Alternativa la Europa: întunericul așteaptă

Pe de altă parte, tot apar fețe noi în politică și pentru că presa e la un minim istoric, nu știi cine sunt, de unde au apărut, care le e trecutul, care le sunt interesele, cine îi ține pe ăștia-n brațe, cum ar spune (și bine ar spune) românul etern. 

Informația a fost înlocuită cu clipuri pe TikTok-mini-tok și voi vreți discernământ la urne!

Te uiți așa la ei, și te iei cu mâinile de cap. Îți smulgi capul de pe umeri și pleci în exil, exterior-interior. 

Scriu aceste rânduri de la Tirana, din Albania, dintr-o țară care merge, în ritmul ei, către Uniunea Europeană și mă gândesc îngrozit la unde ar fi fost România fără Uniunea Europeană, în ce baltă de ignoranță și sărăcie extremă ar fi zăcut.

Nici măcar nu trebuie să îmi imaginez, trebuie  să îmi amintesc. Am trăit pe vremea profesorului doctorului Ponta, penalul Năstase, l-am prins de trei ori pe Iliescu președinte.

Pe lângă Gavrilă de la POT, Iliescu era un monument de elocință. Gavrilă pare în mod fatal generată de o inteligență artificială cu sediul la Băicoi, artificială construită cu muncă de mână postsovietică. Nu poți iubi o țară când îi violezi limba. 

Pe lângă Gică Simion de la galerie, Iliescu, cu morții de la revoluție și mineriade în cârcă, pare un monument de înțelepciune și moderație. Aici s-a ajuns. 

Recomandări

Ce s-a discutat la Vila Dante între delegația Congresului SUA și politicienii români: „Tachinări despre democrația și alegerile din România și situația vizelor de America” | EXCLUSIV

În Tirana se vede tușa otomană, dar nu e doar atât. Îmi cântă muezinul la geam din zori și până-n noapte. Dar nu e doar atât. Se vede tușa comunistă, dar nu sunt doar buncărele antiatomice ale unui dictator cel puțin la fel de scelerat ca Nicolae Ceaușescu. Dar nu e doar atât. 

Se vede tușa greacă, se vede tușa italiană, se vede tușa tranziției marcată de clanuri și o cultură a violenței. Dar nu e doar atât. 

Se vede balcanismul, se văd tensiunile etnice și religioase. Dar nu e doar atât. Oamenii sunt suma a multe moșteniri și niciodată nu e doar atât. 

Citesc Ismail Kadare, scriitorul meu preferat din partea noastră de lume, chiar în Tirana („Povara crucii”), pisicile sunt leneșe, orientale, pe malul celălalt al Adriaticii e lumea la care s-a visat, „lumea liberă”, dar puterea visului european e acum palidă.

Cu toate acestea, albanezii, care sunt pătrunși de spiritul național la un nivel superior românilor, merg către Europa, merg unde trebuie. Românilor parcă li s-a urât cu binele!

Am fost cândva și în Belarus. Era frumos, dacă îți place România din 91, unde rămăseseră blocați mental și economic. E drept, n-am mai fost de aproape douăzeci de ani la Minsk, presupun că acum bielorușii locuiesc în 1984.

Recomandări

Rusia dă un nou ultimatum Ucrainei. Ce cere Vladimir Putin cu adevărat în negocierile „de pace” cu Statele Unite

România nu are de ales: Europa sau zona gri a fărădelegii! Totodată, să nu uităm că e drăguț să cauți creier, inimă sau coloană la marionete, dar nu există. 

Și mai e și Ponta, care ia forma vasului în care e pus. Are consistența unuia stătut în ploaie.

Ponta poate să fie orice, semnul distinctiv al celor care nu sunt de obicei nimic prin ei înșiși.

Ponta e trecutul care refuză să treacă, deși n-a adus nimic bun. Anii 2020 sunt mai proști decât anii 2010 doar pentru că lumea însăși e mai proastă, nu pentru că am fi avut – prin cine știe ce miracol – mari conducători, alde Ponta, alde Antonescu, pe atunci. 

Politica a devenit un show de un prost gust dezolant pentru mase imbecilizate plenar grație algoritmului unic al revoluției tehnologice: câtă gloată cască gura. Zero principii. Zero morală. Zero etică. Gloată, gloată, gloată și atât!

Dar democrația nu este – nu are cum să fie – doar atât, care șarlatan trage mai multe numere pe sfoară. Democrația fără prințipuri, vasăzică nu le are, și atunci rămânem pentru totdeauna tot în Caragiale. Despre neamul căruia se povestește că ar fi venit tot de pe meleagurile astea cu oameni încăpățânați, cu ochii mari, urechile ascuțite, minte iute și limbă și mai iute.

Recomandări

Sondaj IRSOP pentru alegerile prezidențiale 2025: doi candidați se detașează în fruntea preferințelor românilor

România a avut o  șansă enormă în anii 2000. Fără Uniunea Europeană, eram cu toții nimeni în drum.

Da, democrația este imperfectă, dar poate fi reparată, îmbunătățită. Doar libertatea face minuni.

Partidele politice sunt putrede, dar pot fi schimbate. Instituțiile sunt șubrede, dar pot fi întărite. Toate acestea însă se fac doar cu oameni.

România are nevoie de oameni capabili în politică și administrație, în sănătate și învățământ, nu de cai verzi pe pereții virtuali, nu de cântări patriotice urlate pe TikTok-mini-tok, nu de jupuiri în piață și de isterie cu boxul pe mână. România își are locul ei în Europa și depinde de ea care va fi locul acela.

Am făcut în urmă cu ceva ani un interviu cu regizoarea Mila Turajlic (Mila Turajlić, regizoare: „Am trăit deja viitorul și știu că Europa poate sfârși ca Iugoslavia” – Dela0) și când mi-a spus că Europa se poate face țăndări, aparent peste noapte, ca Iugoslavia, n-am crezut-o, deși sunt un sceptic. Acum o cred.

Dacă vrei să trăiești în libertate, în democrație, dacă vrei să călătorești liber, să vorbești liber, să alegi liber, trebuie să aperi toate acestea. Dacă nu, întunericul așteaptă. 

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.