RADAr CULTURAL. Emoții de toamnă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Dacă am existat, e că te-am iubit” - această frază a Patriarhului Toamnei, Bacovia, nu este un vers, ci un oftat. Recapitulează, adună toate nostalgiile și vestește noi începuturi, așa cum numai anotimpul acesta încărcat de metafore o mai face. Toamna colecționează o recoltă de trăiri cărora sunterm invitați să le dezlegăm înțelesurile. Toamna are magia ei irezistibilă. Doar este anotimpul în care, ni s-a spus, frunzele se transformă în flori. Pitorească, dar mai ales picturală.
În artă, iarna, vara, cu atât mai mult primăvara, sunt încărcate de pitoresc. Toamna este picturalul absolut.
Toamna, sufletul se transformă în pasăre migratoare, se răsucește în sine spre „țările calde”, își caută locul de iernat, în care să-și repertorieze amintirile, cuibărindu-se în căldura lor.
Dacă ar exista acel studiu promis despre evoluția privirii în portret de-a lungul istoriei artei, portretul care ar reprezenta toamna ar avea privirea întoarsă spre el însuși. Nu știu cum s-ar putea figura lucrul acesta. Mă întreb și cum ar putea fi interpretat un asemenea rol în fața unei necruțătoare camere de luat vederi.
Încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea avem imaginile emblematice ale anotimpurilor, grație pictorului italian Giuseppe Arcimboldo. Pictor de Curte, ridicat la rangul de conte, a avut ideea de a transfigura chipuri umane (trei figuri de bărbați și o singură femeie, simbolizând vara) împodobindu-le cu elementele definitorii ale celor patru sezoane. Toamna este personajul cel mai reflexiv dintre toate:
MESAJ DIN INSULA PUSTIE A SPERANȚEI. O distanță enormă, în timp și în modul de receptare a existenței îi desparte pe manieristul Arcimboldo de impresionistul abstract care a fost pictorul american Jackson Pollock (1912-1956). În „Ritm de toamnă”, tabloul său de dimensiuni monumentale, Pollock se dezlănțuie într-un șuvoi de gânduri și trăiri, asupra cărora contele Arcimboldo ar fi păstrat deplină discreție. Există în „Ritm de toamnă” (este vorba, firește, despre o cadență interioară) disperarea celui care, eșuat pe insula pustie a speranței sale, transmite un mesaj spre o închipuită barcă de salvare...
TIKTALK. „MAKE HALLOWEEN SCARY AGAIN”. În tradiția „misterelor” medievale (acele piese de teatru, religioase sau laice, spectacole care delectau publicul cu anumite ocazii), Halloweenul a devenit „misterul” global al toamnei. Ridicol de înfricoșător, rețelele de socializare l-au expandat pretutindeni. Anul acesta, sloganul Make Halloween Scary Again („Fă Halloween-ul înfricoșător din nou”) capătă o nuanță de umor politic. Această sărbătoare care ține de cultura populară este prilej de exhibare a talentelor artistice, inclusiv a celor interpretative. Exuberanța unui macabru senin, greu de înregimentat în concepte culturale, cuprinde lumea. Pregătirile pentru Halloween încep, cum se vede, din vreme:
@pixelatedprime make Halloween scary again #diyhalloweendecor #halloween #halloween2025 #diyhalloween ♬ original sound - David Strother
POLUL PURITĂȚII. În fiecare toamnă, mă înfășor în amintirea unei veri al cărei soare a strălucit odată: eu, un volum de Bacovia și o chitară, la examenul de admitere în Institutul de Teatru. Înțeleg ce vreau să reconstitui. Un pol al purității, al unei candori care nu se mai întoarce. De ce mi-am ales atunci Poetul Toamnei, nu știu. Poate fiindcă voiam să ard niște etape ale spiritului, care presimțeam că vor veni și va trebui să le dezleg... Îl am acum, constant alături, pe Nichita Stănescu. Poate pentru că îmi acoperă inima cu umbra ta. „Dacă am existat, e că te-am iubit”...
