Sânzienele sau Drăgaica - superstiții și tradiții pentru 24 iunie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sânzienele sau Drăgaica reprezintă o sărbătoare populară românească în jurul căreia au luat naștere numeroase superstiții, dar și obiceiuri populare.
Cuprins:
Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbătorite în fiecare an, pe data de 24 iunie, atunci când în calendarul ortodox este marcată și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Ce înseamnă Drăgaica sau Sânzienele
Numele de Sânziene provine de la zeița romană Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Totuși, Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității.
În Ardeal, sărbătoarea este denumită Sânziene, în timp ce în Muntenia și Oltenia, sărbătoarea se numește Drăgaică.
Sărbătoarea este anterioară creștinismului și a existat sub diferite nume și tradiții din întreaga lume.
Sânzienele sau Drăgaica erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, reprezentări fitomorfe, referindu-se la florile de Sânziene, și divinități antropomorfe.
În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Mircea Eliade este de părere că Sânzienele continuă un cult roman închinat zeiței Diana (Sanctae Dianae), venerată și pe teritoriul Daciei.
În credința populară, spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.
Sânziana sau Drăgaica mai este numită și Împărăteasa, Stăpâna Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, în funcție de zona geografică a țării.
Superstiții legate de Sânziene
Despre Sânziene se spune că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul.
Sânzienele sau Drăgaica marchează mijlocul verii și e considerată și momentul optim pentru culegerea plantelor de leac.
Fetele strâng flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone, fetele își fac coronițe din Sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găseau coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începea.
Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/ pene de la păsări consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.
Tot de sânziene, gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care îl așază pe grindă, în șură. Ei speră ca până la acea înălțime se li se adune grânele.
Bătrânii vorbesc că în noaptea de Sânziene, ielele se adună și dansează în pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageşte.
De asemenea, cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat.
Florile culese în ziua de Sânziene sunt prinse în coronițe sau, legate în formă de cruce, sunt duse la biserică. Acolo sunt sfințite, apoi sunt păstrate pentru diverse practici magice.
Dacă se întâmplă să vezi o furnică roșie în ziua de Sânziene înseamnă că vei avea parte de mult noroc. Iar dacă vei găsi o furnica în portofel, nu-i face rau, căci îți va aduce mulți bani.
De ce Drăgaica se mai numește și „Amuțitul Cucului”
Sânzienele sau Drăgaica este o sărbătoare care mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, la început de seceriș, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare. Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap în această zi cu fiertură de iarbă mare.
Pentru a scăpa de boli, fetele și femeile se scaldă în ape curgătoare. Iar pentru a se umple de fertilitate, femeile trebuie să se tăvălească dezbrăcate în rouă, dimineața, înainte de răsăritul Soarelui.
Pentru alungarea spiritelor malefice, de sărbătoarea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare. Pentru pomenirea morților se fac pomeni îmbelșugate se pun flori mirositoare pe morminte.
Sânzienele sau Drăgaica și solstițiul de vară. Tradiții populare
La români, solstițiul de vară este legat de sărbătoarea Sânzienelor, din 24 iunie. Energia solstiţiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalităţii, creativităţii şi belşugului.
Obiceiurile și tradițiile de Sânziene sunt diverse și numeroase, în funcție de zona geografică a țării și influențele specifice regiunii. Aceste obiceiuri și tradiții se practică fie pentru bunul mers al treburilor, fie pentru a atrage norocul și belșugul, dar și pentru aflarea ursitei sau pentru grăbirea măritișului.
Îmbăierea în lacuri sau râuri avea un efect curativ, dar constituia şi un ritual de renaştere. În unele regiuni, spălatul cu roua adunată în ajunul solstiţiului reprezenta o practică magică de frumuseţe, iar în altele, îmbăierea în apa cu ierburi din noaptea solstiţiului reprezenta o cură de refacere a sănătăţii şi vigorii.
- Coronițele de Sânziene lăsate noaptea afară puteau asigura fetele că vor face nuntă în vară, în cazul în care erau găsite dimineața acoperite de rouă.
- Florile culese de Sânziene, așezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să își vadă în vis viitorul soț. Festivitatea este dedicată Sânzienelor sau Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar în cete (de obicei în număr impar), cântă și dansează pe câmpuri în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul (23 spre 24 iunie).
- Ele umblă pe pământ sau plutesc prin aer, împart rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără semănăturile de grindină și vijelii.
- În mitologia română sunt cunoscute și sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Rusalii, Nagode, Vântoase, Zâne, Domnițe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului și încă multe altele în funcție de regiune. Sânzienelor le place să fie iubite. Se supără și pedepsesc dacă nu le iubești. Pot deveni la fel de rele și dușmănoase precum Ielele sau Rusaliile.
- În dimineață de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, oamenii strângeau buchete de Sânziene pe care le împleteau în coronițe și le aruncau pe acoperișul caselor. Se consideră că omul va trăi mult în cazul în care coronița rămânea pe casă sau, dimpotrivă, că va muri repede, atunci când coronița alunecă spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș.
Noaptea de Sânziene sau „noaptea în care se deschid cerurile”
Sânzienele sau Drăgaica este o sărbătoare încărcată de semnificații și are conotații magice. La miezul nopții de Sânziene, în credința populară se deschid Cerurile.
Despre Sânziene se știe că sunt zece tinere zeiţe, ce formează alaiul nupţial al zeiţei Sânziana (după numele din Transilvania, Banat, Oltenia, Maramureş sau Bucovina) sau Drăgaica (aşa cum e cunoscută în Muntenia, Dobrogea, sudul şi centrul Moldovei).
Dansul lor ritualic e legat de simbolismul Soarelui şi marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, invitaţie la bucurie.
Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundităţii şi prezenţă binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac. Despre astfel de credințe scrie în „Comoara satelor”, Ion Ghinoiu.
Aparent paradoxal, deşi fiinţe diurne, Sânzienele îşi încing hora-ritual noaptea, înaintea zilei de 24 iunie. E Noaptea de Sânziene, noaptea când, tot conform credinţei populare, „se deschid Cerurile”. Această temă este exploatată în literatura fantastică de la noi de Mircea Eliade.
De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numără cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung Muscel, Buda, din județul Vrancea, Ipatesti, județul Olt, Pitești, Cărbunești, județul Olt, Giurgeni, județul Ialomița, Broșteni, județul Mehedinți, și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.
Sub aspect religios, în ziua de 24 iunie, în Bucovina se sărbătorește cu mare fast Aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. În această zi se adună mii de pelerini pentru a participa la ceremonia scoaterii moaștelor Sfântului Ioan. Creștinii ortodocși se roagă la moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei speră că vor scăpa astfel de necazuri și de boli.
Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoare în Moldova şi Muntenia
Ziua de 24 iunie este numită Sânziene în Banat, Transilvania și nordul Moldovei și Drăgaică în Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei.
Dimitrie Cantemir descriind „religia Moldovenilor” menționează şi Drăgaica, ca un eventual travesti mitologic al zeiței Ceres, căci în acea perioadă a anului când încep să se coacă semănăturile, toate fetele țăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica, o petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe basmale colorate şi îi pun în mâini cheile de la jitnițe, informează site-ul Institutului Naţional al Patrimoniului, cimec.ro.
Drăgaica împodobită în acest chip, cu fața acoperită, se întoarce de la câmp spre casă cu mâinile întinse şi cu basmalele fluturând în vânt, de parcă ar zbura şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă jucând şi cântând laolaltă cu toate tovarășele ei de joc, care o numesc foarte des sora şi mai-marea lor. Fetele din Moldova doresc din toată inima să fie alese Drăgaică, deși, în textele cântecelor se precizează că, după datină, fata care a întruchipat Drăgaica, nu se poate mărita decât abia după trei ani.
În câmpia Dunării, jocul Drăgaicei este ceva mai complicat decât în podișul Moldovei. În el intervine o acțiune ludică cu mai multe personaje, dintre care trebuie menționat Drăgoiul. Drăgaica şi Drăgoiul sunt deghizați în mireasă şi mire, cu maschete din panglici întocmite ca la vechii călușari. Panglicile colorate cad împrejurul capului, pe spate, umeri şi pe pieptul jucătoarelor.
Jocul închipuie nunta Drăgaicei cu Drăgoiul şi participarea simbolică a fetelor din ceată, în numele comunității sătești, la acest eveniment important din viața lor. În esența lui jocul muntenesc al Drăgaicei e mai sprinten, mai bărbătesc şi mai de echipă decât cel moldovenesc.
Astăzi Drăgaica se joacă cu fața acoperită de o maramă sau de un văl de mireasă. În această deghizare ludică rezidă însăși esența jocului.
ksyst 27.03.2025, 16:50
De surse n-avem parte? Jurnaliști amatori?