Echinocţiul de toamnă în 2025 – începe toamna astronomică

Echinocțiul la vechile civilizații

De-a lungul timpului, echinocțiul a fost observat și celebrat de culturile și civilizațiile antice, care asociau acest fenomen astronomic cu renașterea naturii, echilibrul dintre lumină și întuneric și cu armonia dintre forțele cosmice. În Egiptul Antic, echinocțiile erau asociate cu cultul lui Osiris, zeul morții și al renașterii, în timp ce, în Grecia Antică, fenomenul era legat de miturile Persefonei și Demetrei, zeițele fertilității și ale recoltei.

În timpul Imperiului Roman, echinocțiul era asociat cu sărbătoarea Cybele sau Magna Mater, care era zeița naturii și a fertilității. Pentru civilizația mayașă, echinocțiul de toamnă simboliza începutul unui nou ciclu și era folosit pentru a sărbători victorii și chiar pentru a planifica recoltarea, deoarece mayașii se ghidau după Soare în activitățile zilnice.

De aceea, aceștia observau și studiau stelele și înregistrau evenimentele cerești în propriul calendar pentru a știi când să înceapă semănatul sau culesul recoltelor. Echinocțiile erau atât de importante pentru ei încât construiau diverse clădiri și monumente astfel încât, la un moment dat, să poată surprindă lumina soarelui. Așa au luat naștere vestitele piramide mayașe.

Astăzi, mulți vizitatori se adună la ruinele vechiului oraș mayaș Chichen Itza din Mexic pentru a admira momentul în care soarele creează lumini și umbre pe treptele de pe partea de nord a piramidei Kukulkan, anunțând începerea echinocțiului de toamnă, relatează Aldeacoba.

Se creează un efect vizual care amintește de mișcarea unui șarpe care coboară treptele până când se contopește cu o imensă sculptură cu cap de șarpe de la bază. Deși mayașii erau astronomi de excepție, nu se știe exact dacă această piramidă a fost ridicată astfel încât să fie aliniată cu echinocțiul pentru a crea acest efect vizual.

Ce este un echinocțiu

Echinocțiu sau echinox, este un termen care face referire la un fenomen astronomic care se petrece de două ori pe an. Cuvântul „echinocțiu” provine din limba franceză, de la „équinoxe”, care are rădăcini în latinescul „aequinoctium” și care este format din „aequus”, care înseamnă „egal”, și „nox”, „noctis”, care se traduce prin „noapte”. Echinocțiul de toamnă, dar şi cel de primăvară, este momentul în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe glob. Planeta Pământ are o înclinație de 23,5 grade pe axa sa față de planul orbitei în jurul Soarelui. De-a lungul unui an calendaristic, diverse regiuni ale Terrei primesc cantități variabile de lumină solară.

Un echinocțiu apare atunci când axa planetei noastre nu se înclină nici spre, nici în sens opus Soarelui. Trebuie să știi că un om care se află pe linia Ecuatorului în timpul unui echinocțiu poate să observe cum Soarele trece exact pe deasupra sa. În acest punct, astrul zilei luminează direct Ecuatorul, generând aproape aceleași cantități de lumină și de întuneric. Toamna, la Polul Nord debutează noaptea polară care durează șase luni, iar la Polul Sud începe ziua polară şi, invers, primăvara. De asemenea, trebuie spus că, la Ecuator, Soarele ajunge la amiază fix în zenit, care este cel mai înalt punct de pe bolta cerească, conform informațiilor de pe site-ul History.com.

Precesia echinocțiilor

Fenomenul de echinocțiu are loc atunci când, în mișcarea sa aparentă pe bolta cerească, Soarele se află exact deasupra Ecuatorului ceresc. În acest moment, astrul zilei răsare la punctul cardinal Est și apune la punctul cardinal Vest, în timp ce, la amiază, urcă până la o altitudine de 90° față de orizont, corespunzătoare cu latitudinea locului de observație.

Practic, Soarele traversează Ecuatorul ceresc din emisfera sudică spre cea nordică, trecând în emisfera boreală a cerului. Cele două puncte în care ecliptica – traiectoria aparentă a Soarelui – se intersectează cu Ecuatorul ceresc poartă denumirea de puncte echinocțiale. Acestea nu rămân fixe , ci își modifică de-a lungul timpului poziția pe ecliptică din cauza unui fenomen astronomic cunoscut sub numele de precesia echinocțiilor.

Aceasta reprezintă deplasarea retrogradă a punctelor echinocțiale pe ecliptică, determinată fiind de mișcarea de precesie a axei de rotație a Pământului în raport cu stelele fixe. Din acest motiv, echinocțiile nu se produc la aceeași dată în fiecare an, deoarece anul calendaristic nu coincide cu anul tropical.

Când are loc echinocțiul de toamnă în 2025

La începutul ultimei decade din luna septembrie are loc în fiecare an echinocțiul de toamnă, un fenomen astronomic care se produce de obicei pe 22 sau 23 septembrie. Foarte rar are loc pe 24 septembrie, iar ultima dată când s-a întâmplat asta a fost în 1931 (echinocțiul de toamnă va pica din nou pe 24 septembrie în anul 2303), notează BBC.

În 2025, acest fenomen va avea loc pe 22 septembrie, la ora 21.19, și marchează începutul toamnei în emisfera de nord. La latitudinile României, în aceste zile, Soarele va atinge la amiază o înălțime medie de 45°, adică exact jumătatea distanței unghiulare dintre Zenit și Orizont. În același timp, la Polul Nord, odată cu apusul Soarelui, va începe noaptea polară, în timp ce, la Polul Sud, va debuta ziua polară, care durează șase luni.

De pe linia Ecuatorului, Soarele este observat la amiază chiar în punctul Zenit. Pământul finalizează o orbită completă în jurul Soarelui în aproximativ 365,24 de zile, ceea ce înseamnă că echinocțiile se produc cu circa șase ore mai târziu în fiecare an, revenind însă cu o zi mai devreme în anii bisecți.

Ce se întâmplă după echinocțiul de toamnă

Echinocțiul de toamnă, care se mai numește și echinocțiul de septembrie, este momentul în care Soarele traversează din nou Ecuatorul ceresc, însă de această dată coborând din emisfera nordică spre cea sudică. Punctul de intersecție al eclipticii cu Ecuatorul ceresc poartă denumirea de „punct autumnal” și are coordonatele ecuatoriale de ascensie dreaptă 12h00 min și declinație 0°00, aflându-se în constelația Fecioarei.

În această perioadă, zilele și nopțile sunt din nou egale, iar Soarele răsare exact la Est și apune la Vest. La amiază, altitudinea sa deasupra orizontului poate fi calculată cu formula 90° minus latitudinea locului spun specialiștii de la CalendarPedia.com. Aceasta este o metodă folosită în astronomie pentru a determina înălțimea la care Soarele apare pe cer la prânz, în funcție de latitudinea geografică a unui observator.

După echinocțiul de toamnă nopțile devin mai lungi decât zilele, pe măsură ce Soarele continuă să coboare spre sud pe bolta cerească. Din acest moment, durata zilelor scade treptat, iar cea a nopților va crește, până la data de 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă.

Când trecem la ora de iarnă și de ce

Mișcarea Pământului pe orbita sa eliptică (ovală) nu are o viteză constantă și, de aceea, anotimpurile nu au aceeași durată. Toamna durează, în medie, 89,8 zile în emisfera de nord și 92,8 zile în cea de sud, relatează Time and Date. După cum am mai precizat, echinocțiul marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică, dar și începutul nopții polare, care durează șase luni.

După circa o lună de la echinocțiul de toamnă va avea loc și trecerea la ora de iarnă. În 2025, ajustarea se va face în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în ultima duminică din lună, atunci când ora 4:00 AM va deeveni ora 3:00 AM. Prin urmare, ziua de 27 octombrie va avea 25 de ore, iar românii vor dormi cu o oră mai mult.

Din acel moment, România va fi cu două ore înaintea timpului universal coordonat (UTC). Trecerea la ora de iarnă aduce zile mai scurte și nopți mai lungi, întrucât lumina solară va fi vizibilă mai puțin timp pe cer. Scopul acestei modificări de oră constă în utilizarea cât mai eficientă a luminii naturale.

Care este ora oficială a României

Specialiștii atrag atenția asupra faptului că ajustarea orei, fie înainte, fie înapoi, poate avea efecte negative asupra sănătății, în special pe termen lung. Parlamentul European a adoptat în martie 2019 o hotărâre prin care statele membre ar fi trebuit să renunțe la sistemul schimbării sezoniere a orei începând din 2021. Cu toate acestea, măsura nu a fost încă implementată, iar discuțiile la nivel european continuă fără o decizie finală.

În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, fiind aplicată între 22 mai și 2 octombrie. Trebuie spus că nu toate țările folosesc acest sistem dual de oră de vară și oră de iarnă, ceea ce înseamnă că multe dintre ele nu își ajustează ceasurile de două ori pe an, conform OraExactă.eu.

Schimbarea orei are loc întotdeauna într-o noapte de sâmbătă spre duminică pentru a nu perturba programul de lucru și pentru a evita eventualele confuzii din timpul săptămânii. Ora oficială a României este cea de iarnă, iar ajustarea din octombrie nu reprezintă decât revenirea la standardul mondial.

Când vor avea loc viitoarele echinocții de toamnă

2026: 23septembrie, ora 03:05

2027: 23septembrie, ora 09:01

2028: 22septembrie, ora 14:45

2029: 22 septembrie, ora 20:38

2030: 23 septembrie, ora 02:26.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE