Frica de zbor – aviofobia: cum poți controla această teamă și cum să scapi de ea

Ce sunt fobiile

Fobia se instalează atunci când o anumită situație, obiect sau experiență generează o frică atât de severă și de paralizantă încât îți perturbă în mod constant viața cotidiană. Din punct de vedere clinic, fobiile se încadrează în categoria tulburărilor de anxietate, iar marea lor majoritate sunt reunite sub același diagnostic, și anume fobia specifică.

Există o singură excepție, agorafobia (teama de spații deschise şi/sau aglomerate), care beneficiază de un diagnostic distinct. Un paradox al acestei afecțiuni este acela că, în absența stimulului declanșator, persoana afectată este perfect conștientă că reacțiile sale sunt disproporționate față de pericolul real. Totuși, această luciditate nu are nici o putere asupra mecanismului fobiei. În momentul în care sursa de teamă apare, anxietatea se instalează imediat și cu o forță copleșitoare. Persoana poate încerca să își continue activitățile obișnuite, însă efortul necesar pentru a funcționa în acele clipe devine extrem de epuizant.

Câte fobii există

Deoarece îi afectează pe toți în mod diferit, prin intensitatea fricii, situațiile care declanșează fobiile și prin impactul pe care acestea îl au asupra vieții de zi cu zi, nu există un număr fix de temeri. Cu toate acestea, experții au reușit să le organizeze în cinci mari categorii, pentru a facilita înțelegerea și tratamentul lor.

Prima categorie vizează animalele și include fobii precum arahnofobia (frica de păianjeni), cinofobia (frica de câini), entomofobia (frica de insecte) sau ofidiofobia (frica de șerpi).

Cea de-a doua categorie privește mediul natural și cuprinde acrofobia (frica de înălțimi), agorafobia (frica de spații publice), aquafobia (frica de apă) și astrafobia (frica de tunete și fulgere).

Următoarea categorie include fobiile legate de sânge, proceduri medicale sau răni, iar aici regăsim algofobia (frica de durere), dentofobia (frica de dentiști), hemofobia (frica de sânge) și tripanofobia (frica de ace), relatează my.clevelandclinic.org.

Poate una dintre cele mai limitante în contextul lumii moderne este cea a fobiilor situaționale, iar în această categorie sint incluse aerofobia, adică frica de zbor, amaxofobia (frica de condus), claustrofobia (frica de spații închise) și niktofobia (frica de întuneric).

Ultima categorie este cea a fobiilor diverse, care include coulrofobia (frica de clovni), emetofobia (frica de vomitat), pirofobia (frica de foc) și tripofobia (frica de aglomerări).

Ce este aviofobia

Termenul de „aviofobie” sau „aerofobie” se referă la o frică extremă de a zbura cu avionul. Persoanele cu aerofobie sau pot fi speriate în legătură cu diferite aspecte ale zborului, cum ar fi decolarea, aterizarea sau faptul de a fi blocate în aeronavă. Chiar dacă, la nivel rațional, știi că avionul este cel mai sigur mijloc de transport – statisticile arată că transportul aerian înregistrează cele mai mici rate de mortalitate față de alte forme de transport – această certitudine nu reușește să țină anxietatea la distanță.

Majoritatea persoanelor cu aviofobie nu se tem de fapt de faptul că avionul s-ar putea prăbuși. În schimb, ei s-ar putea teme de anxietatea copleșitoare care vine odată cu faptul de a se afla în avion. Anticiparea zborului sau simplul gând că vei zbura este adesea la fel de tulburătoare ca zborul în sine. Studiile arată că între 2,5% și 40% dintre oameni experimentează în fiecare an anxietate legată de zbor.

Estimările de la capătul inferior reprezintă cazurile în care afecțiunea este diagnosticată de un profesionist în sănătate mintală, iar cele de la capătul superior sunt cel mai probabil rezultatul simptomelor de anxietate legate de zbor evaluate de pacienții înșiși.

Așadar, deși multor oameni le este teamă să zboare într-o oarecare măsură, doar o proporție mult mai mică îndeplinește cu adevărat criteriile pentru un diagnostic de fobie. Indiferent dacă frica de zbor s-a transformat sau nu într-o fobie, aceasta poate avea efecte serioase asupra calității vieții.

Cum se manifestă frica de zbor

Persoanele care suferă de aviofobie experimentează o anxietate persistentă și intensă atunci când se gândesc la zbor sau când se află efectiv la bordul unui avion. Simptomele acestei fobii nu diferă, ca natură, de cele întâlnite în cazul altor fobii specifice, însă se manifestă cu o intensitate care poate fi profund destabilizatoare.

La nivel fizic, tabloul simptomatic este unul variat și cuprinde frisoane și tremurături, senzații de sufocare și dificultăți de respirație, creșterea ritmului cardiac și transpirație abundentă. În același timp, persoana afectată de aerofobie poate resimți o înroșire bruscă a pielii, greață și tulburări gastrointestinale, dar și manifestări de ordin cognitiv, precum gândirea încețoșată, dezorientarea sau iritabilitatea. Toate acestea conturează o experiență fizică și emoțională extrem de solicitantă, care poate transforma simpla perspectivă a unui zbor într-o sursă majoră de suferință.

În unele cazuri, oamenii pot experimenta chiar un atac de panică, adică un episod de frică intensă care poate fi însoțit de simptome precum palpitații, senzația de detașare de realitate și teama de moarte. Unele persoane cu frică de zbor se simt relativ confortabil la aeroport, dar încep să experimenteze oricare dintre aceste simptome chiar înainte de îmbarcarea în avion, în timp ce altele au dificultăți care apar imediat ce ajung la aeroport.

Afecțiuni asociate aviofobiei

Frica de zbor poate fi alimentată de alte fobii, tulburări de anxietate și afecțiuni preexistente. De exemplu, persoanele care suferă de claustrofobie resimt adesea un nivel ridicat de anxietate în timpul călătoriilor cu avionul din cauza spațiului restrâns și a senzației de lipsă a libertății de mișcare. La fel, cei afectați de acrofobie, adică frica de înălțimi, pot dezvolta o teamă accentuată de zbor tocmai din cauză că se află la altitudini foarte mari.

De asemenea, persoanele cu anxietate socială sau cu o teamă excesivă de microbi și contaminare pot percepe zborul ca pe o experiență stresantă, deoarece sunt nevoite să petreacă perioade îndelungate într-un spațiu limitat, în apropierea unor necunoscuți. În multe situații, identificarea și tratarea acestor temeri de bază contribuie la reducerea simptomelor aviofobiei.

De altfel, metodele utilizate pentru gestionarea acestor frici sunt, în general, similare celor aplicate în cazul altor tipuri de fobii. Pe lângă factorii psihologici, unele probleme de sănătate pot amplifica teama de a călători cu avionul. Un blocaj la nivelul sinusurilor sau al urechii medii poate provoca dureri, senzații de presiune sau amețeli în timpul zborului, ceea ce îi face pe unii pasageri să privească această experiență cu îngrijorare.

Totodată, răcelile, afecțiunile cronice ale sinusurilor, vertijul ori diverse tulburări ale urechii pot genera o teamă justificată de apariția unui disconfort fizic accentuat pe parcursul călătoriei. În plus, bolile cardiovasculare sau alte afecțiuni care cresc riscul de cheaguri de sânge pot genera îngrijorări privind dezvoltarea trombozei venoase profunde în timpul unui zbor de lungă durată.

Ce declanșează aviofobia

Cauzele exacte ale fricii de zbor nu sunt cunoscute, însă specialiștii consideră că apariția acestei fobii poate fi influențată de o combinație de mai mulți factori. Frica variază semnificativ de la un individ la altul și este influențată de o combinație complexă de factori fiziologici, psihologici și sociali, unici pentru fiecare persoană. Iată câteva exemple:

Experiența unui zbor traumatizant sau a unui accident aviatic. Chiar și vizionarea unei știri extinse despre dezastrele aviatice poate fi suficientă pentru a declanșa frica de zbor. De exemplu, mulți oameni au experimentat cel puțin o frică minimă de zbor în urma atacurilor din 11 septembrie 2001.

Mediul înconjurător. Dacă unul sau ambii părinți au avut teamă de zbor, există posibilitatea să fi preluat și tu această anxietate. Mecanismul de învățare este întâlnit frecvent la copii, însă poate influența și comportamentul adulților. Aviofobia poate fi dobândită și prin observarea reacțiilor altor persoane apropiate, precum rude sau prieteni, însă studiile arată că părinții par să aibă cea mai mare influență în transmiterea și dezvoltarea diferitelor fobii.

Alte circumstanțe conexe. În unele cazuri, aerofobia nu este legată direct de călătoria cu avionul, ci poate avea la bază un conflict emoțional sau o sursă de stres complet diferită. De exemplu, o persoană care dezvoltă această teamă după o promovare profesională ce implică deplasări frecvente ar putea reacționa, de fapt, la presiunea noului rol, la responsabilitățile suplimentare sau la schimbările pe care acestea le aduc în viața personală. De asemenea, unii copii care sunt nevoiți să zboare des cu avionul pentru a-și vizita părinții divorțați pot dezvolta uneori aerofobia ca un mecanism de adaptare la trauma despărțirii.

Cercetările sugerează, totodată, că factori declanșatori precum vremea rea, decolarea și turbulențele tind să fie cele mai anxioase aspecte ale zborului. În plus, întârzierile pot agrava frica de zbor.

Cum poată fi tratată frica de zbor

Aviofobia poate fi tratată printr-o combinație de metode psihologice, tehnici de expunere și, în unele cazuri, sprijin medicamentos. Psihoterapia este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru aerofobie, iar terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este, de regulă, prima opțiune recomandată de specialiști. Aceasta are ca scop identificarea și modificarea gândurilor negative care întrețin frica și comportamentele de evitare asociate zborului.

Deși multe intervenții pentru fobii se bazează pe principiile TCC, există și alte tehnici utile în reducerea anxietății legate de călătoriile cu avionul. Una dintre cele mai eficiente metode este terapia prin expunere, considerată de experți o cale esențială pentru depășirea fricii de zbor. Aceasta presupune confruntarea graduală și controlată cu situațiile care provoacă anxietate, prin realitate virtuală, simulatoare sau chiar zboruri reale.

Similară este desensibilizarea sistematică, care implică expunerea progresivă la stimulul anxiogen, într-un ritm adaptat fiecărei persoane, pentru diminuarea reacțiilor de teamă, conform verywellmind.com. Terapia individuală poate include și hipnoterapie sau programe bazate pe realitatea virtuală, iar studiile arată că inclusiv intervențiile online pot reduce semnificativ simptomele aerofobiei.

În plus, cursurile specializate organizate de companii aeriene oferă informații despre siguranța zborurilor și experiențe practice care ajută la reducerea anxietății. În sfârșit, în unele cazuri, medicii pot prescrie medicamente pentru controlul simptomelor, însă acestea trebuie administrat strict sub supraveghere medicală.

Vezi şi ce este apeirofobia sau teama de infinit şi cum se manifestă!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE