Preparaţi corect licorile din plante

Infuzie

Este cea mai frecventă modalitate de a prepara ceaiul. Indiferent dacă sunt fructe sau frunze – uscate sau proaspete – peste două linguriţe se toarnă 250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă şi se lasă între 3 şi 10 minute. Anumite plante, cum ar fi muşeţelul, florile de tei, frunzele de mentă sau de roinita, se prepară numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate dispărea.

Decoctul

Plantele se amestecă cu apă rece, apoi decoctul se fierbe. Dacă este vorba despre frunze, flori sau planta întreagă, amestecul se fierbe 10 -15 minute, iar în cazul cojilor şi al rădăcinilor, 30-40 de minute. După fierbere, decoctul se strecoară. Prin acest procedeu se prepară plantele a căror consistenţă este lemnoasă.

Maceratul

Se foloseşte la prepararea extraselor apoase, vinurilor, tincturilor şi oţeturilor medicinale, unde plantele trebuie să stea mai mult timp în dizolvant. Anumite plante, ca rădăcina de nalbă sau seminţele de in, se prepară numai prin macerare cu apă rece. Preparatul se păstrează la rece, în sticle de culoare închisă.

Tinctura

Se prepară prin tratatea plantelor mărunţite cu alcool de diferite concentraţii. Pentru prepararea tincturilor este nevoie de un alcool puternic şi de ierburi sau plante medicinale uscate. Nu este recomandat să folosiţi plante abia culese, deoarece concentraţia substanţei active este mult mai scăzută.

Cataplasmă

E un preparat de consistenţă moale, care se obţine din plantă măcinată, amestecată cu apă, până se formează o pastă. Cataplasmele se pot realiza cu apă rece sau cu apă fierbinte.

Ulei din plante

La majoritatea uleiurilor pe bază de plante se foloseşte de obicei ulei de măsline, dar şi ulei de floarea- soarelui sau de şofran. Plantele necesare trebuie spălate bine, apoi uscate în întregime, altfel există riscul ca ele să mucegăiască sau uleiul să râncezească. Peste plantele mărunţite (4-5 tulpini) se adaugă un litru de ulei la temperatura camerei. Plantele trebuie să stea în ulei între 3 şi 6 săptămâni. După aceea se strecoară şi se păstrează în sticle de culoare închisă, circa un an.

Planta săptămânii – Teiul

Arborele înalt este uşor de recunoscut după frunzele rotunde şi ascuţite la vârf, dar mai ales pentru florile galbene şi parfumate, lipite de o frunzuliţă solzoasă, numită bractee. Florile de tei se recoltează când sunt complet înflorite şi se usucă în încăperi aerisite. Florile de tei sunt folosite, în infuzii, pentru insomnii, în atenuarea simptomelor de răceală sau la eliminarea secreţiilor bronhice. Preparatul stimulează transpiraţia, tratând febra. În tratamentele cosmetice, compresele cu infuzii de flori de tei reduc cearcănele, calmează şi catifelează tenul. În amigdalite, se fac gargare cu ceai cald de tei, iar pentru stări de agitaţie, iritabilitate sau anxietate, se prepară ceaiuri puţin concentrate din florile acestui arbore- minune.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE