Sorbona – universitatea unde și-a făcut doctoratul Nicușor Dan

Președinte în România, doctorand la Sorbona

Nicușor Dan s-a născut în orașul Făgăraș, județul Brașov, la 20 decembrie 1969, într-o familie tipică pentru România acelor vremuri, cu mama contabilă și tatăl muncitor. Încă din anii de gimnaziu, el și-a descoperit pasiunea pentru matematică și, încurajat de profesorii săi, s-a concentrat asupra acestei discipline. Ca elev al Liceului „Radu Negru” din orașul natal, Nicușor Dan a obținut performanțe excepționale, ajungând să reprezinte România în Lotul Național de Matematică.

Rezultatele muncii sale nu au întârziat să apară, iar în 1987 și 1988 (anul în care a absolvit liceul) a cucerit medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, cu punctaje maxime, performanțe care l-au consacrat ca unul dintre cei mai străluciți tineri matematicieni ai generației sale.

După absolvirea Facultății de Matematică a Universității din București, în 1992, el a obținut o bursă din partea statului francez care i-a oferit oportunitatea de a-și continua studiile la prestigioasa École Normale Supérieure din Paris. potrivit site-ului nicusordan.ro, acolo și-a aprofundat cercetările în domeniul matematicii, iar parcursul său academic a culminat șase ani mai târziu cu titlul de doctor, pe care l-a obținut la „Université Sorbonne Paris Nord”.

Recomandări

Război Israel-Iran, ziua 10. Statele Unite au bombardat Iranul. Cronologia operaţiunii „Midnight Hammer”

Teza de doctorat pe care a susținut-o în matematici fundamentale, sub îndrumarea profesorilor Christophe Soulé și Daniel Barsky, s-a numit „Courants de Green et prolongement méromorphe”.

Universitatea Sorbona l-a felicitat pe Nicușor Dan

Universitatea Sorbonne Paris Nord a transmis un mesaj oficial de felicitare cu ocazia alegerii lui Nicușor Dan în funcția de președinte al României, pe 18 mai 2025. Instituția pariziană îl descrie drept un model de succes și o expresie puternică a parteneriatului academic dintre Franța și România. Iată mesajul integral postat de universitatea franceză pe pagina de Facebook:

„Nicușor Dan, fost doctorand al Universității, ales președinte al României. Universitatea Sorbonne Paris Nord îl felicită pe Nicușor Dan, ales președinte al României la 18 mai 2025. Născut în 1969, Nicușor Dan s-a remarcat la o vârstă foarte fragedă ca un geniu al matematicii, câștigând de două ori medalia de aur la olimpiadele internaționale. După ce a studiat la École normale supérieure, a intrat la Université Sorbonne Paris Nord, unde a susținut în 1998 o teză de doctorat în matematici fundamentale intitulată „Courants de Green et prolongement méromorphe”, sub îndrumarea lui Christophe Soulé și Daniel Barsky. Nicușor Dan întruchipează succesul unei cariere academice franco-române. Universitatea este încântată să îl includă pe noul președinte al României printre foștii săi doctoranzi”.

Recomandări

Aurelian Preda a scăpat de pe petrolierul Unirea, care a explodat lângă Capul Caliacra, acum 43 de ani: „Mircea Băsescu a tăiat parâma. Din cauza disperării, și-a înfipt briceagul în palmă!”

Ce erau „facultățile superioare”

Pentru a organiza cunoștințele profesorilor, școlile din Paris au evoluat treptat către o structură bazată pe facultăți. Cadrele didactice din aceeași ramură științifică erau aduși unii lângă alții, iar în timp, solidaritatea de drepturi și interese a consolidat aceste grupuri, transformându-le în entități bine definite. Facultatea de medicină a fost, se pare, ultima care s-a format, însă până în anul 1254 cele patru mari facultăți erau deja recunoscute oficial.

O scrisoare a universității din acel an confirmă existența facultăților de teologie, de drept (jurisprudență), de medicină și de filosofie rațională, naturală și morală. De regulă, facultatea de teologie stabilea un precedent pentru celelalte, fiind, de exemplu, prima care a adoptat un sigiliu oficial. Facultățile de teologie, drept canonic și medicină erau considerate „facultăți superioare”. Titlul de „decan”, care desemna conducătorul unei facultăți, a început să fie folosit în anul 1268 pentru drept și medicină, iar în 1296 și pentru teologie.

La început, decanii erau aleși dintre cei mai vârstnici profesori, potrivit Wikipedia. Facultatea de arte își păstra structura cu cele patru „națiuni”, fiecare reprezentată de câte un procurator, iar conducerea era încredințată rectorului. Odată cu consolidarea organizării interne a facultăților, divizarea în națiuni a început să se estompeze în cazul teologiei, dreptului și medicinei, fiind menținută doar în cadrul facultății de arte.

Recomandări

Yoshinori Sato, profesorul japonez care ne-a învățat limba și a scris o carte în română: „Pentru mine, România este o țară de vis”

Cum au apărut colegiile

Studenții erau adesea răspândiți prin Paris, ceea ce făcea dificilă găsirea unui adăpost. Asta din cauză că tinerii erau nemulțumiți de chiriile foarte mari pe care le percepeau proprietarii de locuințe. Tensiunile dintre cele două părți riscau să degenereze într-un fel de război civil, dacă Robert de Courçon nu ar fi intervenit cu o soluție, și anume sistemul de taxare, care a fost confirmat prin bula papei Grigore al IX-lea din 1231.

Documentul venea cu o modificare importantă, și anume dreptul de impozitare era împărțit cu cetățenii orașului. Scopul era acela de a le oferi studenților un adăpost sigur, ferit de abuzurile proprietarilor sau de pericolele orașului. Astfel au apărut colegiile, dar nu ca centre de predare, ci ca internate pentru studenți, iar fiecare era destinat celor care proveneau din aceeași regiune sau care studiau la aceeași facultate. Mulți profesori locuiau în colegii și supravegheau activitățile acestora.

Primele patru colegii au apărut în secolul al XII-lea, iar în secolul al XIII-lea numărul lor a crescut, cele mai cunoscute fiind Collège dHarcourt (1280) și Collège de Sorbonne (1257). În acest fel, Universitatea din Paris a căpătat o structură clară, cu șapte grupuri: cele patru națiuni ale facultății de arte și cele trei facultăți superioare: de teologie, drept și medicină.

Când a fost înființată Universitatea Sorbona

Istoria acestei instituții a fost întotdeauna strâns legată de cea a Universității din Paris, una dintre primele universități din Europa și una dintre cele mai importante din perioada medievală. Universitatea Sorbona a luat naștere prin reunirea tuturor colegiilor situate pe malul stâng al Senei, iar în cadrul ei erau pregătiți viitorii membri ai clerului parizian, a funcționarilor din instituțiile regale (curțile de conturi, tribunalele, parlamentul și consiliul de stat) și a reprezentanților instituțiilor ecleziastice (episcopii, stareții, profesorii și personalul sanitar al bisericii).

În anul 1253, Robert de Sorbon, capelan și duhovnic al regelui Ludovic al IX-lea, a întemeiat propria școală „Collège de Sorbon” pe Colina Sainte-Geneviève din Paris. Inițial, această instituție era destinată în mod special studenților cu posibilități materiale reduse, asemenea multor alte colegii din zonă. Aceasta a dobândit rapid prestigiu, devenind în 1257 ceea ce știm cu toții drept faimoasa facultate de teologie „La Sorbonne”, conform Cometoparis.com.

Tinerii studenți din cele patru națiuni academice ale epocii, și anume francezi, normanzi, picarzi și englezi, veneau aici pentru a studia domenii fundamentale precum dreptul, medicina, teologia și artele. Până la sfârșitul Evului Mediu, Universitatea din Paris devenise cel mai mare centru cultural și științific din Europa, atrăgând circa 20.000 de studenți. Treptat, și-a câștigat un renume deosebit și recunoaștere internațională în primul rând datorită prestigiului profesorilor săi, dar și bibliotecilor sale a căror calitate era egalată doar de biblioteca papală. 

Universitatea a fost închisă din cauza Revoluției Franceze

Secolul al XVII-lea a marcat o perioadă de transformări. În efortul de a da o nouă viață vechilor clădiri, cardinalul Duce de Richelieu i-a încredințat arhitectului Jacques Lemercier misiunea de a reabilita și de a moderniza structurile Sorbonei. Richelieu s-a implicat activ în administrarea instituției, devenind chiar rectorul acesteia în anul 1622. Tulburările provocate de Revoluția Franceză au dus la închiderea temporară a universității, în 1793.

Începând cu anul 1801, clădirile sale au fost utilizate pe post de ateliere de creație artistică și, odată cu revenirea monarhiei, regele Ludovic al XVIII-lea a hotărât să redea Sorbonei rolul său inițial, acela de centru educațional. Astfel, în 1821, Academia din Paris și École des Chartes, instituții specializate în formarea specialiștilor în conservarea arhivelor și a patrimoniului scris, au preluat în mod oficial spațiile Sorbonei. De-a lungul secolelor, La Sorbonne a devenit și a rămas, de altfel, un simbol prestigios al mediului universitar, formând și instruind numeroși mari filosofi și maeștri ai teologiei și istoriei, se mai precizează pe Cometoparis.com.

Cum a fost reorganizată Universitatea Sorbona

După cel de-al Doilea Război Mondial, lumea a intrat într-o perioadă marcată de profunde transformări sociale, vizibile mai ales în rândul tinerilor. Pentru prima dată, aceștia erau percepuți ca un grup social separat, cu un statut diferit față de cel pe care îl avuseseră în trecut. Un element esențial al acestei schimbări a fost apariția tinerilor în rolul de consumatori, cel mai probabil datorită boom-ului economic din acea perioadă.

În acest context, la Paris au izbucnit ample proteste ale studenților dela campusul Nanterre al Universității Paris, care au culminat cu revolta din 30 mai 1968, relatează Britannica. Tinerii protestau împotriva condițiilor precare de studiu și împotriva structurii rigide a universităților. Ceea ce începuse ca o mișcare de protest universitară pentru reforma educației a ajuns să cuprindă întreaga Franță.

Universitatea Sorbona, un simbol al tradiției academice franceze, a devenit epicentrul nemulțumirilor studențești. Ca răspuns la aceste proteste, ministrul educației, Edgar Faure, a propus o reformă majoră care a fost adoptată în noiembrie 1968 sub forma Legii privind orientarea învățământului superior.

Universitatea Sorbona a fost desființată ca instituție unică, iar în locul ei au fost create 13 universități autonome, numerotate de la Paris I la Paris XIII, fiecare cu o structură proprie. Noile instituții de învățământ au primit autonomie în administrare, în organizarea programelor de studii și în gestionarea bugetului. S-a introdus conceptul „unités de formation et de recherche („unitate de formare și cercetare”), iar reforma a promovat participarea tuturor categoriilor din universitate (profesori, studenți, personal administrativ) la luarea deciziilor prin consilii de conducere mixte, o noutate absolută la acea vreme.

Despre Universitatea Sorbonne Paris Nord

Fondată în urmă cu 55 de ani, Université Sorbonne Paris Nord (USPN), fosta Universitate Paris 13, este o instituție de învățământ superior multidisciplinară de talie mondială, care se axează pe cercetare intensivă. Este una dintre cele treisprezece universități care au succedat Sorbonei, după destrămarea acesteia, în 1968, conform Sorbonne.fr.

În prezent, aici studiază peste 23.500 de tineri (20% străini), atât în învățământul inițial, cât și în cel continuu, de la ciclul de licență până la doctorat. De asemenea, predarea este asigurată de 1.200 de cadre didactice. un important centru de predare și de cercetare situat în nordul capitalei franceze. Are cinci campusuri – Villetaneuse, Bobigny, Saint-Denis, la Plaine Saint-Denis și Argenteuil – răspândite în cele două departamente, și anume Seine-Saint-Denis și Val d’Oise.

A avut mai multe nume în ultima jumătate de secol, fiind denumită succesiv „Université Paris XIII”, „Université Paris-Nord”, „Université Paris 13 Paris Nord” și „Université Paris 13”, aceasta din urmă fiind adoptată în 2014. Începând cu 1 ianuarie 2020, se numește „Université Sorbonne Paris Nord”.

„Aliată” cu o universitate din România

Relațiile internaționale constituie una dintre prioritățile USPN, care colaborează cu numeroase universități de prestigiu din Europa și din întreaga lume. În fiecare an, peste 120 de naționalități sunt reprezentate în rândul studenților săi. În urmă cu cinci ani, Sorbonne Paris Nord și-a unit forțele cu alte șase universități europene, inclusiv cu Universitatea din Brașov și, alături de cele din Helsinki, Oslo, Malaga, Würzburg-Schweinfurt și Braga a creat „3IN” (n.n. – Integrare-Incluziune-Implicare), o alianță incluzivă, bazată pe Științe Umaniste, Științe Sociale și Sănătate. Instituția oferă aproape 250 de diplome de stat și aproximativ cincizeci de diplome universitare. Aceasta este structurată în cinci unități de formare și cercetare, completate de un institut științific și trei institute universitare de tehnologie (IUT).

Ce studiază tinerii la Sorbonne Paris Nord

Universitatea Sorbonne Paris Nord este membru fondator al Campus Condorcet, unul dintre cele mai importante grupuri de cercetare din lume în domeniul științelor umaniste și sociale, precum și al comunității de universități și instituții „Alliance Sorbonne Paris Cité”. Studenții de aici urmează cursuri în toate domeniile, și anume Sănătate, Medicină și Biologie Umană, Literatură, Limbi străine, Științe Umane și Sociale, Drept, Științe Politice și Sociale, Științe ale Comunicării, Economie și Management. 

Universitatea Sorbonne Paris Nord are și un centru de științe digitale (LaMSN), un centru terț de ideare, inovare și fertilizare încrucișată între studenți, cercetători și întreprinderi. Este un ecosistem favorabil schimburilor între lumea academică și cea socio-economică, cu o strategie regională, națională și internațională. Instituția a recunoscut tehnologia digitală ca fiind un domeniu transdisciplinar care privește toate activitățile sale și a inclus-o în planul său strategic, se mai precizează pe site-ul oficial al instituției.

Structura academică de astăzi

Universitatea Sorbonne Paris Nord este structurată în cinci facultăți. Facultatea de Drept, Științe Politice și Sociale oferă programe în drept public și privat, științe politice și sociologie, cea de Litere, Limbi, Științe Umane și ale Societății (LLSHS) cuprinde domenii precum literatură, limbi străine aplicate, comunicare și științe ale educației, apoi există facultatea de Sănătate, Medicină și Biologie Umană (SMBH), dedicată formării medicale și cercetării în domeniul sănătății și funcționează în colaborare cu Spitalul Avicenne, precum și facultatea de Economie și Management, care oferă studenților programe în economie, finanțe, administrarea afacerilor și managementul inovației.

În plus, există și institutul Galilée, specializat în științe exacte și inginerie, care integrează și școala de inginerie Sup Galilée. De asemenea, la Sorbonne Paris Nord există și trei institute universitare de tehnologie, situate în Villetaneuse (oferă programe tehnice și profesionale în diverse domenii), Saint-Denis (specializat în tehnologie și științe aplicate) și Bobigny (axat pe domeniul sănătății și biologiei umane).

Admiterea și costurile studiilor

Pentru a studia la Universitatea Sorbona, candidații trebuie să urmeze un proces de admitere specific prin intermediul site-ului oficial al Universității Sorbonne Paris Nord. Candidații vor trebui să aleagă un curs de studiu și nivelul de studiu pentru care doresc să aplice, după care va trebui să verifice cerințele de eligibilitate menționate pe site. Dacă totul este în regulă, candidatul va completa formularul de aplicare, va trimite toate documentele necesare și va putea solicita orice ajutor financiar, dacă situația o cere.

La final, formularul completat va trebui trimis până la data-limită. Aceasta este o universitate publică din Franța, astfel că nu există taxe de școlarizare anuale. Există în schimb o taxă de înscriere de 175 de euro pentru o diplomă de licență, 250 de euro pentru o diplomă de master, 618 de euro pentru un program de inginerie și 391 de euro pentru un program de doctorat. Deși taxele de înscriere sunt relativ mici, costul total al studiilor, inclusiv cheltuielile de trai, este estimat la circa 10.000 de euro pe an.

Ce personalități au studiat la Sorbona

De-a lungul istoriei, numeroase personalități au urmat cursurile Universității Sorbona. Cea mai cunoscută este, fără îndoială, Maria Salomea Skłodowska-Curie, cunoscută mai simplu sub numele de Marie Curie. Aceasta a fost o fiziciană și chimistă franceză de origine poloneză, care a efectuat cercetări de pionierat în domeniul radioactivității. De asemenea, a fost prima femeie care a câștigat un Premiu Nobel, prima persoană care a câștigat un Premiu Nobel de două ori și singura persoană care a câștigat un Premiu Nobel în două domenii științifice diferite. Soțul ei, Pierre Curie, a fost și el câștigător de Nobel, cei doi soți devenind primul cuplu căsătorit care a câștigat prestigioasul premiu, care au lăsat moștenire familiei Curie cinci astfel de distincții, relatează Edurank.org.

În 1906, Marie Curie a fost prima femeie care a devenit profesor la Universitatea din Paris. Și România a avut un student de marcă la Sorbona în persoana lui Spiru Haret, matematician, astronom și pedagog de origine armeană. Acesta a urmat cursuri de matematică și fizică și, tot la Paris, a obținut doctoratul în matematică. Teza de doctorat, intitulată „Sur l’invariabilité des grandes axes des orbites planétaires” („Cu privire la invariabilitatea axelor majore ale orbitelor planetare”), a susținut-o în fața unei comisii din care a făcut parte și celebrul matematician Victor Puiseux. Lucrarea a fost publicată ulterior în volumul XVIII al „Annales de lObservatoire de Paris”. Spiru Haret a rămas în istorie ca fiind primul român care a obținut titlul de doctor la Paris.

Descoperă şi Top 10 cele mai vechi universități din lume!