Francesc Miralles, autorul bestsellerului „Ikigai”: „Tinerii sunt vulnerabili, mai ales în vremuri dificile. Nu au încă instrumentele necesare pentru a face față marilor provocări”

Cunoscut pentru bestsellerul „Ikigai”, scris împreună cu Héctor García, scriitorul spaniol aduce în „Johanna și Dr. Frankl” o poveste plasată în Viena postbelică, unde o adolescentă vulnerabilă își reconstruiește speranța prin întâlnirea cu celebrul psihiatru Viktor Frankl. Romanul devine astfel o meditație accesibilă atât tinerilor, cât și adulților despre reziliență, sens și puterea de a merge mai departe chiar și atunci când totul pare pierdut.

Născut în 1968, la Barcelona, scriitorul, jurnalistul și muzicianul Francesc Miralles și-a lansat primul lui roman, „Barcelona Blues”, în 2005. De atunci și până în prezent, cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, iar între cele care l-au făcut cunoscut în România se numără bestsellerele scrise împreună cu Héctor García: „Ikigai: secrete japoneze pentru o viaţă lungă şi fericită”, „Metoda Ikigai: secrete japoneze pentru a-ţi descoperi adevărata pasiune şi a-ţi atinge ţelurile în viaţă” și „Shinrin-Yoku: arta japoneză a băilor de pădure.” 

„Toți tinerii caută un sens, vor să-și descopere drumul în viață”

În 2026, editura Humanitas Junior i-a publicat traducerea romanului „Johanna şi Dr. Frankl”, o poveste care poate fi citită în egală măsură de către adolescenți și de către adulți. Autorul ne poartă în Viena anului 1948, un oraș unde efectele războiului se simt la fiecare pas, la fel cum se simte și dorința oamenilor de a-și reface viața. Personajul central este Johanna, o adolescentă sensibilă de 16 ani, care-și caută propriul drum în lume. Ea locuiește cu mama ei, într-un apartament distrus de război, și încearcă să facă rost de un job pentru a duce un trai mai bun. În ziua în care este dată afară din cafeneaua unde vrea să se angajeze, tânăra debusolată îl întâlnește pe doctorul Viktor Frankl. 

Psihiatrul vienez, de origine evreiască, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste, doctor în neurologie și filozofie, este considerat părintele logoterapiei, o formă de psihoterapie existențială care se concentrează asupra căutării și descoperirii sensului în viață ca principală forță motivatoare a ființei umane. Viktor Frankl este cunoscut, de asemenea, pentru cartea sa „Omul în căutarea sensului vieții” și pentru convingerea că viața are sens, chiar și în cele mai grele condiții.

Din conversaţiile cu el, Johanna descoperă că speranţa nu apare din senin, ci se construieşte pas cu pas, iar asta îi schimbă felul de a vedea lumea şi de a se vedea pe sine. În același timp, prietenia pe care o dezvoltă cu un tânăr american pe nume Miles, fiul unui ofițer din forțele de ocupație staționate în Viena după război, o face să înțeleagă că oamenii nu pot fi reduşi la uniforme sau la etichete.

„Dintotdeauna am fost fascinat de figura lui Viktor Frankl. Chiar i-am dedicat un capitol în volumul „Ikigai: Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită”, pe care l-am scris împreună cu Héctor García, pentru că logoterapia, tehnica psihoterapeutică pe care a conceput-o Frankl, are mult de-a face cu ideea de sens al vieții. El a lucrat mult cu pacienți tineri, deoarece în adolescență crizele existențiale sunt foarte frecvente. Toți tinerii caută un sens, vor să-și descopere drumul în viață. De aceea am vrut să le spun această poveste cititorilor tineri”, explică scriitorul pentru Libertatea.

„Johanna şi Dr. Frankl” se citește ca și cum ai urmări un film, este apăsătoare și înălțătoare în egală măsură, dar mai ales este o poveste despre curaj, iubire și speranță, despre cum poți să-ți găsești vocea interioară și scopul, chiar și atunci când pare că nu mai ai nimic de câștigat. 

În interviul de mai jos, am vorbit cu autorul despre căutarea sensului în rândul tinerilor și despre felul în care putem construi speranța și reziliența în vremuri incerte.

„Trăim din nou într-o epocă marcată de autoritarism”

Libertatea: Ce părere aveți despre tinerii care cresc astăzi într-o lume online extrem de conectată, unde comparația constantă și presiunea continuă par să fie norma? Ce îi face mai vulnerabili astăzi și ce le dă forță?
Francesc Miralles: Fiecare epocă are propriile provocări. Când aveam 14 ani, la școala mea toți copiii fumau, beau bere pe stradă și se băteau cu alte grupuri de tineri. Existau multe droguri și multă violență. Astăzi tinerii se confruntă cu alte probleme, precum deconectarea interioară pe care o produce faptul de a fi mereu conectați la internet. Toată lumea trebuie să învețe să gestioneze această realitate, mai ales adulții.

– Mai presus de toate, povestea Johannei este despre reziliență și despre găsirea unui drum înainte atunci când totul pare imposibil. Deși nu este singură, ea are nevoie de repere, oameni care să o vadă cu adevărat și să o sprijine. Ce pot învăța adolescenții de astăzi din povestea ei despre frică și curaj?
– Pot învăța că este posibil să-ți găsești sensul vieții – ceea ce un japonez ar numi ikigai –, chiar și în cele mai dificile împrejurări. Ai nevoie de speranță, de îndrumare și de conștientizarea propriului talent. Și, desigur, de înțelegerea faptului că cele mai importante descoperiri din viața fiecăruia se află de cealaltă parte a fricii.

– Deși trăim vremuri mult mai sigure decât perioada postbelică descrisă în carte, mulți tineri de astăzi se simt anxioși, pierduți sau copleșiți. Cum explicați acest paradox?
– Nu este, de fapt, un paradox. Trăim din nou într-o epocă marcată de autoritarism, violență și haos, cu trei războaie majore în apropierea Europei. Este firesc să simțim anxietate în fața atâtor acte de cruzime și în fața incertitudinii.

„Dacă începi cu pași mici, în timp vei ajunge să faci lucruri mari”

– Johanna nu este o eroină puternică în sensul tradițional; este o tânără vulnerabilă și rătăcită, care uneori își pierde speranța. De ce a fost important pentru dvs să-i păstrați această fragilitate?
– Tinerii sunt vulnerabili, mai ales în vremuri dificile. Nu au încă instrumentele necesare pentru a face față marilor provocări ale vieții. Johanna este o fată foarte sensibilă și inteligentă, care încearcă să găsească o cale de ieșire din întuneric și suferință.

– Cartea dvs. este relevantă în aceeași măsură și pentru adulți. Ideile lui Viktor Frankl despre libertatea interioară și sensul vieții sunt puternice, dar adesea mai ușor de înțeles în teorie decât de pus în practică. Cum putem găsi concret puterea de a merge mai departe și de a crea sens atunci când totul pare pierdut?
– Într-adevăr, „Johanna și Dr. Frankl” este o poveste care poate fi citită la fel de bine și de adulți. Căutarea sensului despre care a vorbit Frankl nu este doar o teorie, ci ceva ce poate fi practicat în fiecare zi, dacă îți pui talentele în slujba celorlalți. Când te simți gol pe dinăuntru, întreabă-te: „Cum pot contribui la ceea ce are nevoie lumea?” Uneori poate fi ceva foarte simplu – de pildă, să bei o cafea cu un prieten care trece printr-un moment greu.

– Dr. Frankl și-a dedicat întreaga viață ideii de sens. Deși mulți cititori sunt inspirați de astfel de cărți, adesea se simt copleșiți și nu știu ce ar trebui să facă mai departe. Cum ar trebui să abordăm aceste idei, în opinia voastră?
– Dacă începi cu pași mici, în timp vei ajunge să faci lucruri mari – inclusiv în ceea ce privește sensul vieții. În fiecare zi avem zeci de ocazii de a alina suferința altora sau chiar de a-i face fericiți. Găsește o modalitate de a fi util și vei simți că ai mai multă putere și că trăiești cu sens.

„Fiecare ființă umană ia propriile decizii, în circumstanțele în care trăiește”

– Am apreciat foarte mult lipsa prejudecăților din carte, precum și ideea că oamenii nu sunt pur și simplu buni sau răi, ci ființe complexe. În aceste vremuri instabile, cum putem cultiva empatia, umanitatea și răbdarea pentru a ajunge să ne cunoaștem cu adevărat unii pe alții? Mai sunt aceste valori importante astăzi?
– Aceasta este o idee asupra căreia Dr. Frankl a insistat mult: nu există naționalități bune sau rele, ci oameni cumsecade și oameni lipsiți de omenie. În lagărele de concentrare erau evrei care îi torturau pe alți evrei și ofițeri naziști care își riscau viața pentru a da în secret medicamente bolnavilor. Frankl nu credea în conceptul de vină colectivă. Fiecare ființă umană ia propriile decizii, în circumstanțele în care trăiește.

– Ați spus că nu vă plac interviurile, mai ales cele care nu dezvăluie nimic nou. Știu că vă considerați un bun prieten, iar prietenia este o temă esențială în povestea Johannei. Cum ați defini astăzi prietenia și ce valori credeți că sunt esențiale pentru a construi o relație autentică?
– Nu-mi plac interviurile în care apar mereu aceleași întrebări, precum „Ce este ikigai?”. În schimb, îmi plac conversațiile proaspete și inteligente, ca aceasta pe care o avem acum. Poate și pentru că părinții mei au murit acum 15 ani, îmi consider prietenii familie. Acesta este un element esențial al fericirii, așa cum a arătat și celebrul studiu social pe termen lung realizat la Harvard: pentru a avea relații autentice și hrănitoare trebuie să fii generos și tolerant cu imperfecțiunile și eșecurile oamenilor.

„Nu pot rezolva problemele omenirii, dar pot da dovadă de bunătate”

– Ați vorbit despre existența unei legături directe între gândurile dvs. și cuvântul scris. Ce sfat i-ați da unui tânăr scriitor care simte că are multe de spus, dar căruia îi este greu să-și organizeze gândurile și care se teme să nu fie judecat de ceilalți?
– Scrisul, ca majoritatea abilităților umane, este o chestiune de repetiție. La început poate fi dificil să găsești o formă clară pentru ceea ce trăiești și ceea ce simți, dar cu cât scrii mai mult, cu atât puntea dintre gând și cuvânt se scurtează.

– Ce apreciați cel mai mult la oameni astăzi? Ce vă dă speranță pentru umanitate într-un context politic, social și economic tot mai instabil?
– Ceea ce prețuiesc cel mai mult este bunătatea, în toate formele ei. Când îi zâmbești unui străin și el îți răspunde cu un zâmbet – lucru care se întâmplă foarte des în India –, simți imediat o căldură în inimă. Nu pot rezolva problemele omenirii, dar pot da dovadă de bunătate și generozitate în cercul meu apropiat.

– Credeți că literatura poate fi o formă de salvare? 
– Literatura este o alternativă foarte sănătoasă la lumea deprimantă și adesea părtinitoare a știrilor pe care le primim zilnic. Este un refugiu, o oază de reflecție, frumusețe și libertate. Avem nevoie de ea pentru a trăi.

„Când contribui la crearea unui viitor mai bun, frica se diminuează”

– Trăim într-o societate care cere constant mai mult, mai repede și mai eficient. Căutarea sensului poate părea incompatibilă cu frica de viitor. Cum putem învăța să încetinim fără să ne temem că vom rămâne în urmă sau că vom fi înlocuiți?
– Trăim într-adevăr în epoca vitezei, dar poți trăi cu sens și în aceste condiții. Important este să știi de ce faci ceea ce faci și pentru cine. Când contribui la crearea unui viitor mai bun, frica se diminuează. Iar uneori este perfect legitim să încetinești sau să te oprești pentru a te odihni. Paradoxal, acest lucru este foarte productiv.

– Citindu-vă cartea, m-am gândit la importanța simplității, a relațiilor autentice și a recunoștinței. Credeți că este posibil să ajungem la aceste lucruri fără a trece printr-o tragedie majoră? 
– Uneori, după șocul inițial, marile tragediile ne ajută să descoperim esența vieții. Dar ar trebui să putem găsi această esență și în vremuri mai liniștite. Dacă îți deschizi ochii și inima, vei descoperi nenumărate moduri de a trăi cu autenticitate și sens.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.