Pătrunjelul e bogat în calciu (e bun pentru oase, dinţi şi unghii), iod (reglează funcţionarea glandei tiroide), vitamina C (previne infecţiile), fier şi proteine, iar frunzele lui pot fi netede sau creţe.
La ce îl folosim: Frunzele, tulpina, dar şi rădăcina pătrunjelului pot fi incluse în mâncăruri (pilaf, ostropel, saramură), în ciorbe sau în supe ori în salate, dacă sunt tăiate foarte mărunt.
Sfaturi culinare: Pentru a-i intensifica aroma e bine să-l asociem cu puţin leuştean. În plus, acesta nu trebuie pus în mâncăruri în timpul fierberii, ci adăugat înainte de servire sau după ce se închide focul.
Rozmarin
Dacă ai răbdare să aştepţi cam o lună până răsar seminţele de rozmarin, te poţi declara deţinătorul “elixirului tinereţii”. Această iarbă aromatică are proprietatea de a revitaliza activitatea tuturor organelor şi de a da un plus de energie corpului, datorită uleiurilor volatile pe care le conţine.
La ce îl folosim: Rozmarinul se foloseşte foarte des pentru preparatele mediteraneene (se poate pune proaspăt în salate sau poate fi introdus în sticla de ulei, pentru a-i da savoare), dar se pune şi la cartofii prăjiţi, la friptura de porc sau la ostropelul de pui. În Grecia se prepară şi vin de rozmarin, care are proprietăţi afrodiziace şi energizante.
Sfaturi culinare: Poate fi cules pe tot parcursul anului, aşa că vei profita din plin de aroma lui. Spre deosebire de mărar, pătrunjel sau leuştean, rozmarinul poate fi pus la fiert încă de la început, pentru că nu-şi va pierde parfumul.
Cimbru
Uscat, măcinat sau verde, cimbrul este folosit ca remediu natural pentru bronşită, astm, infecţii respiratorii recidivante, infecţii renale şi urinare, paraziţi intestinali şi circulaţie periferică deficitară.
La ce îl folosim: Mireasma lui şi gustul uşor piperat dau savoare verzei murate, sarmalelor, diverselor sortimente de pizza, sosurilor, fripturilor sau ciorbelor.
Sfaturi culinare: Pentru a păstra mai mult timp aroma cimbrului, ţine-l într‑un loc răcoros şi macină-l doar atunci când ai nevoie. Ca majoritatea condimentelor, cimbrul poate fi păstrat cel mult un an. După această perioadă, planta îşi pierde aroma.
Mărar
Mărarul conţine ulei volatil (ajută digestia, reduce balonarea şi retenţia de apă) şi estrogen (încetineşte procesul de îmbătrânire şi reglează menstruaţia).
La ce îl folosim: Dacă e fraged (cum e cel la legătură), se folosesc la mâncăruri sau la ciorbe atât frunzele, cât şi tulpina, tăiate mărunt. Dă gust bun tocăniţelor (de cartofi, de ciuperci), chiftelelor, cremelor de brânză, sosurilor sau fripturii.
Sfaturi culinare: Florile mărarului dau o aromă specială oţetului pentru salate, murăturilor sau peştelui. Mai mult, cu seminţele zdrobite ale plantei putem condimenta diferite sosuri. La mâncăruri e bine să fie puse doar frunzele, dacă mărarul este înflorit.
Leuştean
Leuşteanul tratează problemele aparatului respirator, aparatului urinar, sistemului endocrin, aparatului digestiv şi pe cele imunitare.
La ce îl folosim: Când este prescris ca tratament naturist, leuşteanul se consumă sub formă de suc, de infuzie sau macerat în vin. Cel mai adesea însă, e folosit la prepararea mâncărurilor. Se spune că gustul lui poate înlocui sarea şi se pune foarte frecvent la ciorbe şi borşuri, dar se poate adăuga şi la mâncărurile de cartofi.
Sfaturi culinare: Mâncărurile cu leuştean sunt mai savuroase dacă această iarbă aromatică, tocată mărunt, se pune în preparatele respective după ce vasul a fost luat de pe foc. Gustul său “se asortează” foarte bine cu carnea de vită, cu fasolea uscată şi cu sosurile pentru friptură.
Busuioc
Sursă excelentă de vitamina A, vitamina C, acid folic, vitamina K, vitamina B6, calciu, fier, magneziu, fosfor şi zinc, busuiocul este un adevărat remediu în tulburările gastro- intestinale, stimulând digestia. De asemenea, această plantă miraculoasă are efect antiseptic intestinal şi diuretic. În inflamaţiile căilor respiratorii planta este utilizată ca antiseptic respirator, antispastic, antitusiv.
La ce Îl folosim: Busuiocul este planta preferată a bucătăriei italiene şi se combină bine cu legumele proaspete – roşii, vinete, dovlecei. Se poate folosi şi la prepararea sosului verde, care este foarte gustos cu paste făinoase şi cu fasole verde.
Sfaturi culinare: Ținut în pungi de plastic, poate fi păstrat proaspăt fie în frigider, pentru o perioadă scurtă, fie în congelator, pentru mai mult timp, după ce în prealabil a fost opărit puţin.
Tarhon
Această plantă aromatică e bogată în minerale, în celuloză şi în ulei eteric. Ceaiul din tulpini şi frunze de tarhon se foloseşte în tratarea bolilor de rinichi, a problemelor gastrice, a reumatismului sau a afecţiunilor hepatice. Mai mult, câteva frunze proaspete mestecate dimineaţa, pe stomacul gol, îţi protejează dinţii şi îţi întăresc gingiile.
La ce îl folosim: Datorită parfumului său, tarhonul poate fi pus în sosuri, în salate, în ciorbe, în supe, în mâncăruri marinate sau în conserve.
Sfaturi culinare: Tarhonul franţuzesc este cel mai aromat, aşa că trebuie pus cu măsură în mâncăruri. Preparatele din peşte e bine să fie condimentate cu tarhon congelat, însă la ciorbe, musaca ori salate nu există restricţii.
- Vezi cum pastrezi verdeturile proaspete mai mult timp!