Fiindcă o iubesc mult, i-am acceptat trecutul

Nu mă mai interesează trecutul Sofiei, știu că a cunoscut și cunoaște mulți bărbați. Dar mai știu și că, acum, e femeia mea. Am cunoscut-o într-o seară când simțeam că nu mai trăiesc pentru mine însumi, ci îmi împart viața alergând să le satisfac poftele unora și altora. Ori, Sofia m-a făcut să mă simt eu însumi: să las totul deoparte și să trăiesc numai pentru plăcerile mele.

Intrasem în acel bar numai ca să-mi cumpăr o brichetă, după ce șeful și toată familia mea – soră, frați și cumnați – trăseseră de mine care încotro. Ploua mărunt, o ploaie rece care vestea iarna. Nici nu știam cum trecuse ziua aceea infernală și voisem să mă încălzesc cu o țigărică. Mi-am găsit pachetul de țigări în buzunar, dar lipsea bricheta, pesemne că o lăsasem în mașina soră-mii, Lila, pe care trebuise să o duc cu mașina la o nuntă, fiindcă soțul ei, cumnatul Titi, era cherchelit deja înainte să înceapă bairamul.

Nici nu o lăsasem bine pe Lila la restaurantul cu pricina, când mă sunase frate-meu, Doru, să mă roage să-i fac câteva cumpărături urgente, pentru că el și nevastă-sa așteptau dintr-o clipă într-alta să sosească nașii lor de cununie din alt oraș și încă nu terminaseră de dereticat prin casă și de gătit delicatese.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Am făcut-o și pe asta. Am alergat la un supermarket și am cumpărat tot ce mi-a spus cumnată-mea la telefon. Am reușit să mai dau și o fugă pe la serviciu, unde șeful mă considera un om bun la toate și uita că am și eu dreptul la după-amieze libere, apoi iată-mă înfrigurat pe străzi, udat de ploaia măruntă…

Am intrat deci în acel local doar ca să cer un foc de la cineva și să-mi continui plimbarea, cu gândurile mele, dar, după ce am ajuns la bar și am văzut că erau brichete de vânzare, am cerut una. Nerăbdător, mi-am aprins țigara cu un gest scurt, care cred că multora dintre dumneavoastră le este cunoscut. Dar, cu un gest la fel de scurt, o tânără răpitor de frumoasă și-a rotit picioarele lungi în direcția mea, instalându-se mai bine pe scaunul înalt și întrebându-mă dacă nu-i ofer ceva de băut. N-am stat pe gânduri, prins parcă de mirajul acelei atmosfere calde, cu totul alta decât frigul și răpăiala de afară. I-am spus repede:

— De ce nu? Alege numai ce vrei de băut!

— îți poți permite orice?

— Alege, îți ofer eu ce vrei tu să comanzi!

îmi zburase din cap ziua obositoare; penumbra, căldura din local și genunchii dezgoliți ai fetei păreau un premiu de con-solare pentru ziua aceea în care nici nu avusesem timp să mă gândesc la mine, cum deja v-am spus.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

— Mă numesc Sofia. Vin aici des, dar nu întotdeauna întâlnesc băieți drăguți și ge-neroși ca tine. Vrei să mergem împreună la o masă? Ar fi mult mai comod…

— Tu comanzi, eu mă execut, ți-am spus deja, nu?

Am urmat-o spre un mic separeu, urmărindu-i șoldurile unduitoare și eleganța cu care s-a așezat într-un fotoliu, lăsându-și însă la vedere picioarele provocatoare. Doar că mi se părea cam slabă, pentru gustul meu, cel puțin, așa intuiam urmărindu-i desenul bustului. Sofia purta o bluză mulată de culoare închisă și o fustiță mătăsoasă, iar cizmele strânse pe gambe o făceau să pară și mai subțire și înaltă. M-a întrebat cu dezinvoltură:

— și tu te plictisești sau cauți pe cineva, o companie, o femeie?

— Eu căutam exact ce am cumpărat, o brichetă, dar acum îmi dau seama că aveam nevoie și de companie. De compania ta. Vreau să-mi promiți numai că nu aștepți pe nimeni și că o frumusețe ca tine nu umblă cu gardă de corp prin baruri, ca să mă trezesc mai târziu cu un ochi vânăt.

A râs în hohote, dându-și ochii peste cap, moment în care am fost sigur că Sofia e genul de femeie care vrea să-și trăiască viața din plin, fără prejudecăți, fără relații stabile, ci doar să se bucure de prezența bărbaților care îi plăceau și cărora probabil avea ce să le ofere, în schimbul unui pahar și al unei conversații pe gustul ei.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

—Nu mă așteaptă nimeni, eu așteptam pe cineva… Pe tine… Te-am ochit de cum ai intrat și m-am rugat în gând să nu fii grăbit și să legăm o prietenie cât de cât, fiindcă și tu pari un singuratic. Sau… mă înșel?

— Nu, nu te înșeli câtuși de puțin. Sunt un singuratic în slujba tuturor, alerg toată ziua, dar seara mă așteaptă acasă un pat gol și rece; adorm cu televizorul deschis și, a doua zi, o iau de la capăt…

— Ești un gentleman, Silviu!

— De ce spui asta, abia mă cunoști?!

— Pentru că mi-ai oferit băutura fără să mă cunoști și pentru că ai adus tu primul în discuție chestia cu patul gol, deși e clar că eu ți-am făcut avansuri și aș vrea să-mi petrec noaptea cu tine…

—Nu, eu ți-am făcut prima dată avansuri, puteam să-mi iau bricheta și să plec, dar nu cred că pot întâlni în fiecare zi o fată ca tine!

— Atunci?

— Rămânem cât vrei aici, apoi dispărem, vrei?

— Ce mai așteptăm?

— Chiar așa, ce mai așteptăm? Hai să plecăm să… ne vedem de ale noastre!

Am chemat un taxi și, după nici o jumătate de oră, eram în apartamentul meu, iar Sofia a reușit în timp-record să-mi alunge orice inhibiție. Nu mai fusesem niciodată cu o astfel de femeie, dar pentru ea dialogul formal luase sfârșit. Acum voia să-mi facă mai repede cunoscut limbajul trupului. A găsit singură drumul spre dormitor și și-a descoperit trupul superb. Dacă la început mi se păruse puțin slabă, acum mi se părea perfectă: fără bluza aceea mulată de care se descotorosise, sânii ei se conturau perfect rotunzi, iar talia zveltă îi scotea în evidență și mai bine șoldurile armonioase. Am ajutat-o să scape și de cizmulițe, iar mâinile mi-au întârziat pe gleznele ei subțiri.

Simțeam nevoia să o admir și, înainte să o ating, m-am așezat și mi-am aprins o țigară, căutându-i privirea. Nu am reușit. Sofia era pregătiră de „spectacol”, un spectacol al amorului în care eu urma să fiu fericitul protagonist. A așezat pernele, a înlăturat o cuvertură ce i se părea de prisos și abia apoi m-a invitat lângă ea, din priviri. M-a ajutat să mă dezbrac într-o clipită și vă jur că niciodată nu mai avusesem parte de o noapte incendiară ca aceea. Sofia era făcută pentru dragoste, îmi ținea simțurile treze clipă de clipă și nu știu când au venit zorile, care ne-au găsit unul în brațele celuilalt.

— Vrei o cafea, Sofia?

— Nu, eu nu mă grăbesc nicăieri, aș vrea să rămân să dorm la tine puțin, se poate?

— Aș fi fericit să te știu aici, dar… până când?

— Cât vrei tu, te aștept și continuăm ce am început…

— Vorbești serios, tu nu ai nimic de făcut peste zi?

— Nu, decât să mă duc din când în când la cumpărături și la coafeză.

— Să înțeleg că trebuie să îți las bani înainte să plec, să… te plătesc?

— Nu, nu sunt o întreținută din acelea din care ai putea să crezi. Am trăit ani de zile, poate prea mulți, cu un domn în vârstă care mi-a făcut toate mofturile. și eu, pe ale lui…

— și, în schimb, ți-a dat atâția bani încât poți să nu faci nimic toată ziua?

— Cam așa ceva. La început, credeam că mă iubește, dar el doar mă dorea… și încă mă dorește. De asta are grijă să nu mă lase fără bani. E însurat, acum e plecat în Egipt cu soția lui, care are astm. Pleacă unde e clima mai caldă de câte ori se apropie iarna.

— Te-ai fi căsătorit cu el, dacă ar fi divorțat de dragul tău?

— Poate… știu sigur că a fi adorată înseamnă uneori mai mult decât să fii iubită. El mă adoră…

M-a luat gura pe dinainte:

— și eu te ador, Sofia! Ești… magnifică, poți să rămâi aici cât vrei și voi avea grijă să nu-ți lipsească nimic!

— Poate ne ajutăm reciproc, am un cont sănătos în bancă și…

— Nu, așa nu sunt de acord! Banii aceia sigur ți i-a dat el!?

— Da, dar nu numai pentru că i-am fost amantă. Nu are copii și banii aceia îi prisoseau. Simțea nevoia să mă răsfețe și nu i-am încurcat niciodată viața. Poate el a încurcat-o pe a mea…

— Pentru că l-ai lăsat să o facă! Rămâi cu mine și vei fi cea mai răsfățată și respectată femeie!

— De ce vrei asta? Nu tot pentru că ai făcut o pasiune pentru mine, după o singură noapte, ca și celălalt?

— Poate că eu te ador și te prețuiesc mai mult. Suntem de aceeași vârstă și putem face lucruri frumoase împreună. Nu, să nu crezi că vreau să te țin aici și să faci pe gospodina, mă refer la faptul că putem ieși în lume, să ne distrăm, să fii o femeie admirată și să nu trebuiască să mai aștepți prin localuri să-ți ofere cineva de băut, nu?

— Seara trecută era un pretext. N-ai înțeles că am bani destui să-mi cumpăr ce vreau dintr-un local?

— știu, nu sunt un prost! Am știut de cum mi-ai zâmbit dezarmant că era un pre-text, dar nu regret deloc! Doar că te vreau numai pentru mine…

— Bine, mă voi gândi la asta, dar să nu-mi pui întrebări când voi lipsi de aici sau când mă voi întoarce târziu. Am dreptul să fac și eu regulile aici, țin la libertatea mea!

— Sofia, nu vreau decât să-mi promiți că de azi înainte nu vei mai fi a altui bărbat decât a mea! în rest, poți să mergi și să faci ce vrei, de acord?

Eram disperat, așteptam cu sufletul la gură răspunsul ei afirmativ, pentru că nu voiam să o pierd: Sofia trebuia să fie a mea, pentru totdeauna!

Am fost într-al nouălea cer când a acceptat. și mereu după aceea, chiar dacă, din când în când, fericirea mea mai era umbrită și de câțiva nori negri…

Sofia avea mulți cunoscuți pe care îi invita la petreceri, la noi în apartament. E drept, nu mai umblam prin baruri, dar eram mereu gazda unor chefuri cu oameni pe care eu nici nu îi cunoscusem până atunci, și asta mă cam nemulțumea. Dar seara, când intram în pat alături de Sofia și ea mă îmbrățișa cu patimă, nimic nu mai conta: simțeam în sfârșit că trăiesc numai pentru mine, pentru plăcerile mele, ale noastre!

Tot datorită ei am învățat să nu mai fiu la cheremul șefului meu dacă nu mă plătește pe măsură; tot datorită ei mi-am învățat frații și cumnații să se descurce singuri și să nu mai fiu eu cel care îi menajează și îi scoate din încurcătură în orice situație. Acum, eu aveam nevoie să fiu menajat, pentru că eram îndrăgostit cu adevărat pentru prima oară în viața mea!

Rudelor mele nu le-am povestit la început nimic despre iubita mea, din două motive: mai întâi, voiam să țin pentru mine prețiosul secret, până când relația dintre mine și Sofia avea să se mai consolideze; în al doilea rând, nu voiam să fiu nevoit să explic cum mi-am ales iubita dintr-un local unde merg de regulă femeile ușoare.

Am devenit însă un mare egoist. După câteva săptămâni de conviețuire cu Sofia, am început să-i cer să fie mai gospodină, să mai renunțăm la petreceri și la ieșirile în lume. S-a întristat:

— Nu așa ne-a fost înțelegerea, dragul meu!

— știu, dar te iubesc și mi-e teamă zi de zi că mă vei părăsi și te vei întoarce la viața dinainte, când cineva poate să-ți ofere stabilitate financiară mai trainică decât mine… Sofia, n-ai observat cât de nervos sunt, duminica seara, când știu că te sună din Egipt… sponsorul tău, ca să te întrebe cum o mai duci?

— și dacă ai tras cu urechea, n-ai auzit când i-am spus că mi-am găsit pe cineva, adică pe tine?

— Bine, dar nu mă poți convinge să primesc daruri sau să accept să dăm petreceri cu banii pe care i-ai primit de la el, făcând cândva dragoste cu el…

— Silviu, viața nu e niciodată așa cum o dorim noi să fie. Am reușit să te cunosc și recunosc sincer că te iubesc, dar nu mă obliga să renunț la confortul pe care mi l-am dorit mereu. Dacă spui că și tu mă iubești, acceptă-mă cu trecutul meu cu tot!

— Cum aș putea face asta, fără să mă simt atins în vanitatea mea?

— Dă-o încolo de vanitate! Mai bine, punem la un loc banii noștri și ne deschidem o firmă, ce zici? Acesta ar fi un prim pas spre… spre căsătoria noastră sau, mă rog, o relație mai de durată. De tine depinde…

— Vorbești serios, Sofia? Mă iubești atât de mult încât ai renunța la libertățile tale și te-ai mărita cu mine?!

— Nu chiar acum, dar în viitor… Nu văd de ce nu, dacă ne înțelegem?!

Se dădea o luptă crâncenă în sufletul meu și i-am cerut eu, de data asta, un răstimp de gândire. Trebuia să hotărăsc să-mi clădesc fericirea și prosperitatea alături de femeia iubită, dar cu banii pe care ea îi câștigase ținându-i companie unui… boșorog.

Am întors problema pe toate părțile și singurul lucru care îmi era clar era faptul că nu voiam să o pierd pe Sofia. Devenise mai atașată de mine, era stăpâna casei mele și, vrând-nevrând, începuse să fie mai gospodină și să mai lase sindrofiile.

Până la urmă, am făcut o alegere bună, zic eu acum: am acceptat-o cu trecutul ei cu tot!

Suntem de un an de zile împreună, nu ne-am căsătorit încă, pentru că nu prea am avut timp, dar avem o afacere bună împreună, iar fostul ei amant nu o mai deranjează cu telefoanele. A înțeles cum stau lucrurile. Se bucurase cândva de frumusețea și tinerețea Sofiei, dar acum ea mă alesese pe mine.

Iubita mea e la fel de focoasă, dar parcă mai responsabilă. Seara e aceeași, obișnuită să-mi pozeze, să mă incite, conștientă de frumusețea ei, iar eu o privesc dezgolindu-și trupul și mă simt într-al nouălea cer că o femeie superbă ca ea e numai și numai a mea!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News