncă și că, în cadrul Serviciului de Medicină Legală Maramureș, au un grad de obiectivitate maxim”. Instanța a reținut că „presupusa conduită ilicită a martorului nu face obiectul prezentului dosar” și că afirmația este „contrazisă de probele administrate”.
Judecătorii au mai reținut că, în aceleași înregistrări, directorul „a recunoscut că a exercitat o presiune asupra persoanei vătămate în ultimii doi ani și nu a negat explicit existența agresiunii și amenințărilor din data de 19.05.2022, când a fost confruntat în acest sens de persoana vătămată”.
În urma procesului judecat la Tribunalul Maramureș, Horia Chiș a primit 4 ani pentru șantajarea subalternei (cinci acte materiale), 2 ani pentru ultraj, câte 1 an și 6 luni pentru purtare abuzivă, pentru folosirea abuzivă a funcției în scop sexual față de aceasta și pentru șantajarea medicului șef, și 1 an pentru fapta față de a doua subalternă. A rezultat o pedeapsă de 6 ani și 6 luni de închisoare.
Judecătorul a arătat că „inculpatul a profitat de funcția sa și de superioritatea și ascendentul care decurgeau din aceasta”, iar cele două subalterne „au fost puse în situația de a se confrunta cu această situație o perioadă îndelungată de timp, fără a putea să refuze contactul cu inculpatul, în contextul în care atribuțiile de serviciu impuneau comunicarea”.
Pretinderea de favoruri sexuale a fost „în unele situații explicită”, dar „de cele mai multe ori implicită (inculpatul sugerând că și-ar dori relații intime cu sus numitele)”. „Exprimările folosite de inculpat nu au fost directe, aspect explicabil și prin gradul de educație și instruire al numitului, acesta insistând în cazul ambelor victime «să nu se închidă» față de acesta sau solicitându-le «să se deschidă»”, se arată în hotărârea Tribunalului Maramureș.
Judecătorul a mai reținut că certurile repetate pentru greșeli minore au fost, la rândul lor, „o formă de presiune exercitată de inculpat, cu scopul obținerii relației dorite cu persoana vătămată”.
Apărarea că a doua subalternă nu s-a simțit vătămată, ci a considerat comportamentul doar „nepotrivit”, a fost respinsă. Instanța a notat că „era deja de notorietate în cadrul unității că inculpatul avea afinitate sau pasiuni față de cele două subordonate, aceste împrejurări ajungând chiar să fie subiect de glumă pentru o parte a colectivului”.
Cât despre „exigența managerială” invocată de Chiș în relația cu subalternele, judecătorii au constatat „un comportament vădit disproporționat al inculpatului”.
Tribunalul a calificat drept „în întregime neplauzibilă” apărarea potrivit căreia, timp de doi ani, directorul ar fi cerut doar „lămuriri” pentru sărut.
„Nu poate fi primită imaginea ingenuă pe care inculpatul a încercat să și-o creeze în raport de persoana vătămată, respectiv de persoană pasivă și manipulabilă cu ușurință, întrucât nu poate fi omisă calitatea pe care inculpatul o avea la momentul respectiv, director de penitenciar, neputând fi ignorată nici personalitatea puternică a acestuia astfel cum a fost creionată de martorii audiați în cauză”, se mai arată în motivarea analizată de Libertatea.
Teoria complotului a căzut și ea, instanța reținând că „existența acelui presupus grup nu a fost dovedită de probele administrate în cauză”. În plus, judecătorul a întors argumentul împotriva directorului: „pentru inculpat, era foarte importantă păstrarea funcției avute, astfel că acțiunile sale ulterioare incidentului din data de 19 mai 2022 devin cu atât mai evidente din această perspectivă”.
Instanța a mai observat că, după apariția anchetei Recorder, Chiș i-a cerut unui subaltern să copieze pe un stick partiția și desktopul laptopului de serviciu, să le șteargă, apoi să reinstaleze Windows pe două laptopuri personale.
Tribunalul Maramureș și-a motivat decizia arătând că pedeapsa de șase ani și șase luni de închisoare este „o consecință care rezultă din gravitatea faptelor comise și din periculozitatea demonstrată de inculpat”.
Psihologul Angela Kozma a primit 3 ani cu suspendare, 120 de zile de muncă în folosul comunității și interzicerea profesiei de psiholog de personal pentru 5 ani, pentru că „a săvârșit infracțiunea menționată folosindu-se de funcția deținută”. Instanța a reținut că ea, „la fel ca toți ceilalți inculpați din dosar, a acționat în principal cu scopul de a menține poziția de superioritate a directorului de penitenciar și de a consolida imaginea bună a acestuia de până la acel moment”.
Șoferul care a urmărit-o pe victimă a fost condamnat la 1 an și 6 luni cu suspendare, iar trei agenți care au mințit despre o deplasare de serviciu au primit câte 1 an de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei.
Sentința Tribunalului Maramureș, pronunțată pe 6 iulie 2026, a fost atacată cu apel, care se judecă la Curtea de Apel Cluj, următorul termen fiind stabilit pentru 26 octombrie 2026.