Opt stațiuni din Europa unde plajele nu sunt aglomerate, chiar și în plin sezon

Totuși, există escapade mai liniștite care oferă peisaje spectaculoase, apă limpede, centre istorice fermecătoare și o gastronomie locală excelentă.

1. Cetara, Italia: Satul de pescari de pe Coasta Amalfi pe care cei mai mulți îl ocolesc

Amplasat între Vietri sul Mare și Maiori, satul Cetara atrage doar o fracțiune din numărul de turiști care aglomerează zilnic Positano sau Amalfi. Localitatea și-a construit identitatea în jurul pescuitului tradițional, iar această moștenire se reflectă direct în ritmul zilnic al micului golf cu nisip și pietriș.

Cetara este renumită pentru colatura di alici, un sos chihlimbariu din hamsii preparat după o metodă veche de secole, derivată din celebrul garum al romanilor. Restaurantele locale își construiesc meniurile în jurul acestui ingredient, servindu-l alături de paste sau ca condiment de bază. Flota locală de pescuit este activă în micul port și face parte din peisajul autentic al locului.

Fără hoteluri spectaculoase suspendate pe stânci sau piețe mari destinate luxului, Cetara rămâne aerisită chiar și în august. Autobuzele locale SITA fac legătura rapid cu restul Coastei Amalfi și cu Salerno, transformând satul într-o bază excelentă de explorare, fără a fi nevoie de mașină pe drumul îngust de coastă.

2. Sozopol, Bulgaria: Orașul antic de pe malul liniștit al Mării Negre

Fondat în secolul al VII-lea î.Hr. ca o colonie grecească numită Apollonia, Sozopol este una dintre cele mai vechi așezări din Bulgaria. Situat la sud de Burgas, pe o peninsulă îngustă care desparte centrul istoric de zona modernă, orașul a scăpat de dezvoltarea imobiliară agresivă cu hoteluri de tip turn.

Centrul vechi este caracterizat de străduțe pietruite, case din lemn specifice perioadei de Renaștere Bulgară și o biserică ortodoxă din secolul al XIX-lea. Spre deosebire de stațiunea Sunny Beach, aflată la 50 de kilometri nord și concepută pentru turism de masă, Sozopol oferă o atmosferă mult mai calmă.

Plajele locale, precum Harmanite sau golful Kavatsite, au nisip fin și ape mai calde în august, specifice Mării Negre. Meniul restaurantelor de pe faleză prioritizează midiile și peștele local în detrimentul preparatelor standardizate, iar accesul de la aeroportul din Burgas durează mai puțin de 40 de minute.

3. Piran, Slovenia: Arhitectură venețiană la Marea Adriatică

Litoralul Sloveniei măsoară mai puțin de 50 de kilometri, iar această limită geografică a împiedicat extinderea turismului de masă. Piran ocupă o peninsulă îngustă unde întregul oraș vechi poate fi străbătut la pas în mai puțin de 20 de minute.

Dezvoltat sub stăpânire venețiană, Piran păstrează o arhitectură gotică impresionantă, vizibilă în special în Piața Tartini și la clădirile din jurul portului. Turnul Catedralei Sfântul Gheorghe, ridicat pe o colină, oferă o panoramă extinsă peste Golful Trieste, până spre țărmurile Italiei și Croației.

Un detaliu important pentru vizitatori: Piran nu are o plajă clasică cu nisip. Înotul se face de pe platforme amenajate din beton și pontoane din piatră, iar apa este extrem de curată datorită proximității Rezervației Naturale Strunjan, o zonă protejată care limitează construcțiile pe coastă.

4. Tarifa, Spania: Plaje oceanice la capătul sudic al Europei

Aflată în cel mai sudic punct al Europei continentale, în provincia Cádiz, Tarifa este scăldată de apele Oceanului Atlantic și orientată direct spre Strâmtoarea Gibraltar. Vânturile constante au transformat orașul, încă din anii ’80, într-o capitală europeană a windsurfingului și kitesurfingului.

Plajele vaste, cum sunt Playa de los Lances sau Playa de Valdevaqueros, sunt suficient de late pentru a găzdui școli de sporturi nautice și turiști dornici de soare fără să devină vreodată aglomerate. Centrul vechi păstrează zidurile din perioada maură și o rețea strânsă de străzi albe, mărturie a secolelor de influență islamică.

Fiind la doar o oră de mers cu feribotul de Tanger (Maroc), Tarifa permite inclusiv excursii de o zi pe continentul african. Vântul puternic poate fi uneori un impediment pentru plajă, dar tot el este cel care a ținut departe marile complexe hoteliere de pe Costa del Sol.

5. Comporta, Portugalia: Un refugiu boem la o oră jumătate de Lisabona

Pe coasta regiunii Alentejo, la sud de Setúbal, Comporta a rămas un secret bine păstrat datorită regulilor stricte de urbanism. În locul hotelurilor înalte, peisajul este dominat de căsuțe tradiționale cu acoperiș de stuf, păduri de pini și culturi verzi de orez.

Plajele din Comporta, cum ar fi Praia do Pego, sunt fâșii lungi de nisip fin oceanice, mărginite de dune naturale. Deși zona atrage de ani buni un public orientat spre design și natură, absența unui aeroport direct și dependența de un drum de 90 de minute de la Lisabona mențin numărul zilnic de vizitatori la un nivel moderat.

În plus, Rezervația Naturală a Estuarului Sado protejează o populație residentă de delfini și împiedică extinderea construcțiilor de-a lungul liniei de coastă.

6. Kastellorizo, Grecia: Insula îndepărtată de la granița cu Turcia

Kastellorizo este cea mai estică insulă locuită a Greciei și se află la doar doi kilometri de orașul de coastă Kaş din Turcia, fiind mult mai departe de insula Rodos sau de Atena. Această poziție izolată a limitat accesul turismului de masă.

Micul port este mărginit de case neoclasice restaurate în culori pastelate. Insula a devenit cunoscută la nivel internațional după ce a găzduit filmările pentru pelicula italiană Mediterraneo, premiată cu Oscar în 1991.

Înotul se face direct de pe stânci sau din golfețe izolate, iar accesul la celebra Peșteră Albastră se realizează doar cu barca. Deoarece locurile de cazare sunt puține, numărul turiștilor care pot înnopta aici este limitat în mod natural, oferind o experiență grecească autentică chiar și în vârf de sezon.

7. Camogli, Italia: Ritmul relaxat din Liguria, la umbra Portofino-ului

Aflat la o scurtă călătorie cu trenul de Genova, Camogli oferă același Peisaj spectaculos ca vecina sa mai celebră, Portofino, dar la o fracțiune din preț și aglomerație. Numele său provine, conform tradiției locale, de la „Casa delle mogli” (casa soțiilor), o trimitere la comunitatea de pescari ai cărei bărbați erau plecați pe mare timp de luni de zile.

Faleza din Camogli este dominată de clădiri înalte, colorate în stilul trompe l’oeil, o tehnică genoveză care simulează detalii arhitecturale pe fațadele plate. Plaja mixtă de nisip și pietriș se află chiar sub orașul vechi, într-un golf adăpostit.

Spre deosebire de destinațiile de lux din apropiere, Camogli rămâne un oraș funcțional de pescari. Este, de asemenea, punctul de plecare pentru drumeții în Parcul Regional Portofino sau pentru plimbări cu barca spre Abația San Fruttuoso.

8. Alonissos, Grecia: Paradisul protejat din Arhipelagul Sporade

Spre deosebire de vecinele Skiathos și Skopelos, insula Alonissos nu are aeroport. Drumul necesită o traversare cu feribotul, detaliu care filtrează semnificativ numărul de vizitatori din timpul verii.

Apele din jurul insulei formează Parcul Național Maritim Alonissos, înființat pentru protejarea muncii de conservare a focii-călugăr mediteraneene (Monachus monachus), una dintre cele mai rare specii de mamifere marine din lume. Statusul de zonă protejată a oprit construcția de complexe hoteliere de mari dimensiuni.

Plaje precum Kokkinokastro, renumită pentru pietrișul roșatic și pinii care coboară până la apă, rămân liniștite chiar și în mijlocul lunii august. Rețeaua veche de poteci folosite în trecut pentru măgari este astăzi întreținută pentru drumeții, oferind acces facil la golfețe izolate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE