REPORTAJ/Doi bunici îşi cresc cu dăruire nepoatele, ca să nu simtă lipsurile: "Eu pot bea apă în loc să mănânc"|FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Duc o existenţă modestă, dar nu se gândesc nicio clipă să-şi abandoneze cele două nepoate, pe care le cresc de mici, le înconjoară cu toată afecţiunea şi le ajută să nu sufere din cauza lipsurilor materiale. Este vorba despre doi bunici din Galaţi, pentru care fetiţele, de 2 şi 7 ani, rămase doar în grija lor după ce tatăl copilelor a murit, iar mama acestora nu îşi poate permite să le crească, reprezintă tot ce au mai scump pe lume. La rândul lor, cei doi se confruntă cu mari dificultăţi financiare, din cauza pensiilor foarte mici, astfel încât de multe ori spun că "îşi rup de la gură" ca să le poată da de mâncare fetiţelor."Eu pot să beau şi o cană de apă în loc să mănânc", afirmă bunicul, care are piciorul amputat de sub genunchi, iar în loc are o proteză veche, care a început să-l jeneze. Chiar şi aşa, cei doi pensionari se luptă să le asigure un viitor mai bun copilelor.
Cuprins:
- Pensiile le ajung de pe-o zi pe alta
- Și-au pierdut băiatul, dar se alină dedicându-se trup și suflet fetițelor lui
- Fac tot posibilul să le asigure fetiţelor sprijinul şi căldura unui cămin
- Deși cu piciorul amputat, iese zilnic în parc să-și plimbe nepoatele
- "Vreau să devin polițistă, ca să apăr oamenii"
Pensiile le ajung de pe-o zi pe alta
Soţii Nicolae şi Paulina Geamănu, de 64 şi 66 de ani, sunt doi pensionari care îşi duc existenţa, alături de cele două nepoate, într-un apartament modest, cu două camere, din municipiul Galaţi. Au dus mereu o viaţă grea, femeia a lucrat ca vânzătoare, iar bărbatul ca navigator, dar a rămas în urmă cu cinci ani cu un picior de sub genunchi amputat, în urma unui diabet.
Singurele venituri pe care le au acum sunt din pensiile care nu le ajung decât de pe o zi pe alta, amândoi câştigând lunar doar 1.700 de lei, bani cu care, în primul rând, le asigură toate cele necesare fetiţelor şi apoi se descurcă cum pot, atunci când vine vorba să-şi cumpere medicamente sau alte lucruri de care au nevoie chiar ei.
Și-au pierdut băiatul, dar se alină dedicându-se trup și suflet fetițelor lui
În timp, lipsurile materiale s-au accentuat în familia lor, mai ales de când băiatul lor, tatăl fetiţelor, care era muzicant, a murit în luna noiembrie a anului trecut, în condiţii suspecte, într-un hotel din Slănic Moldova.
"A suferit o comoţie cerebrală, aşa ne-au spus. El era muzicant, cânta la orgă, după ce a făcut Şcoala de Artă Populară. A decedat când era la Slănic Moldova, la un hotel. A fost o moarte suspectă, pentru că l-au găsit acolo într-o boxă, cu toate hainele aruncate pe acolo. Noi nu am avut posibilitatea să mergem acolo să investigăm. Nu avem rezultatele, ştim că se face anchetă", spune, cu tristeţe, Paulina Geamănu.
Astfel, au ajuns să-şi crească singuri cele două nepoate, pe Roberta Alexandra, de 7 ani şi jumătate, şi pe Francesca Marina Anastasia, de 2 ani şi jumătate, mai ales că mama acestora, tot din cauza lipsurilor materiale, a preferat să le lase în grija lor.
"Pe cea mare o creştem de şase ani, iar pe cea mică, tot aşa, de pe la un an. Părinţii fetiţelor erau despărţiţi. Ea este prin Tecuci, ţine legătură cu fetiţele, dar nu poate să le ajute pentru că nu are posibilitatea. A venit la Protecţia Copilului şi a dat semnătură că sunt crescute de noi. Ea mai are la ea doi copii, tot fără tată, o fetiţă de 9 ani şi un băieţel de 2-3 luni", mai spune Paulina Geamănu.
Fac tot posibilul să le asigure fetiţelor sprijinul şi căldura unui cămin
Soţii Geamănu spun că, în pofida situaţiei materiale grele în care se află, nu se pot despărţi în ruptul capului de cele două fetiţe, de care s-au ataşat de când erau foarte mici.
"Nu ne putem despărţi de ele; le creştem de mici", spune Nicolae Geamănu, în timp ce fetiţa cea mică îi cere să-i dea biscuiţi, iar el se îndreaptă spre un dulap şi îi oferă copilei câţiva, în timp ce ea, surâzând, începe să-i mănânce tacticos.
Chiar dacă le este foarte greu, cei doi bunici caută, prin orice mijloace, să le asigure fetiţelor tot sprijinul şi căldura unui cămin. De altfel, chiar şi în aceste zile au mai lăsat încă bradul împodobit la Crăciun, şi asta pentru că le place foarte mult celor două fetiţe.
"Este foarte greu, dar nu putem să le dăm la stat, pentru că le-am crescut de mici. Nu putem să le înstrăinăm, oricât este de greu, ce mâncăm noi mănâncă şi ele, mai lăsăm noi şi mănâncă ele. Ne rupem de la gură. Eu pot să beau şi o cană de apă în loc să mănânc. Ne chinuim aşa. Băiatul fiind plecat cu muzica, tot la noi creşteau", afirmă bunicul.
Iar cu un oftat, femeia îşi aminteşte de grija pe care le-o purta băiatul ei, când era în viaţă, celor două fetiţe.
"Ce să facem...tatăl era trup şi suflet pentru fetiţe", spune Paulina Geamănu.
Amândoi sunt foarte preocupaţi de creşterea copilelor şi afirmă că fac tot posibilul ca ele să nu simtă lipsurile materiale şi afecţiunea părintescă.
"Facem lecţiile, mergem la plimbare, ieşim în parc, dăm masa la ore fixe, le culcăm după-amiaza, ca orice copil. Încercăm să le oferim tot ce primeşte orice copil, să nu simtă lipsa faptului că nu au părinţi", spune bărbatul.
Deși cu piciorul amputat, iese zilnic în parc să-și plimbe nepoatele
Şi asta chiar dacă are piciorul de sub genunchi amputat, iar în loc are o proteză veche, despre care spune că a început să-l jeneze.
"Ieşim în parc, mă chinui, aşa, cu piciorul, că am o proteză, dar e veche şi mă strânge, însă nu am acum bani să îmi iau una nouă. Mă mai chinui aşa. Nu vreau să le lipsească ceva", afirmă Nicolae Geamănu.
Iar soţia lui îl completează, declarându-se hotărâtă să facă tot ce îi stă în putinţă ca să le asigure un viitor fetiţelor.
"Şcoala este foarte importantă şi trebuie să înveţe ca să ajungă ceva în viaţă. Fata cea mare este în clasa întâi şi are rezultate mulţumitoare, nu are absenţe. Vrem să le dăm şi la gimnastică. Sunt deştepte", afirmă femeia.
"Vreau să devin polițistă, ca să apăr oamenii"
Fetiţa cea mare intră în vorbă şi spune că îşi îndrăgeşte bunicii şi că nu vrea să-i dezamăgească, iar acum visează ca într-o zi să ajungă poliţistă.
"Vreau sa devin poliţistă, vreau să apăr oamenii şi să fac dreptate", spune, hotărâtă, fetiţa.
Cei doi bunici se bucură când aud spusele fetiţei, chiar dacă, până una-alta, este vorba doar despre un vis. Ei știu că le va fi greu în continuare, pe măsură ce nepoatele lor vor creşte, iar cheltuielile vor creşte şi ele, şi din acest motiv s-au adresat Protecţiei Copilului.
"Noi vrem să le luăm în plasament la noi, şi aşa să mai completăm veniturile mici pe care le avem. Avem doar 1.700 de lei din pensie amândoi şi ne descurcăm foarte greu. Am depus actele la Protecţia Copilului", spune oftând Paulina Geamănu.
Indiferent de ce se va întâmpla, cei doi bunici spun că nu vor renunţa în ruptul capului la nepoatele lor.
"Cei care îşi abandonează copiii sunt oameni fără suflet...şi animalele îşi cresc puii. Indiferent cât ai avea, te descurci tu până la urmă, mânci tu doar o bucăţică de pâine. Oricum, cu ajutor sau fără, nu renunţăm să le creştem. Oricât ne-ar fi de greu, trebuie să ne descurcăm, nu avem încotro; bine-rău, mergem înainte", încheie bărbatul.
Citește și:
Polițiștii Godină și Berbeceanu pornesc o revoltă împotriva deciziei lui Carmen Dan. ”Îl susținem pe Radu Gavriș”
