Și-a părăsit iubita pentru mine, dar tot pe ea a luat-o de nevastă

Acum câteva luni, în timpul unei discuții pe care am avut-o cu partenerul meu de viață, Bogdan, cu care împărțeam bune și rele de aproape trei ani, fără să ne fi legalizat însă legătura, el mi-a relatat ca pe un fapt divers faptul că lucrează la un proiect prin care speră să obțină niște fonduri europene și colaborează cu un tip extrem de inteligent și de eficient, pe care și-ar dori foarte mult să-l cunosc și eu.

— M-am gândit să-l invităm la noi la masă. Te deranjează?

— Nu, deloc, știi că-mi face plăcere să-ți cunosc prietenii și colegii. Să mă anunți cu două-trei zile înainte, să am timp de pregătiri.

Între timp, am uitat cu totul de invitatul nostru, eram și eu prinsă până peste cap cu tot felul de întâlniri și conferințe la care trebuia musai să particip. Abia dacă mai apucam să schimbăm, eu și Bogdan, câteva cuvinte înainte să adormim.

În câteva seri, pe el l-am lăsat la calculator, spunea că are de terminat ceva urgent, iar dimineața mi-am dat seama că nici măcar n-a apucat să se întindă în pat. Avea niște cearcăne negre la ochi, era îngândurat și, de câte ori îi spuneam să se mai menajeze, îmi răspundea că, după heirupul ăsta, își va găsi liniștea și le va câștiga mai mult ca sigur încrederea și stima patronilor lui. Bogdan visa de multă vreme să-și deschidă propria firmă, dar pentru asta avea nevoie să-și facă relații și mai ales să strângă ceva bani.

A trecut aproape o lună după prima noastră discuție și, într-o dimineață, Bogdan m-a anunțat fericit că proiectul e gata, a fost bine primit și a stârnit interes, așa că, fără îndoială, va obține fondurile la care spera.

— Ca să sărbătorim ca lumea, l-am invitat pe Marius la noi. Sâmbătă seară e bine?

— E foarte bine. Am timp berechet până atunci să mă pregătesc, să nu mă fac de râs. Am fost foarte ocupată în ultima vreme, acum am o perioadă mai lejeră, prin urmare, îmi voi exersa cu plăcere talentele culinare. Ai idee cam ce gusturi are? Sau încerc să-l surprind cu preparatele mele originale?

— Fă cum crezi tu, draga mea. Sincer să fiu, în afara faptului că am lucrat mult împreună, subiecte personale n-am apucat să abordăm. Tocmai de aceea m-am gândit să-l invit la noi, să ne cunoaștem mai bine.

Am făcut o listă de cumpărături și, în câteva ore, aveam totul acasă. M-am gândit să-l uimesc cu niște preparate cu fructe de mare, care sunt acum la mare căutare, și cu alte câteva delicatese pe care am învățat să le prepar în călătoriile mele.

Am decorat living-ul cu multe flori de sezon, să fie un miros plăcut, proaspăt în casă, am asortat fața de masă și farfuriile cu nuanțele florilor, am pus șampania la rece și m-am dus să fac un duș.

L-am auzit pe Bogdan intrând și am crezut că e singur. Am ieșit din baie acoperită doar cu un prosop, să-i spun cu ce ne vom delecta musafirul. Numai că musafirul venise deja, era așezat în living confortabil, cu spatele spre mine; m-am retras strategic, ca să nu mă vadă în ținuta aceea lejeră, dar am uitat de oglinda de pe perete.

— Narcisa, tu ești? l-am auzit spunând. S-a ridicat și s-a întors spre mine. Abia atunci i-am putut vedea fața. Era Marius, fostul meu iubit, de care mă despărțisem în condiții nu prea plăcute, după ce constatasem că mă înșela cu o colegă de serviciu.

Marius mi-a zâmbit cu gura până la urechi, părea bucuros că mă vede și m-am întrebat dacă nu cumva știa că locuiesc cu Bogdan și se apropiase intenționat de el, ca să ajungă la mine. Am încercat să fiu cât mai reținută, n-am vrut să par nici măcar prea surprinsă. Mi-am păstrat calmul, i-am întins mâna, m-am scuzat apoi și m-am dus să mă schimb. Bogdan ieșise să cumpere țigări, așa că am avut la dispoziție câteva minute să stăm de vorbă singuri.

— Ce mai faci, Narcisa? Cum îți merge? Unde mai lucrezi? Ești mulțumită?

— Cam prea multe întrebări deodată, nu crezi? Fii sincer! știai că sunt iubita lui Bogdan, nu-i așa? M-aș mira să fie o pură întâmplare fatul că ai ajuns să lucrezi tocmai cu el.

— Ești la fel de tăioasă ca întotdeauna. Ai dreptate! M-am folosit de Bogdan ca să te pot revedea. Nu mai aveam de mult vești de la tine și s-a ivit ocazia asta, așa din senin, nu puteam să nu profit de ea. Oricum, mă bucur să te revăd. Câți ani au trecut? 3-4?

— Cred că știi foarte bine! Nu te mai juca, Marius, te cunosc foarte bine și știi că nu mă poți prinde pe picior greșit!

— Da, văd că nu te-ai schimbat și nici nu ești dispusă să uiți micul incident care ne-a despărțit.

— Micul incident? Cred că glumești! Angela era asistenta mea, petreceam ore întregi în compania ei, uneori ne făceam confidențe… Mă rog, ce rost mai are să vorbim despre trecut? ție cum îți merge? înțeleg că nu te-ai însurat.

— Tu trebuia să fii soția mea, nimeni alta.

— Marius, dacă ai venit aici să-mi spui asta, ai venit degeaba și poate ar fi mai bine să pleci chiar acum, înainte să se întoarcă Bogdan. îți găsesc eu o scuză.

— Nu, prefer să rămân. Promit să nu mai scot o vorbă. O să mă prefac că acum te-am cunoscut.

— Nu e cazul. Eu și Bogdan suntem sinceri unul cu altul, nu am de gând să-i ascund nimic.

— Cum vrei.

Bogdan a întârziat însă destul de mult și nu înțelegeam ce se petrecea. L-am sunat pe mobil și mi-a spus să nu-mi fac griji, că vine îndată, dar s-a întâlnit cu o cunoștință și a stat puțin de vorbă. A venit și el într-un târziu, ne-am așezat la masă, am vorbit vrute și nevrute, băieții mi-au lăudat preparatele. Seara a fost destul de plăcută până la urmă, iar după plecarea lui Marius, i-am spus lui Bogdan că ne cunoaștem și că am trăit o vreme împreună. N-a părut deloc surprins și mi-a spus că nu și-a imaginat niciodată că e primul bărbat din viața mea, după cum nici eu nu sunt prima femeie din viața lui. și cam asta a fost tot.

Am sperat că Marius își va vedea de treburile lui și că nu îl voi mai vedea prea curând. Peste câteva zile însă, am primit de la el câteva fotografii pe telefonul mobil. în fotografii era Bogdan cu o femeie, se îmbrățișau, se țineau de mână. Nu știam cine este femeia și am fost cam nedumerită. De altfel, Marius îmi trimisese și un mesaj: „Parcă tu și Bogdan vă spuneți totul”. M-a cam iritat toată povestea, trebuie să recunosc. L-am așteptat pe Bogdan să vină, am mâncat împreună și apoi n-am mai rezistat să nu-l întreb:

— Cine este femeia asta?

Bogdan s-a uitat la fotografii, a văzut cine mi le-a trimis și s-a cam enervat.

— Să înțeleg că fostul tău iubit vrea să te recucerească?

— Cine e femeia, Bogdane?

— Ana. Fosta mea iubită, pe care am părăsit-o când te-am cunoscut pe tine. Eram pe punctul de a ne căsători. A fost urât din partea mea, dar te iubeam atât de mult, încât nu mi-am imaginat că aș mai putea trăi fără tine. Ana a suferit mult, dar s-a purtat ireproșabil. S-a retras discret și nu m-a mai deranjat. Am întâlnit-o absolut întâmplător, acum câteva zile. M-am bucurat să constat că și-a văzut de viața ei, că nu-mi poartă pică și că are o carieră frumoasă. S-a căsătorit cu medicul care a tratat-o cu ani în urmă, pe vremea când noi eram încă împreună. L-am cunoscut și eu, e un tip formidabil, un om care-și face meseria cu pasiune și e în permanență invitat la congrese internaționale. I s-a propus să rămână în Occident, dar el a refuzat, mai ales acum, când atâția medici tineri părăsesc țara. Am impresia că îl cunoști și tu, parcă mi-ai vorbit despre el.

Da, mi-am amintit de Sergiu, iubitul meu din facultate. Cred că și atunci era singurul dintre studenți pe care-l interesau pacienții. S-a făcut medic ginecolog și, în ciuda faptului că a adus pe lume atâția copii, el nu are niciunul. Prima lui soție a pierdut mai multe sarcini, din cauza asta s-au și despărțit până la urmă, iar Ana, din câte-mi spunea chiar el, nu vrea copii. Ce ciudat! Habar n-aveam că actuala soție a lui Sergiu e fosta iubită a lui Bogdan. Am păstrat legătura cu Sergiu în toți acești ani, ne-am văzut uneori, dar n-am cunoscut-o pe niciuna dintre soțiile lui. Mi s-a întâmplat de multe ori să mă duc la el la cabinet, să plâng pe umărul lui când aveam probleme, m-a primit și m-a ascultat întotdeauna cu răbdare și înțelegere.

Sigur că, după ce Bogdan mi-a povestit despre Ana, imediat m-am gândit să-i fac o vizită lui Sergiu, să văd cum stau lucrurile, să mă lămuresc ce-i de făcut. Presimțeam că Bogdan și Ana nu se vor limita la depănatul amintirilor. Bogdan părea schimbat de când o revăzuse și era foarte absent. L-am sunat a doua zi dimineață pe Sergiu și l-am rugat să mă primească. Deși era foarte ocupat, nu m-a refuzat. M-am învoit de la birou și m-am dus la el.

— S-a întâmplat ceva, Narcisa? Părea că e ceva urgent. Ai cumva probleme de sănătate?

— Nu, nu, nu te îngrijora! Trebuie să îți mărturisesc ceva. E vorba despre Ana și Bogdan. Tu știai că Ana a fost iubita lui Bogdan? Că urmau să se căsătorească, iar el a părăsit-o din cauza mea?

— Nu, habar n-aveam. Nu i-am pus niciodată întrebări Anei despre trecutul ei și nici ea n-a vrut să știe nimic despre fosta mea soție. Am preferat să trăim în prezent și să lăsăm trecutul deoparte.

— Voi sunteți fericiți, Sergiu?

— Fericiți? Nu crezi că e prea mult? Ne înțelegem, ne e bine împreună, ne respectăm. Mai mult de-atât e greu să ceri sau să aștepți de la o relație. Eu am preferat să mă mulțumesc cu mai puțin, ca să fiu scutit de dezamăgiri. Crezi că se întâmplă ceva între Ana și Bogdan?

I-am arătat fotografiile.

— Da, poate ai dreptate. Când am cunoscut-o, Ana părea să fi trecut printr-o tragedie, dar n-am vorbit niciodată despre asta. Mi-era pacientă de mulți ani, știam că e o fire depresivă, a pierdut și câteva sarcini, asta a marcat-o foarte mult, iar acum nu mai vrea să se gândească la copii. Nici nu concepe să adoptăm un copil. Dacă mă gândesc bine, e posibil ca sarcinile acelea să le fi pierdut în perioada când era cu Bogdan. Nu știu ce să-ți spun, Narcisa. țin la ea, dar, dacă ea îl iubește pe el, n-am s-o împiedic să-și trăiască viața. N-am nevoie să stea cu mine numai așa, din recunoștință că am fost acolo când a avut nevoie de mine. Tu ar trebui să știi asta. Pe tine te-am iubit enorm, dar când mi-ai spus că nu ești pregătită să te măriți cu mine, să te măriți în general… ți-am dat pace. Ăsta sunt eu.

În timp ce stăteam de vorbă, am mai primit un e-mail de la Marius. Alte fotografii. Ana și Bogdan sărutându-se și intrând în blocul în care locuiește cel mai bun prieten al lui Bogdan. Era limpede ce căutau acolo. I-am arătat fotografiile lui Sergiu. N-a spus nimic. M-a sărutat pe frunte și a tăcut.

Marius îmi făcea silă pur și simplu. Se purta prostește, nedemn. Probabil că ceea ce se întâmpla îi dădea satisfacție, se simțea răzbunat. M-am întrebat dacă nu cumva și întâlnirea „întâmplătoare” dintre Ana și Bogdan nu era tot opera lui. Marius era un om ranchiunos, răzbunător. îi era de ajuns să știe că mi-a făcut rău, se mulțumea cu atât. M-am întrebat însă de ce o făcea în acel moment, de ce după atâta timp?

L-am lăsat pe Sergiu și i-am promis că-l sun cât de curând. Nu-mi venea să mă duc acasă, dar nici n-aveam chef să vorbesc cu cineva. Am făcut un lucru pe care nu mă așteptam să-l fac vreodată. M-am dus la ușa apartamentului unde știam că locuiește prietenul lui Bogdan, unde bănuiam că trebuiau să fie încă Ana și Bogdan, și am sunat insistent. La început, nu mi-au deschis, dar când au văzut că insist și n-au reușit să vadă cine este pe vizor, pentru că m-am ascuns,

Bogdan a deschis ușa, îmbrăcat într-un halat de baie. Mi-a fost de ajuns atât. Aș fi vrut să intru peste ei și să fac scandal, dar mi-am dat seama că Sergiu avea dreptate. Ce rost are să ții lângă tine un om cu de-a sila?

Cum s-a terminat totul? Sergiu și Ana au divorțat. în ce mă privește pe mine, s-a întors roata. De data asta, Bogdan m-a părăsit pe mine pentru Ana și au făcut ceea ce trebuia să facă în urmă cu trei ani: s-au căsătorit. De Marius n-am mai auzit nimic, a dispărut așa cum apăruse. Probabil că asta a fost unica lui misiune – să se răzbune pe mine. N-a putut suporta niciodată ca orgoliul lui să fie călcat în picioare de o femeie.

L-am păstrat pe bunul meu prieten Sergiu, care părea mult mai puțin afectat decât mine de toată această situație. Asta mi-a plăcut întotdeauna la el, e un om pe care te poți baza și care nu-și pierde niciodată cumpătul. Cine știe ce ne rezervă viitorul? Nimic nu e imposibil…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE