Porția de carte. Oameni care îți strică viața chiar de la început/Cum să fii prieten cu inteligența artificială

Ce nu poate fi rostit (David Szalay, Editura Trei)

Replicile scurte. Replicile scurte, parcă tăiate cu un instrument nevăzut de scris, ascuțit și periculos – acestea m-au izbit la cartea lui David Szalay, care parcă vrea să spună totul într-o singură răsuflare. Cartea sa, câștigătoare Booker Prize 2025 și tradusă în limba română de Anca Bărbulescu, vorbește, dincolo de orice altceva, despre singurătate, despre alienare, despre conștientizarea faptului că lucrurile ce ni s-au întâmplat în trecut ajung să ne bântuie și să ne configureze viața.

Istvan, personajul principal, pare suspendat cumva, incapabil să vorbească sau să acționeze, captiv al unui univers care l-a dat cu capul de pereți încă din copilărie, fără niciun fel de milă, fără să-i dea răgazuri prea lungi și nici oameni prea buni pe care să se poată sprijini.

Abuzat sexual de o vecină, în Ungaria natală, Istvan face cunoștință cu închisoarea după moartea soțului acesteia, apoi ajunge în Anglia, unde încearcă din răsputeri să-și construiască o viață de om normal, cu bucurii și tristeți firești. 

La Istvan însă totul pare deja frânt – el cunoaște mai întâi iubirea, apoi bunăstarea materială, dar le risipește pe amândouă, pentru că întreaga carte se rotește în jurul ideii de pierdere ireversibilă, de existență care oricum nu valorează prea mult (pentru că așa ne spun alții), de emoție necomunicată (pentru că oamenilor din jur, nu-i așa?, oricum nu le pasă).

Volumul lui Szalay face din viața personajului lui o muncă sisifică de reclădire, de renovare, de igienizare și de primenire. O curățenie generală, care însă întâmpină obstacole enorme, care țin de dorințele neîmplinite ale lui Istvan, de incapacitatea exprimării unor voințe și ne-voințe, a unor emoții care există în el, scurt și lătrat, exact ca replicile minimaliste care țin tot romanul ca pe un fir încordat.

Istvan reprezintă prototipul bărbatului care, străduindu-se să-și ascundă slăbiciunile, ajunge să și le expună direct, fără filtre, devenind un personaj dureros de sincer, creând un portret înspăimântător al dezbrăcării umane până la durerea pură, aceea care te lasă în afara gestului sau a cuvântului.

O scriere profundă și cutremurătoare, în ciuda frazelor deseori telegrafice. Frazele se continuă însă, curgător și zguduitor, în mintea cititorului. Exact ca viața.

Mireasa fantomă (Yangsze Choo, Editura ACT și Politon, colecția Corola)

Există cărți în care se vorbește despre cum ți se poate fura sufletul, iar volumul tradus de Alexandra Țabără este una dintre acestea. „Mireasa fantomă”, debutul lui Yangsze Choo, e o delicatesă stranie, un amestec de superstiție chinezească, realism magic și un pic de „thriller”, care îți dă ție, cititorule, o stare de tulburare ciudată, dar și de curiozitate: trebuie să vezi ce s-a întâmplat într-o epocă trecută, inaccesibilă din punct de vedere sociocultural.

Acțiunea se petrece în anul 1893, în Malaya. Li Lan, o fată dintr-o familie chineză scăpătată, primește o propunere înfiorătoare. Tatăl ei, dependent de opiu, îi sugerează să devină „mireasă fantomă”.

Asta ar însemna ca fata să se mărite cu fiul înstăritei familii Lim. O să spuneți: care e noutatea, pe vremea aceea, mariajele nu erau clădite pe iubire, ci pe bani. Noutatea e că Lim Tian, mirele, este mort în împrejurări enigmatice și îngropat, dar vrea o nevastă. 

Li Lan ar trăi în lux și îndestulare câte zile ar mai avea pe pământ. Ea și familia ei. Aceasta ar fi răsplata pentru acest pact ciudat, despre care nu auzi foarte des. Însă soțul ei este de fapt fantoma, una destul de răutăcioasă și posesivă, care o bântuie pe tânără în vis, trăgând-o și pe ea spre Lumea de Dincolo, construită fascinant și debordant de creativ de autoarea Yangsze Choo.

Dincolo de mirosul de tămâie, de jungla grea de ploaie, de atingerea mătăsii, incursiunile lui Li Lan în moarte ne umple imaginația de birocrați spectrali, palate de hârtie arse la înmormântări și spirite care nu vor să treacă vălul dintre lumi.

Totul este o mare alegorie pentru libertatea mărginită a femeilor într-o lume în care singura monedă de schimb era căsătoria avantajoasă. Curajul lui Li Lan e exotic și încăpățânat, suficient cât s-o transforme dintr-o victimă a împrejurărilor într-un personaj care-și cercetează și-și disecă asumat destinul bizar.

„Mireasa fantomă” este lectura perfectă pentru cei care iubesc un dram de macabru în volumele de pe noptieră, amestecat într-o lume delicată, cu rânduiala ei proprie, care nouă, celor aflați în cealaltă parte a lumii, ne e încă străină și nepătrunsă. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE