Adevărul despre povestea de iubire dintre Nicu Ceaușescu și cântăreața de operă Daniela Vlădescu. "Patru ani de tristețe, de singurătate"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nicu Ceușescu, cel supranumit Prințișorul, s-a iubit cu soprana Daniela Vlădescu, însă relația lor n-a fost deloc una pe roze așa cum multă lume a crezut.
Fiul cel mic al soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, Nicu, supranumit “Prinţişorul”, s-a născut la 1 septembrie 1951 şi a murit de ciroză într-un spital din Viena, în 1996. A absolvit Facultatea de Fizică la Bucureşti şi a fost primul secretar al judeţului Sibiu timp de trei ani.
Nicu Ceaușescu, al cărui mare secret a fost bine păstrat timp de 40 de ani, s-a iubit cu multe femei frumoase și celebre din România, însă cea mai cunoscută poveste de dragoste a sa a fost cea cu soprana Daniela Vlădescu.
Însă, povestea lor de iubire nu a fost tocmai una pe roze, după cum mărturisea chiar Daniela Vlădescu într-un interviu pe care l-a acordat pentru revista Tango.
„Eu nu am avut o viață ușoară, am avut viața cea mai grea în perioada acestei relații, după care am tras toate ponoasele ani de zile, încă 5 sau 7... Relația a fost nedreaptă pentru că a fost unilaterală și așa cum unii au vrut s-o prezinte ca o mare iubire reciprocă, nu a fost așa. Dacă nu-ți spune niciodată că te iubește și nu-ți spune niciodată că-i e dor de tine… Iar că să-mi dovedească prin fapte, asta cu certitudine n-a făcut-o, dar măcar să fi spus o dată… Relația a durat patru ani, de fapt patru ani de tristețe, de singurătate. M-a afectat relația, și apoi m-a afectat și că am fost judecată c-am avut o viață de lux, deși eu n-am profitat cu absolut nimic de această relație, n-am avut nevoie de nimic și probabil că de asta nici n-am fost pedepsită vreodată așa cum au fost altele pedepsite. Eu am fost un om onest și mi-am dat tot sufletul în relația asta. Am stat patru ani cu el pentru că iubirea nu e ceva pe care să-l poți struni, decât dacă ești un om rațional, pe când eu sunt un om al senzorilor și-al sentimentelor și-al sufletului. N-am crezut niciodată că relația va merge. Și culmea este că în vara anului 1989 m-am decis să rup legătura pentru că am suferit foarte mult, m-am îmbolnăvit iar la gât. L-am rugat să mă lase să-mi reiau cariera și să-mi văd de viață mea și i-am spus «la revedere». Faptul că i-am spus «la revedere» l-a iritat, pe moment am primit amenințări că voi fi distrusă, a doua seară erau lacrimi la telefon că nu poate fără mine, deși se putea foarte bine fără mine, o simțisem pe pielea mea. În decembrie mi-am riscat chiar viața când m-am dus la el, aveam pure sentimente de prietenie și de milă pentru un om care trecea prin niște momente cumplite și era un om nevinovat, eu știu foarte bine asta. Și când mi-a dat telefon prima oară, de la Sibiu, să mă duc că este singur, în 21 decembrie, m-am dus. Toți cei care l-au înconjurat toți anii aceia și pentru care pe mine nu mă mai vedea și nu mai însemnam nimic din cauza lor, toți l-au părăsit, și l-am găsit singur în casă. Când am ajuns am văzut pe noptieră bijuteriile feței care abia plecase, nu știu ce s-a ales de ele, m-am întristat mult. Trebuia să vorbească cu cineva, nu mai avea pe nimeni cu cine să vorbească, n-avea un prieten adevărat. Și după aceea, am aflat foarte multe lucruri pe care nu le știam și mi-am dat seamă că este un om care nu merită. Am fost blamată și de avocata lui, doamnă Paula Iacob, care m-a judecat crunt, deși nu știa nimic. Nu l-am vizitat în închisoare pentru că-mi riscăm viața. Eram sigură că vrea să-mi spună ceva ce alții ar fi vrut să afle și ce eu nu voiam să știu, și-atunci, în momentele acelea, m-am protejat și, implicit, i-am protejat pe-ai mei pe care nu puteam să-i mai expun și la alte suferințe. Am stat închisă și părinții mei n-au știut de mine o săptămână, au fost disperați. Nu m-au lăsat să spun nimic și tata, săracul, pornise să mă caute peste tot. M-am gândit: pentru ce să-i sacrific, pentru un om care a avut o viață dublă și care m-a folosit?! Nu, n-am mai vrut și tot ce-am făcut de data asta am făcut și pentru că iubirea aceea mare nu mai exista. Ea s-a sfârșit într-o vară, în vară lui ’89, cînd eram deja suprasaturată de felul în care mă trata. A fost cea mai lungă, cea mai intensă, dar și cea mai chinuitoare relație a mea, pentru care am suferit 15 ani. Și-acum mai sunt întrebată despre această relație, iar când se scrie despre mine se scrie «fosta amanta», lucru total nedrept pentru că amantă înseamnă altceva, noi eram doi oameni liberi, singuri, iar eu n-am cerut să fiu întreținută sau ocrotită. Întotdeauna am fost etichetată nerealist. Și la Operă m-au pedepsit în continuare, la televiziune n-am mai apărut, nici după revoluție, nici din ’85 până în ’89 nu mă mai dădeau, tot din cauza acestei relații. Dar nu-mi pare rău, relația a fost alegerea mea, la fel cum a fost alegerea mea când am hotărît să mă protejez pe mine și pe familia mea, dar probabil, dacă merita, aș fi mers pînă-n pînzele albe pentru el“, explica Daniela Vlădescu.
Citește și: REPORTAJ/Cum își dădeau românii “check-in” și “like” acum 100 de ani: “Salutări și gurițe”. “Sunt tot supărată cum mă știți”-VIDEO
