Prof. dr. Mihai Craiu: „Vaccinarea este ca mersul la școală. Niciun sistem imunitar nu intră în viață pregătit”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Peste 77% din cazurile de rujeolă din Uniunea Europeană au fost înregistrate în țara noastră. Dezinformarea de pe rețelele sociale a adâncit neîncrederea părinților în sistemul medical, iar studiile de teren arată că peste jumătate dintre copiii din mediul rural ratează schemele esențiale de imunizare. Frica de reacții adverse și epidemia de opinii din online blochează chiar și administrarea dozelor de rapel. Prof. dr. Mihai Craiu, șef de secție la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu-Rusescu (INSMC), analizează, într-un interviu pentru Libertatea, din perspectiva a peste 37 de ani de experiență în pediatrie, capcanele analfabetismului digital, presiunea din cabinete și poveștile traumatizante ale copiilor care ajung la terapie intensivă din cauza unor boli ce puteau fi evitate prin vaccinare.
Cuprins:
- Spaima de efectele adverse ale vaccinării a înlocuit frica de boli severe: Ce îi sperie, de fapt, pe părinți
- Capcana prezentului: „Văd doar copilul sănătos de acum”
- Imunitatea se învață la fel ca mersul la școală
- Pericolul rujeolei în România și epidemia de dezinformare
- Rata de imunizare, prăbușită în mediul rural
Spaima de efectele adverse ale vaccinării a înlocuit frica de boli severe: Ce îi sperie, de fapt, pe părinți
Frica de vaccinare nu apare într-un vid, ci este alimentată de un amestec de dezinformare, bariere culturale și anxietăți legate de reacțiile adverse.
Datele celui mai recent studiu calitativ „Bariere în calea vaccinării în mediul rural din România”, realizat de Departamentul de Sănătate Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în cadrul programului „Sănătatea mamei și a copilului” implementat de Organizația Salvați Copiii România, arată că fricile părinților față de vaccinare variază de la anxietatea imediată provocată de reacțiile adverse minore, cum ar fi febra sau stările de agitație după administrare, până la mituri grave amplificate de mediul online.
În cazul vaccinului ROR, principala barieră rămâne teama nefondată a legăturii cu autismul sau cu tulburările de dezvoltare, în timp ce imunizarea anti-HPV este adesea refuzată din cauza dezinformărilor legate de infertilitate sau provocarea altor tipuri de cancer. Peste toate acestea se suprapun un scepticism generalizat accentuat în perioada post-COVID-19 și o percepție tot mai scăzută a pericolului real, părinții având în față un copil sănătos și ignorând complet gravitatea unor boli devastatoare precum difteria, poliomielita sau complicațiile pneumococice.
Libertatea: Care este frica pe care o auziți cel mai des de la mamele și tații copiilor mici?
Prof. dr. Mihai Craiu: Cea mai frecventă spaimă este legată de potențialele efecte adverse ale vaccinării, plecând de la narative răspândite în special în social media. Din păcate, teama privind efectele devastatoare ale unor boli extrem de severe cum ar fi poliomielita, tetanosul sau difteria a dispărut complet, iar unii părinți nici nu au auzit de efectele severe ale unora dintre maladiile prevenibile prin vaccinare. Este mai probabil să găsim părinți care au auzit despre meningita meningococică, deoarece au citit sau au văzut la TV știri despre rare cazuri mortale, dar nu știu absolut nimic, dar nimic! despre difterie.
Libertatea: Cum reacționați când un părinte vine cu informații găsite online care contrazic recomandările medicale?
Prof. dr. Mihai Craiu: Încerc să ascult liniștit până la capăt. Dacă narativul respectiv este urmat de o întrebare legitimă, încerc să răspund clar, suficient de scurt și de simplu și să ofer surse oficiale, pentru o posibilă lectură ulterioară, dacă acel părinte dorește să se informeze mai mult.
Dacă acel părinte, de obicei de vârsta propriului meu fiu, vine în cabinet și mă abordează pe un ton inchizitorial privind nu știu ce postare pe TikTok a unui influencer sau a unei persoane publice, fără pregătire medicală, întrebându-mă (fără a aștepta răspunsuri) dacă am citit prospectul vaccinului X, atunci mă retrag elegant. Îl întreb dacă pot să îl ajut cu altceva și nu escaladez situația tensionată. La fel procedez și în comunicarea din social media... Este absolut inutilă orice fel de tentativă de a purta un dialog cu acești oponenți fermi ai vaccinării. Nu există argumente, nu poate exista dialog! Există doar monologuri paralele care pot să crească gradul de frustrare și burn-out al medicului care se aventurează pe aceste teritorii... emoționale.
Libertatea: Care este cea mai mare schimbare pe care ați observat-o la generația actuală de părinți?
Prof. dr. Mihai Craiu: Cred că cea mai mare diferență față de perioada anterioară pandemiei COVID-19 este scepticismul. Părinții își construiesc perspective asupra vaccinării prin prisma opiniei din bula informațională, culturală și socială în care se află. Neîncrederea în vocea autorităților devine din ce în ce mai mare și acum asistăm la o polarizare a percepției asupra fenomenului prevenției prin vaccinare. Există din ce în ce mai puține opinii echilibrate, bazate pe dorința de dialog și învățare, și o din ce în ce mai evidentă acumulare la una dintre extreme: fie este demonizată vaccinarea, fie este îmbrățișată fără nicio întrebare. Și asta este foarte grav pe termen lung, deoarece în acest univers polarizat, cei care vor pune întrebări legitime despre anumite aspecte ale vaccinării vor fi blamați din ambele părți ale spectrului de percepții. Și vor fi din ce în ce mai puțini.
Capcana prezentului: „Văd doar copilul sănătos de acum”
Libertatea: Ce îi face pe părinți să amâne uneori vaccinarea, chiar dacă își doresc ce e mai bun pentru copil?
Prof. dr. Mihai Craiu: Cel care amână vaccinarea de fapt nu înțelege cu ce se confruntă în scenariul dat! Părinții care sunt atât de ferm convinși că vaccinarea este nocivă și că aceasta este un proces malefic al unei industrii care le vrea cu tot dinadinsul răul sunt imposibil de convins despre existența riscurilor. Aceștia au în față un copil sănătos ACUM și nu pot și nu vor să își asume un risc perceput, într-un viitor greu anticipabil la momentul în care trebuie să accepte vaccinarea. Un astfel de părinte nu vrea să piardă ce are ACUM, fără să se gândească la faptul că sugarul său va crește, va merge în colectivitate, va călători, va fi expus riscurilor infecțioase care se modifică semnificativ în această lume. Acești părinți văd doar copilul sănătos de acum și refuză să se gândească la faptul că bunele lor intenții nu pot fi garanții absolute pentru un viitor incert.
Libertatea: Ați întâlnit părinți care au regretat că au amânat vaccinarea? Ce i-a făcut să privească lucrurile diferit?
Prof. dr. Mihai Craiu: Ca medic de urgențe am întâlnit mult mai des decât mi-aș fi dorit povești triste cu părinți care au trecut prin scenarii traumatizante din cauza unor maladii prevenibile prin vaccinare. Am relatat în numeroase rânduri și le povestesc studenților și rezidenților mei cazuri reale de copii care au făcut complicații amenințătoare de viață din cauza unor infecții invazive cu pneumococ, a rujeolei, gripei sau tusei convulsive.
Doar pentru a aduce un scenariu real, doresc să prezint următoarea întâmplare: este vorba despre povestea unei fetițe de aproape 4 ani, prezentată la noi la INSMC în Compartimentul de Primiri Urgențe, pentru febră extrem de mare, peste 40 grade Celsius, tuse, respirație dificilă și stare foarte gravă. A fost adusă de tatăl ei. Evaluarea complexă a dovedit că aceasta avea o pneumonie complicată cu un revărsat pleural masiv, pe partea dreaptă. I-am explicat tatălui gravitatea bolii în termeni simpli („are pneumonie complicată cu apă la plămâni”) și am cerut acordul informat pentru efectuarea unei puncții aspirative, ca să scoatem acel fluid purulent. Pe toată durata procedurii, tatăl a cerut să fie prezent și a susținut și îmbărbătat fetița.
Peste câteva zile, când am primit de la laboratorul național de referință răspunsul (fetița avea infecție cu Streptococcus pneumoniae serotip 9V), am mers să discut cu tatăl. Când i-am explicat că fetița lui avea o infecție care era inclusă în vaccinul pneumococic utilizat la acea dată, tatăl s-a schimbat la față și efectiv a leșinat. Apoi am aflat că medicul lor de familie îi avertizase despre riscul unei infecții invazive cu pneumococ asociat începerii grădiniței, iar tatăl refuzase să accepte sugestia! Mă uitam cu emoție la dânsul cum repeta monoton: „nu știu cum o să mai dau ochii cu medicul nostru de familie...”.
Imunitatea se învață la fel ca mersul la școală
Libertatea: Dincolo de statistici și recomandări medicale, ce ați vrea să înțeleagă părinții despre rolul vaccinării?
Prof. dr. Mihai Craiu: Că vaccinarea este ca mersul la școală... Trebuie să înveți treptat, utilizând experiențe mai puțin dificile, ca la grădiniță și la ciclul primar, pentru a putea face exerciții mai complicate ulterior. Niciun sistem imun al niciunui copil din lumea asta nu intră în viață pregătit. Poate să învețe doar când se întâlnește cu agentul patogen respectiv. Fie în cursul bolii, și aici intervin complicațiile, fie în timpul vaccinării, cu un „musafir nedorit” care a fost inactivat sau omorât în totalitate. Dacă îl vedem prima dată la vaccin, vom putea face față cu succes în scenariul bolii reale, cu riscuri infinit mai mici.
Vaccinarea este importantă pentru toată societatea, deoarece unele persoane nu pot fi vaccinate din rațiuni medicale sau de vârstă. Vaccinarea unei proporții suficient de mari de copii asigură imunitatea de comunitate.
Pericolul rujeolei în România și epidemia de dezinformare
Libertatea: Dacă ați avea în față un părinte care spune „mie rujeola nu mi se pare atât de gravă”, ce i-ați răspunde?
Prof. dr. Mihai Craiu: I-aș spune că mie, ca medic cu peste 37 de ani de experiență, mi se pare gravă. Am văzut copii murind ca urmare a complicațiilor bolii și asta mă face să fiu absolut sigur că este o boală cu potențial foarte grav. L-aș invita să vină la noi la spital să facă câteva zile de voluntariat și s-ar putea să se convingă. Pe cei care sunt dispuși să facă o călătorie i-aș duce la mormântul familiei bunicului soției mele, unde vor putea vedea cu ochii lor inscripția care documentează decesul lui Nicolae, la vârsta de 1 an, ca urmare a rujeolei.
Îmi aduc aminte din anii de facultate cum o infirmieră de la Spitalul 9 a recunoscut imediat de pe hol un copil care avea panencefalită sclerozantă subacută - PESS, o complicație fatală a rujeolei, doar pentru că îl văzuse cum cădea brusc din picioare. Maladia era atât de întâlnită încât o infirmieră recunoștea tabloul tipic. Timpul a trecut, rujeola a devenit mai rară, iar astăzi, din cauza acoperirii scăzute de vaccinare, cazurile de PESS reapar.
Libertatea: Există o poveste care explică mai bine decât orice cifră de ce prevenția contează?
Prof. dr. Mihai Craiu: DA, cele 3 povesti triste din 2025 ale unor persoane din SUA care au murit din cauza complicațiilor rujeolei. Să mori de rujeolă in SUA în anul 2025 este deja... o poveste incredibilă.
Libertatea: Cât de mult contează respectarea calendarului de vaccinare și ce riscuri apar atunci când vaccinurile sunt amânate?
Prof. dr. Mihai Craiu: Calendarul Național de Vaccinare este extrem de important în reducerea riscurilor de complicații ale bolilor prevenibile. La fel ca și în scenariul accidentelor de circulație, unde contează foarte mult dacă purtăm centura de siguranță sau casca de protecție, așa și în cazul bolilor transmisibile, contează dacă suntem vaccinați la momentul bolii. Vaccinarea previne complicațiile severe ale bolii, nu boala în sine, în majoritatea cazurilor.
Le spun părinților care aleg să „mai aștepte puțin” că este foarte bine să discute, iar și iar, cu medicul în care au încredere și să își propună un moment clar în care vor lua decizia, fără a amâna la nesfârșit.
Rata de imunizare, prăbușită în mediul rural
În România, acoperirea vaccinală s-a prăbușit, iar disparitățile dintre medii devin dramatice: în mediul rural, rata de vaccinare a ajuns la doar 48,9% pentru DTP, 52,1% pentru vaccinul antipneumococic și 58,2% pentru prima doză de ROR, conform unui studiu recent publicat de Salvați Copiii.
Peste 75% din cazurile de rujeolă din UE vin din România. Semnalul de alarmă lansat de dr. Mihai Craiu și reacția neașteptată a lui RFK jr.
