Suprafața solidă a Pământului, solul pe care călcăm zilnic, nu este atât de fixă pe cât am putea crede. Conform unui studiu recent publicat în „Journal of Geophysical Research: Solid Earth” și citat de ABC.es, polii planetei noastre se ridică, în timp ce ecuatorul se scufundă, iar acest proces se desfășoară într-un ritm accelerat.
Cuprins:
Măsurătorile realizate cu ajutorul rețelelor globale de stații GNSS (Global Navigation Satellite System) au arătat că între anii 1997 și 2000 polii Pământului se ridicau cu aproximativ 0,5 mm pe an. Până în 2015, această viteză aproape s-a dublat, ajungând la 1 mm pe an. În schimb, la ecuator, mișcarea este inversă, solul scufundându-se într-un proces care se intensifică de la an la an.
„Rezultatele noastre”, explică geologul Christopher Kotsakis de la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, „indică o accelerare a ridicării polare însoțită de o creștere comparabilă a ratei de scufundare ecuatorială”. În ansamblu, aceste mișcări, deși insesizabile la scară mică, modifică treptat forma Pământului, care devine mai puțin turtit și mai aproape de o sferă perfectă.
Pe durata ultimei mari glaciațiuni, încheiate acum aproximativ 10.000 de ani, greutatea masivă a gheții a împins crusta terestră către manta, provocând o deformare a suprafeței. După topirea gheții, crusta a început să revină încet la poziția sa inițială, un proces denumit „ajustare isostatică glaciară”.
În prezent, topirea accelerată a gheții moderne din Groenlanda și Antarctica rescrie regulile acestui proces. Pe măsură ce calotele glaciare se reduc, presiunea exercitată asupra scoarței scade, iar continentele din zonele polare se ridică mai repede decât în trecut. Totodată, cantități uriașe de apă provenite din topirea gheții se varsă în oceane, iar greutatea suplimentară apasă fundul mării, mai ales în regiunile tropicale, provocând scufundarea acestuia.
Conform ABC.es, acest fenomen are implicații majore și asupra gravitației Pământului. În timp ce forma fizică a planetei devine mai sferică, distribuția maselor, puternic influențată de redistribuirea apei, determină o aplatizare mai mare a câmpului gravitațional. Este un paradox care i-a intrigat pe cercetători, Pământul devenind mai rotund din punct de vedere fizic, dar cu un câmp gravitațional mai plat.
„Deși acest comportament poate părea contraintuitiv, este pe deplin compatibil din punct de vedere fizic”, afirmă Kotsakis. Studiul arată o lume în continuă schimbare, marcând un alt capitol important în istoria geofizică a planetei noastre.
Nucleul interior, o sferă solidă de metal încins, este înconjurat de un nucleu exterior lichid. De-a lungul timpului, cercetătorii au suspectat că nucleul interior solid suferă deformări pe măsură ce se rotește, iar acum au găsit primele dovezi ale acestor schimbări petrecute în ultimele două decenii.
Semnele deformării au fost observate prin analiza undelor seismice generate de cutremure suficient de puternice pentru a străbate centrul Pământului. Echipa de cercetare a utilizat aceleași date pentru un studiu din 2024, care a elucidat o dezbatere îndelungată despre rotația nucleului interior.
Descoperirile arată că acesta s-a rotit, la un moment dat, mai repede decât restul planetei, însă, începând cu 2010, rotația sa a încetinit și acum se mișcă în sens invers față de suprafața Pământului.