Povestea fără sfârșit (Michael Ende, Editura Arthur)
Neverending Story – așa o știu copiii anilor 70, 80 – perioada în care au apărut romanul și filmul. Dar și copiii anilor care de-abia s-au încheiat – tributul adus unei povești care a schimbat lumea prin puterea imaginației și a magiei din serialul Stranger Things este unul absolut emoționant. Ceea ce înseamnă că Neverending Story rămâne un fenomen. Și, ca orice fenomen, merită privit și primit cu cea mai mare atenție.
Da, copii, e o carte voluminoasă, dar știți ceva? E scrisă bicolor, ca să vă înlesnească dificila misiune a cititului. În plus, când dai cu nasul de Bastian, care, la rândul lui, descoperă un tom misterios, nu-ți mai vine să ieși din lumea plină de imaginație.
Cumva, Bastian pătrunde în cartea pe care a găsit-o și se pomenește eroul principal, care primește misiunea importantă de a salva Fantazia, universul în care totul e posibil, dar pe care, dacă-l pierzi, pierzi și poveștile, pierzi imaginația și condamni personajele la uitare: Atreiu, Crăiasa Copilă, spiriduși ai nopții sau balauri-noroc.
Povestea fără sfârșit nu va muri niciodată, pentru că e la fel de captivantă și de palpitantă ca în prima ei zi.
Câteva feluri de a dispărea (Flavius Ardelean, Editura Nemira)
Șapte povestiri pe care trebuie să le citești când nu ești singur în casă.
Sau, dacă-ți place să te sperii, citește-le în tăcere, noaptea, cu lanterna pe sub așternuturi.
Pentru că macabrul, suspansul și imaginația scriitoricească se împletesc fericit și rezultatul este unul pe măsură: un volum îndrăzneț, despre monștri care fac ravagii în sate uitate de lume sau despre ghemul negru, venit din miezul pământului, care preia controlul asupra unei școli.
Ardelean scrie despre lumi ale morții, spații misterioase și subterane, unde te poți pierde fără a te mai regăsi vreodată, fețe fără trăsături, jocul dintre văzut și nevăzut sau inamici al căror nume și a căror forță nu le cu cunoști cu adevărat.
Surprinde prin amestecul dintre lucruri obișnuite – mezeluri, cheie de 14, nea Costică – și roadele unei fantezii întunecate și ramificate, ca un copac în umbrele nopții.
Creaturile stranii aduse ochilor noștri de autorul român vorbesc toate, fiecare în felul său sinistru și imaginativ, despre dispariție, uitare, dizolvare.
Adică temerile noastre într-un volum cu copertă cenușie.