Ce ar trebui să facă un politician?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În primul rând, să fie capabil să articuleze o viziune politică pe care să o poată transpune - prin pârghii democratice - în politici publice.
Pentru asta are nevoie și de creier, și de inimă, și de obraz, și de coloană vertebrală, și de autonomie de mișcare. Ceea ce - să fim serioși - ia de unde nu-i!
În absența lor, electoratul votează și el după față. Avem un „alegător estetic”: nu-mi place fața lui Simion, îmi place fața lui Dan (sau viceversa), aia e. Numai că nu merge așa.
Cum ar trebui să fie: avem un politician dedicat unei reforme (necesare) a învățământului. O astfel de cauză ține ocupat un politician serios și un deceniu și jumătate.
Știți vreun politician român capabil să facă acest lucru - să impună politici publice responsabile, în folosul cetățeanului? Nu știți, fiindcă sunt atât de puțini, iar aceia care mai sunt (căci există) nu cunosc promovarea în lumea noastră de sinistru bâlci.
Cum se întâmplă în realitate: harneală, gargară, vrăjeală, cardeală, ciordeală, candeală și mangleală, agresivitate, omniprezență mediatică, fudulie tâmpă, miștocăreală de birt, școală făcută în Triunghiul Bermudelor.
Sigur, un politician ar trebui să fie și reprezentativ pentru electorat. Aici, Simion, Tanasă, Gavrilă, Șoșoacă excelează. Dar nici cu Grindeanu sau liberal-bugetarii nu mi-e rușine. De UDMR nu mai vorbesc.
Iar useriștii, intransigenții noștri dragi, din gură intransigenți, sunt o expresie fidelă a acelei clase de mijloc românești, fericită să aibă două city break-uri pe an și un concediu de vară la greci.
Și, firește, să aibă pe cine să dea vina pentru că nu merge nimic în țara asta (ei locuind, în imaginar, în Estonia). Fără penali în funcții publice!
Dacă am avea într-adevăr o țară fără penali și sistemul de pile-cunoștințe-relații în funcții publice, n-am mai avea sistem public în România.
România este - o repet - o securistocrație cleptomană, cu o tușă balcanică, venită din încuscriri, încumetriri, nășiri etc.
Strângi oameni autonomi în România de nu umpli cu ei nici stadionul din Giulești. Nu strângi un Tecuci, un Mizil, un Urlați, un Băicoi de cetățeni autonomi în România. Restul - ca Ghiță Pristanda. Pupă-n bot și papă tot!
Ce fac în schimb politrucii din Valahía eternă? Ce să facă?! Agenda Moscovei. Instigă la violență. Dau dovadă de xenofobie, șovinism, antisemitism, se arată bătuți în cap, sunt inculți, ignoranți, proști făcuți grămadă de bani, prea des afișează o înmărmuritoare nesimțire. Și, firește, nelipsitul mers al piticului, după dictarea pădurii.
Și, preferatul meu, mersul pe burtă. Merg politrucii pe burtă de n-au treabă. În ciuda burților de neam prost. În ciuda gușelor.
Timpul trece, țara se prăbușește, atenție și îngrijorare (vorba vine), cade tencuiala, leafa merge!
Politrucii românești nu sunt produsul unei vieți politice normale. Apar de nicăieri (ca Cîțu, ca Ciucă) și dispar niciunde.
A, și nu sunt niciodată răspunzători de faptele lor, de unde acea aroganță de vătaf fără limite arborată de Marcel de la Buzău (care, of, tot nu-și găsește diploma de Bacalaureat). Greu să găsești un om politic (mă rog) cu obrazul mai gros decât intimul clanului imobiliar Ciorbă și al teroristului Hayssam.
Și mai suntem și la doi pași și câteva luni până când Nicușor Dan se va fi dovedit un Iohannis în miniatură, mai guraliv, mai familist și mai surâzător, în rest aceeași păpușă de cârpe cu sforile la vedere. Servim patria! Apără Pahonțu ca Duckadam la Sevilla, vorba aia... Nicușor, deci: un Iohannis în miniatură și fără palton.
Ei, și ce dacă?! D-aia nu mai poate poporul român să construiască alternative democratice viabile?! Ține-l, că acum face un partid de stânga, unul de dreapta, acum naște zece politicieni de centru, cu materie cenușie și coloana care să nu fie salcie bătută de vânt.
A construit românul de n-a mai putut, de la ’90 încoace. O să rupă cu democrația și de acum înainte. Cine, mă, noi...?!
